942 matches
-
puterea. Vor veni și alții după tine. Sigur, amice... Și tu tot nemuritor din ăla ești? întrebă râzând. Vlad, serios, nu răspunse. Lui Erickson îi peri zâmbetul când acesta îi înfipse un cuțit în inimă. Când învie, se trezi singur. Dezorientat. Va pleca la domeniul lui Vlad. Vlad vizită, câteva zile mai târziu, o veche prietenă. Roxanne, o femeie în floarea vârstei mijlocii, încântătoare mai mult decât în tinerețe, îi deschise ușa și îl îmbrățișă. Vlad, datorită a ceea ce era, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
las să pleci, însă numai dacă reușești să treci de mine. Și o vom ține tot așa multă vreme. Și îmi dezleagă cătușele. Îl privesc neîncrezătoare. El face un gest larg. Nu aștept mult și o zbughesc pe ușă. Sunt dezorientată și frustrată (toată chestia asta e organizată ca un fel de test, pe care știu că-l pot trece, însă în același timp nu-mi pot permite să-l pic). Și peste minute de fugă, iată că mă ajunge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întețirii sau deșirării povestirii străinului. - ...În loc de asta - își reluă firul istorisirii necunoscutul -, m-am deșteptat într-un oraș București pândit, înjunghiat și lepădat pe marginea unui câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget ca să traseze o linie din colțul gurii până la bărbie. Cicatricea se formează în ani de zile în care îți muști buza. Alison începea să se simtă teribil de dezorientată. —Poftim? Tot nu înțeleg. Fiona a zâmbit îngăduitoare. —Bine-ai venit în clubul soțiilor numărul doi. Problema cu copiii este că nu sunt returnabilitc " Problema cu copiii este că nu sunt returnabili" Jake și-a cufundat precaut cotul în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tare. David însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de mână, femeia a deschis portiera și s-a decis să-și lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar fi trezit atunci, omul avea să fie dezorientat și morocănos - încă un copil de care să aibă grijă în afară de Jessica pe care trebuia s-o culce. Să lăsăm porcii să sforăie, s-a gândit Fiona închizând portiera cu un gest silențios. În timp ce-și căuta cheile, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona. Din cauza sentimentului de panică, femeia simțea c-o ia cu stare de vomă. —Să mă gândesc dacă mai vreau să merg înainte cu căsnicia asta. De data asta, bărbatul a privit-o direct. Dintr-odată, Fiona s-a simțit dezorientată - ca un copil care a fost legat la ochi și apoi învârtit pe loc, până când a ajuns să i se pară că pământul îi fuge de sub picioare. A clipit des. Pe față i se citea profunda nedumerire. Nu înțeleg. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea și domnul Cramm o împărtășiseră - singura dragoste pe care o împărtășiseră. — Domnul Cramm, îi plăcea doamnei Cramm să povestească în zilele dinainte de a-și cizela felul de a vorbi, avea o glumă preferată despre mare. Ori de câte ori ești trist sau dezorientat, obișnuia el să spună, nu trebuie decât să-ți contempli „Ombilicul“. Ombilicul, înțelegi. Domnul Cramm avea întotdeauna un sâmțalumorului teribil. Obișnuia să-mi zică Jungfrau, căci era într-o oarecare măsură poliglot. Când l-am întrebat de ce, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că, izgonindu-l pe Nicholas Deggle în continuumul tău, te-am călăuzit către insula Calf? Negi faptul că, lăsându-te să cutreieri lumea timp de secole, în loc să te aduc aici, te-am făcut bărbatul care ești acum, cameleonic, flexibil și dezorientat? Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil și a orașului K? Negi faptul că, te-am ademenit până aici cu ajutorul Spectrului Prepelicarului? Negi faptul că, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e fără sens. Am sperat că voi fi fericită alături de el, iar acum nu mai simt nimic, de parcă sunt un vas gol, fără sentimente, fără nimic. Frământările, căutările disperate, gelozia au ucis totul în mine. - N-au ucis nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o răscruce în care nici un drum nu pare cel potrivit. Nu știi încotro să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui, în sfârșit putea să plângă. Ana intră în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
NUUU rece, prelung, care ma impresionat. Nu știam de la ce venea și cui i se adresa, dar mie și mamei ni s-a părut un NU foarte sincer și de necontestat. S-a Îndreptat spre ușă, dar s-a oprit dezorientat, ca și cum nu ar mai fi recunoscut locul. Apoi și-a rotit brațele Într-o mișcare neînțeleasă și s-a lăsat pe vine, cu capul atârnat peste piept, dizolvându-se Într-un gol absolut, cu mâinile Întinse spre ceva nevăzut. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de cadavre un moment. De fapt am venit să vorbim despre, știi tu, povestea asta cu Daphne. Nu vreau să rămâi cu impresia că m-am purtat ca un nenorocit ultima dată când ne-am văzut, doar că sunt complet dezorientat... Exact atunci se auzi soneria. La fix, deci nu putea fi decât Hugo. —Bună, zise el, sărutându-mă din zbor și intrând ca la el acasă. De ce ți-a venit poliția la ușă? Că tot veni vorba de ușă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut, Matthew! spusei eu cu entuziasm. Părea ușor dezorientat. — Toate bune? îl întrebai eu. Nu, doar că - în fine, zise el rușinându-se, ca un băiețandru, nu te-am mai văzut îmbrăcată așa frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte să-mi pice fisa și să înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
