930 matches
-
sale bronzate și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul, laolaltă cu bazinul, erau străpunse de dureri insuportabile, care-l forțau să rămână într-o poziție inertă, pentru a evita durerea copleșitoare... Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a depus-o în brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aliniați disciplinat la margine de drum, aceleași câmpii arse de soarele torid de peste vară, aceleași gropi de pe șosea, plombate și răsplombate, totul egal, monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să întrezărească luminița de la capătul tunelului, Diana, cu visele-i exaltate despre miraculoasa Indie, iar eu... eu cu inima împărțită între confortul ce-l lăsam în urmă și necunoscutul dinainte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu ocazia conferirii diplomei și a insignei de doctor honoris cauza la cinci mari savanți, inclusiv profesorului român, prim-ministru și ministru al instrucției; „Conversiunea datoriilor agricole și partidele politice - o sesiune parlamentară agitată, o lege buclucașă și o opoziție dezorientată”; „Bugetul municipiului Cernăuți și soarta funcționarilor săi” etc. În Crainicul Bucovinei, 1931-1932 au apărut semnăturile: N. Iorga, Sandu Plavic, Th. Andronic, A. Tomșa, Gh. Culei, V.N. Florescu, dar și nume ca acestea: Țepeș, Argus, Sever, D.P., A.B., A.O.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi În „mijlocul evenimentelor”, acum când aceste „evenimente” au un miros special și neplăcut. E adevărat că lectorii sau foștii noștri lectori, ca și intelectualii de diverse formații și răspândiți pe Întreg teritoriul României, au toate motivele să se simtă dezorientați. Timp de aproape o sută de ani, de la pașoptiștii munteni și junimiștii ieșeni, când marii și luminații boieri se amestecau cu vârfurile scriitorimii, „lumea” privea spre aceștia și aștepta de la ei semnele valorii și ale căii de urmat. România a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poate chiar „condamnat”! Dar... cine, ce să-i ia locul?... Odată cu „falimentul dezastruos” al celor două sisteme și ideologii care-l contestau - da, cum o spuneam, și nazismul a ajuns la putere contestându-l! -, lumea, lumea europeană mai ales, este dezorientată. On a choisi le moindre mal!, este mereu cuvântul de ordine al burghezului temător de surprize dezagreabile și, deasupra acestei resemnări „ideologice”, planează fraza cinică, „oscarwildeiană” a bătrînului Churchill: „Capitalismul este cea mai proastă organizare socială și economică; dar... n-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să văd pentru prima oară Madridul este adevărat doar câteva ceasuri. Urma să traversez pentru prima oară Atlanticul, să văd de sus America Centrală și de Sud, să fac cunoștință cu spiritul unui continent la care visam de când terminasem liceul și, dezorientat, mă încălzisem la sugestia infantilă a prietenului și colegului meu George de a merge la miliție și a cere pașapoarte pentru Argentina, unde, cu mai bine de 30 de ani în urmă, unul dintre unchii săi, ofițer în garda regală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pansând cu poezie ceea ce ai rănit... Cum ai ajuns în Danemarca, a doua ta țară...? Sau a câta e...? Cât de comod e să fii fiul mai multor patrii? Într-adevăr, sunt un "rătăcit" cetățean al lumii, dar nu un dezorientat și în structura mea umană, nu un dezrădăcinat, cu toate că am părăsit fizicește România acum aproape patruzeci de ani. A doua "patrie" este nu Danemarca, unde trăiesc acum, ci Suedia care m-a acceptat atunci la începuturi și care mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
arată adevărul ! — Arătând mai sus că n-am desfășurat nici un fel de activitate dușmănoasă regimului din R.P.R. eu am declarat adevărul, și-a susținut punctul de vedere cel interogat. Cum omul anchetat, i se părea ofițerului un bătrânel mai mult dezorientat și speriat decât un personaj periculos ordinii sociale, cu experiența pe care o avea în astfel de cazuri, l-a făcut pe poet, încet-încet, să admită și să consemneze: Față de cele obținute, anchetatorul, chiar nemulțumit, îl punea pe învinuit să
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
1989, ca și școala din celelalte țări cu regim totalitar comunist, n-a reușit să formeze ,,omul nou", atît de des invocat de ideologii marxiști, om dotat cu cele mai înalte însușiri umane; a realizat, cel mai adesea, un om dezorientat, deseori limitat în aspirațiile sale, iar cînd era nemulțumit se manifesta lipsit de curajul de a-și exprima deschis insatisfacția. (Și totuși în decembrie 1989 a venit și momentul curajului!) După 1989, s-au afirmat noi centre de cercetare pedagogică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și ce-o să se aleagă din afacere, angajații îl zăresc pe Mănel stând pe vine într-un colț al camerei. Băiatul știe că, în curând, o s-o ia iarăși din loc și e trist. De fapt, nu trist, ci nițel dezorientat. Toată viața a hoinărit, dar la domnul Dumitru își găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Chiar cu o unguroiacă?! Dar ce, Doamne iartă-mă, nu se mai găsesc românce în țara asta? Și se ține ca scaiul de el, uite, a venit aici tocmai din Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea lui concretă, reală și carnală pentru frumoasa și pătimașa Ildiko, de dragul unor noțiuni abstracte, generale și impalpabile, de o demagogie strigătoare la cer, echivalentă doar cu discursurile bombastice ale ploșnițelor semianalfabete aciuate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin urmare era... da, știm noi bine, ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
