875 matches
-
scriitori contemporani, căzând de acord în ambele cazuri. Avea o față frumoasă, cam cabalină, un gât lung și grațios și o voce plină, suculentă, profundă. Era minunat să mă bucur din nou de compania unei femei. Ultimii ani fuseseră absolut dezolanți în privința asta: nefericita căsnicie cu Verity, apoi hotărârea de a mă duce la mijlocul anilor ’70 la universitate, unde descoperisem că, în ciuda faptului că eram considerat oficial un student „matur“, colegii mei păreau toți să aibă un asemenea talent de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uz curent, cenușiu și sărăcăcios ca un bloc, cuvinte care, evident, nu au cum să-i ajute să treacă bariera. Șoferul este un om simplu, definitiv obișnuit, adică rotund mitocan universal, ce trece agitat pe fundalul noii Moscove mafiote și dezolante ca după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care, evident, nu au cum să-i ajute să treacă bariera. Șoferul este un om simplu, definitiv obișnuit, adică rotund mitocan universal, ce trece agitat pe fundalul noii Moscove mafiote și dezolante ca după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i povestească taina iubirii lui, "cancerul" vieții lui, care îl face să fugă de femeia iubită. Ladima e văzut de Fred ca un om misterios, grav, "pedant de bine-crescut", om de superioritate intelectuală. Își dă seama că, sub aspectul dezolant al lui Ladima, se afla intelectualul superior și neînțeles, de aici și interesul de a-l cunoaște pe diverse căi. Lecturând scrisorile lui Ladima adresate Emiliei, Fred descoperă uluit un cu totul alt om: Intervențiile Emiliei, vulgare și simpliste, exprimate
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
s-a întors, agenții teohariști erau instalați. Ai lor stau și acum acolo. Începuse lungul drum al căderii lui eu (burghez) în noi (proletar). În formularea lui Noica (închis): "căderea lui eu în noi". Pe Liselle o zăpăcea lumea urîtă, dezolantă, cum o face cu mine cea de-acuma. Am auzit o liceană spunîndu-i partenerului, despre o bătrînă care nu se dădea deoparte să-i facă loc în magazin: "Trage-i, bă, un picior în cur, dacă nu se mișcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
satul natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului care a găsit, în schimbul unui loc mirific, drag lui, un altul dezolant, creează o trăire inedită; zâmbetul se convertește imediat în rictus de nemulțumire, subliniind tristețea contemplatorului care știe că ceea ce a fost nu mai este, iar perspectiva viitorului nu se vede încă. Antiteze ca aceasta, prin care îmbină, intenționat, aspecte ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul secolului al III-lea și finele celui de-al IV-lea, fosta provincie romană oferă o priveliște dezolantă: puține inscripții, morminte, obiecte mărunte, nici o știre literară, încât percepția asupra vieții religioase, în nordul Dunării, nu poate fi deplină. Adevărata dimensiune a continuității vechii religii, rezistența credințelor păgâne și interferența lor cu noile valori, modalitățile de inserție a creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
practici de secole au dispărut, cultura orală ia locul celei scrise, traiul era modest. Dacă acesta era cadrul general, în secolele VII-X, nu alta era situația în plan religios-comparativ cu viața creștină intensă și organizată, în aceste secole, peisajul este dezolant. Discontinuitatea este și aici nota dominantă, sistemul episcopal practic dispăruse-în secolele VII-X, nu cunoaștem nici un episcop tomitan, însăși mitropolia Tomisului încetase de fapt să mai existe. Până la recuperarea Dobrogei de către Ioan Tzimiskes (969976), în anul 971, nu avem nici o știre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sarcină dificilă. La fiece pas descoperi cîte-o imagine prea puțin măgulitoare a vieții politice, a liderilor, a maselor. Descoperi că toate calitățile care fac insuportabilă puterea sînt descrise ca fiind necesare: disprețuirea rațiunii, violența vicleană și despotismul. Nu mai puțin dezolantă apare și imaginea mulțimilor avide de supunere, pradă propriilor pulsiuni, inconștiente prin definiție. Printre altele, e bine de subliniat că această știință lasă la o parte, alături de ipotezele sale de lucru, factorii economici, istorici și tehnici care determină conținutul puterii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-l: masele nu tind spontan către democrație, ci către despotism. Capitolul IV Despotismul oriental și despotismul occidental I În secolul nașterii maselor, dominația exercitată de un singur individ trecea drept un vestigiu al barbariei. Era stigmatizată ca dictatură absolută, efect dezolant al lipsei de cultură sau de resurse materiale, întoarcere deplorabilă la obiceiuri arhaice. În ansamblu, era tratată ca un produs al ignoranței, al instinctelor primare. Destinul nostru mergea mînă-n mînă cu dezvoltarea umanității pe calea unei democrații totale. Fiece izbîndă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale lui "ca și cum" îl rețin îndelung în Viitorul unei iluzii, Moise și monoteismul și Angoasă în civilizație. Simțim că, de fiecare dată, cu fiecare carte, ceva se termină, altceva ia naștere. Scrierile acestea sînt bîntuite de un "nu știu ce" aspru și dezolant. Se manifestă aici o încăpățînată voință de a parcurge arcanele naturii umane în ciuda adevărurilor neplăcute peste care se poate să dea. Cu inima frîntă, geniul lui Freud se consacră unei nemiloase decontări a mizeriilor noastre psihice. Scăpăm de Charybda nevrozelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu creează nimic. Ea lasă doar să iasă la suprafață temerile, ostilitatea, ascunse în fiecare. Slăbirea identificărilor transformă anturajul familiar într-o lume străină și amenințătoare la fel cum noaptea îl aruncă pe copil în starea de groază. Vedem spectacolul dezolant și extrem al "mizeriei psihologice a maselor". Freud a descris-o în următorii termeni: " În afară de sarcina de a ne restrînge pulsiunile, pentru care sîntem pregătiți, ni se impune pericolul unei stări pe care o putem numi: "mizeria psihologică a masei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