afară. Uri se ridică în picioare. Cu ochii încă umezi, Maggie spuse încet: — Îmi pare rău, Uri. Chiar îmi pare rău. Capitolul 29 Ierusalim, joi, 7.15 a.m. Maggie se ridică în capul oaselor, inima bătându-i cu putere. Era dezorientată, se uită câteva clipe prin cameră, ca să-și dea seama unde se află. Telefonul făcuse asta, o trezise violent dintr-un somn adânc. Nu mai avea importanță că își programase un telefon de trezire la operatorul hotelului pentru această oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Câteva clipe mai târziu înțelese ce însemna acel cuvânt. Era o instrucțiune, o permisiune. Pentru că acum simțea mai multe mâini plimbându-se pe trupul ei, unele atingându-i picioarele, altele mișcându-se, aproape ca niște mângâieri, pe spatele ei. Era dezorientată. Fără să se gândească, strigă, dar se auzi doar glasul înnăbușit de căluș. Simți că îi vine din nou să verse. Mâinile se mișcau metodic, palpând în sus și în jos fiecare picior și braț, ca un control de securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate doar își trage mult aer în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la violoncel.) DOAMNA CU VOAL (Timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
O fi de bine? După cum arăta persoana când a luat startul, parcă nu prea s-ar zice. De bine sau de ne-bine, important era că ea putea să facă ceva, să se miște, să acționeze, nu zăcea paralizată și dezorientată ca mine, așteptând să apară un Godot pe nume Zoran care să... Să ce? Să mă descoasă În legătură cu Eva? Hm... Individul putea fi oricum, prost Însă, nu. Și nici el nu cred că mă considera pe mine handicapat. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Oh, nu, un glonț În frunte!”, replicase Magistrul sec, și din tentativa de a-i Împinge În derizoriu avertismentele se alesese praful, iar din moralul meu - pulberea. Repetasem În gând cuvintele acelea fioroase de nu știu câte ori, de fiecare dată când, dezorientat și speriat de ce ar fi putut să se Întâmple cu mine, căutam o ieșire. La figurat, dar, mai ales, la propriu. Acum trebuia să le spun cu glas tare, să le fac să sune Întocmai cum le auzisem, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape toți interlocutorii Îi păruseră abătuți și dezorientați. În Centru domnea o atmosferă apăsătoare, pretutindeni se instalase o așteptare grea de presimțiri nefaste. Circulau zvonuri contradictorii și foarte puțini erau cei care izbuteau să li se sustragă. Un coleg fizician,Toshiro Fujimori, Îi mărturisise că era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În general, și ale poziției mele În mijlocul ultimelor evenimente, cu deosebire. N-am realizat nici acum cine știe ce progrese În vreuna dintre direcții, ceea ce m-a cam iritat: dacă nu Încercam, aș fi avut măcar o scuză pentru faptul că Înotam dezorientat În incertitudini. Recurgem frecvent la diferite forme de evaziune atunci când dificultățile ne copleșesc, temporizăm, amânăm, spunem ca Scarlett O’Hara: „la asta o să mă gândesc mâine”, chiar dacă În sinea noastră recunoaștem că e vorba de lașitate sau neputință și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Coimbra, îl biruie și, într-o bună zi, la 11 februarie 1891, în vârstă de 49 de ani, se sinucide. Antero de Quental a contribuit enorm la lichidarea monarhiei constituționale și a liberalismului. Socotea "bietul popor portughez slăbit moralmente și dezorientat intelectualicește, după 50 de ani de mizerii partidiste și iluzii liberale". Era antiparlamentar pentru că "în mediul subtil și sterilizant al acestei conspirații permanente, care e esența însăși a parlamentarismului, partidele pierd noțiunea realității și, în timp ce lumea se transformă, ele repetă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluția deveneau mai mult sau mai puțin populare, după cum le ajutau împrejurările interne sau externe. În aparență, Don Carlos depășise criza ultimatumului, și republicanismul - care fusese la modă după revoluția din 1848 și în 1868, în timpul revoluției spaniole, - părea obosit, dezorientat; îi lipseau șefi politici tineri, care să ducă mai departe acțiunea generației de la 1870. Ceea ce îl susținea și îi prilejuia momente de vertiginoasă ascensiune, erau pretextele interne; afacerea tutunului, ciuma bubonică, vinurile din Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simțit la timp capcana și m-am ferit de ea. Pânditorul poate aștepta mult și bine. Sunt capcane mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi ce urma să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună. Că pe aceeași bancă ai scris începutul unui roman cu care sperai să-ți faci intrarea zgomotoasă în literatură. Te-ai bucurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]