armă principală a acestei lupte.“ (Europa și Neamul Românesc, aprilie 1972) „Față de exil, cei din țară au luat o atitudine de reconciliere românească, începuse «dezghețul». Nu mai eram nici trădători, nici fugari. Eram români și frați. Dar exilul - neorganizat și dezorientat - nu a strâns mâna întinsă. Suspicioși, nu au crezut nici în sinceritatea politicii naționaliste și nici în dorința unei adevărate reconcilieri naționale. Mulți - și astăzi cred într-o comedie jucată cu un talent diabolic, menită să cloroformeze întreaga lume și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de a deveni învățători. Erau 36 de copii, băieți și fete, veniți din Iași și din celelalte orașe ale județului, dar mai ales din comunele ieșene. Timizi și dezorientați, fiecare cu zestrea lui biologică, intelectuală, comportamentală și sufletească, alcătuiau un conglomerat de personalități ce urma să se constituie într-un microgrup școlar cu bineștiute rosturi formative și educative. Privindu-i acum, după atâția ani, lui Dumitru Dascălu îi vine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să se înnoade, blocându-ne orice ieșire spre partea Moldovei, de vină fiind inundațiile din zonă ce blocaseră traficul feroviar. Valentin Boța a avut noroc, găsise un tren spre Cluj cu care și plecase imediat, lăsându-ne pe peronul gării dezorientați și obosiți. După aproape două ore de așteptări au fost puse la dispoziția C.F.R. câteva autobuze ce ne-au transportat ocolind zonele afectate până într-o zonă de câmpie pustie unde ne aștepta un tren pentru a ne duce la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât că trebuie să prezint actele la control și să declar ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aici, din punct de vedere moral. Iartă-mă că-ți scriu lucrurile astea fără menajamente, dar, Mouette, cum nu ți-am ascuns niciodată nimic, cred că e datoria mea să-ți arăt reversul medaliei. Știu că trebuie să fii foarte dezorientată, că te macină gânduri negre, că simți clipă de clipă ce simt și eu: tristeți, dezechilibru; poate că și tu vezi un sfârșit la fel de sumbru ca și mine, dar cred că pe 8 septembrie - am să mă duc în pelerinaj
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn îmi ciripește exact același mesaj, iar ecranul robotului îmi aduce la cunoștință faptul că mi-a fost lăsat ieri. Dar... asta n-are nici o noimă. Nunta de la New York s-a contramandat. Mă uit dezorientată în jur, la apartamentul în semiîntuneric. Ceasul meu biologic e atât de dat peste cap, că ar putea fi absolut orice oră. Îmi târșâi picioarele în bucătărie să beau un pahar cu apă și mă uit cu ochi încețoșați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fi vorba deoarece devin tot mai pretențios și nu mi-e indiferent cu ce mă prezint. Ș-apoi nu-i nici o grabă. Prezența ta regulată în presa literară mă bucură mult și mă gîndesc cu ani în urmă cînd patru dezorientați, dar bine și precis intenționați, ședeau și discutau răsturnați pe saltelele goale ale unei goale camere de cămin studențesc. Erai tu, era Ion , era Silviu , eram eu. Vie vremuri tot mai bune, Nicu </citation> (3) <citation author=”N.V. Turcu” data
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care traversează întreaga istorie modernă a României și care, în interbelic, a dus la discuții substanțiale” ca expresia a ceea ce istoricul literar numește „nesiguranța de fond a românității”, întrebare ce „n-a chestionat niciodată o iden- titate mai șubredă, mai dezorientată, mai plină de neliniști”. Ceea ce devine extrem de important ține de caracterul profund peiorativ al acestei identificări și de contrastul pe care Identitatea românească sau mai precis „caragialismul identității românești” îl face cu Identitatea occidentală „standard” . Prin urmare, cum vor conveni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Sunt obiecte studiate de-a lungul anilor și-n întreaga lume de toți iubitorii de istorie și artă. Ieșind de la muzeu la ora 12.00, ne-am învârtit pe străzile din preajmă toropiți de căldură și puțin speriați de aglomerație, dezorientați și fără scop. Am mâncat câte o pizza pe stradă, apoi am intrat într-o sală de expoziții cu pictură contemporană, amenajată într-o veche biserică din secolul XIII. Pe o stradă uitată de lume, la un mini market, am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și, de supărare am uitat să-mi fac fotografia visată. Puteam să mă întorc și să găsesc un moment de răgaz - căci publicul numeros (luni 25.28. '97) se perinda rapid și, după cum se vede pe fața lor, vizitatorii sunt dezorientați - dar am zăbovit în sala cu Meuinele, unde deși mă uitam la pânza mare cât peretele sau la lucrările mai mici, reluând aceeași temă, gândurile-mi zburau spre Prada și Velasquez și nu puteam să accept această obsesie a lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o palidă smălțuire de lacrimă... În noaptea care a urmat, o noapte vastă cu petece întunecate, imense, de nori conturați cu înfricoșătoare precizie de o sacră lună plină, în noaptea care a urmat, am stat la fereastră mult timp, fumând dezorientat, contemplând panorama nocturnă a orașului căruia ADA i se dăruise mai bine de douăzeci de ani, obsedat de cadența necruțătoare a versurilor lui Rilke: „...Și orice lucruri cărora mă dau Devin bogate și mă cheltuiesc.” Știam că va muri, dar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]