eminesciene, mai mult o aspirație, un sentiment profund spiritualizat. „Atât de puternic este acest sentiment la eroul eminescian, încât în planurile lui metafizice de ascensiune nu părăsește niciodată gândul de a fi însoțit. Fără îngerul blond, existența paradisiacă ar fi dezolantă.” „Fără ea, ar fi raiul pustiu.” Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de locuri primejdioase? Nu te-ai simțit pierdut în mijlocul acelor locuri sterpe și dezolante? Ba da, n-ai cum să nu te simți al nimănui și să nu ai momente de panică; mi-a fost frică și de vulturi care nu de puține ori mi-au dat ocol. Croncănitul lor răsuna atât de sinistru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
populației este tot mai mare în cultura euro-americană și, dintre ele, tot mai multe sunt singure. În plus, se consideră că pensionarea reprezintă o sursă suplimentară de agravare a precarității lor materiale și psihospirituale. Multe investigații infirmă însă imaginea aproape dezolantă despre condiția bătrânilor în societățile moderne și postmoderne. În afara faptului că degradarea este mai mult pe linia abilităților fizice decât a celor mentale, nici în ceea ce privește statutul socioeconomic datele sistematice nu ne îndreptățesc la o viziune pesimistă. Pensionarea nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în șanțuri de morarii din satele de sus, bărbații încalecă și, înarmați cu ce le cade în mână, merg în susul apei Buzăului să împiedice nelegiuirea. Nici vorbă însă de apă în râu, niciunde. Narația e absorbită de descripția peisajului nisipos, dezolant și a verii toride. Părăsit de nevastă, Enea Lelea stă toată noaptea de Anul Nou singur. După ce bea o cană de vin, adoarme și visează. Îl trezește un strigăt de spaimă, de pe urma căruia nu se mai liniștește niciodată. În altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
amenințări, a poruncit să fie arestat și torturat cu cruzime, dar dându-și seama că nu-l putea înmuia nici măcar prin torturile care urmau, a poruncit ca, plin de lanțuri, să fie aruncat în închisoare. Apoi a spus: „O închisoare dezolantă și superioară oricărei torturi să-l înghită pe acest rebel, să-l facă să se simtă vinovat de lezmajestate. Disprețuitorul zeilor să fie lipsit de lumină. Să nu-i fie posibil să stea în picioare; chiar și șezut lanțurile să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și atunci erau pedepsiți, fiind transformați În licurici. Μ Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii lor sau nu știu Încă s-o supună la Înseși cerințele devenirii lor (de aici, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fără ea nu putem exista: "Cine are Pustia e mort/ Cine n-o are-i steril/ Dumnezeule, de ce părăsit-ai în deșert singurul tău copil". În locul Pustiei cândva a fost marea, deci viața. Sentimentul Pustiei este sugerat printr-un peisaj dezolant: "E toamnă pe pământ și-n cer/ E iarnă grea: de-atâta amar de vreme/ Nu mai trimite iarna peste mări/ Decât bubuituri și jale și blesteme". Ni se pare că trecerea prin purificare, transcenderea materiei presupune la Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu existența, la neliniștea generată de elementul perisabil al vieții; contactul cu Hölderlin, cu Rilke, îi creează acea liniște și seninătate în fața durerilor cutremurătoare. Un rău originar, ca la L. Blaga, condiționează tragic fondul existenței umane. Așa se explică conținutul dezolant al poemelor "Ținut", "Cât infern", sau "Iulie", unde peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir e crăpat până-n moarte, caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zeci de secunde și gata; mă ruga să simulez și eu ceva, acolo, dar nu-mi ieșea; nu că nu m-aș pricepe, doar sunt femeie, dar până și pentru simulare ai nevoie de o pregătire minimală; prestația lui îmbina dezolant inutilul cu neplăcutul, îi dădeam nota 4 și plecam acasă cu dureri de cap; nu mă linișteam decât în culcușul meu, după ce încărcam acumulatorii și-mi puneam jucărioara la treabă. Rareori, când îl prindeam cu chef, lua o pastiluță bleu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
case inundate” - „Doliul populației”. Chiar dacă mai încolo, în prima terțină, Bacovia zice: „Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă”, versurile citate arată că-i păsa. El nu-i sentimental, dar nici indiferent. Euforia sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului. Acesta are corespondențe cu „Lacustră”, în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu ploaia care curge în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași semne și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
domnea o atmosferă de petrecere fără lăutari. (p 1) Sînt toți acolo, internii azilului, adunați la aperitiv, înghesuiți cîte trei-patru la o masă de plastic, așezați pe niște scaune de grădină pe care ei le numesc fotolii. (p 2) Singurătate dezolantă. (p 3) Am o strîngere de inimă la vederea acestei panoplii a vîrstelor canonice, pus aici față în față cu evantaiului complet de stigmatizați învechiți, cu o lume crepusculară unde se întîlnesc rămășițele vieții cu agoniile morții. (p 4) Sînt
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]