1,830 matches
-
fascinat de valul revoluționar, are fervori republicane, Își detestă familia, pentru ca, revenit la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile nobiliare, să-și anexeze acel d’Aurevilly În coada numelui și să se precipite cu o voluptate diabolică, sinucigașă aproape, Într-o viață tipic dandy. Chiar dacă și-o va renega („cel care a scris Despre dandysm și despre G. Brummell n-a fost un dandy”), să nu uităm că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se pare un „monument al Parisului”, extrem de prețios pentru istoria Franței. Tipărit În ambele ediții Într-un tiraj simbolic, de lux, volumul despre George Brummell nu are nici pe departe ecoul fabuloaselor cărți de proză ale lui d’Aurevilly, al Diabolicelor, să spunem. Dar, scris cu pană sigură, cu finețe de psiholog și, În același timp, cu privirea cuprinzătoare a unui istoric, micul op Despre dandysm și despre George Brummell livrează amatorilor un personaj de talia oricăruia din cele plăsmuite. Celebrare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1 Judecata Îi aparține unuia dintre seductologii avizați ai zilelor noastre, Jean Baudrillard, care nu Încetează să sublinieze - e drept, vizându-l aproape În exclusivitate pe eroul lui Kierkegaard - caracterul estetic al actului seducției. Joc secundar, gratuitate, artificiu, estetică ironică, diabolică, seducția e unul dintre efectele cele mai de temut ale dandysmului, deși dandy-i nu-și premeditează strategiile din dorință, din pasiune, din nevoia imperioasă de a-l poseda pe cel sedus. Majoritatea au fie o frigiditate Înnăscută (spun psihanaliștii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fie deseori greu de transpus dintr-o limbă În alta. J.B. Russell (1987, vol. XV, pp. 415-423) susține că sistemul vrăjitoriei este compus din trei familii diferite: vrăjitoria simplă, care se Întâlnește În toate societățile și În toate epocile, vrăjitoria diabolică, specifică Europei de la sfârșitul Evului Mediu și Începutul modernității, și Renașterea păgână a vrăjitoriei din secolul XX. În aceeași direcție de gândire se plasează și I.P. Culianu (2003, pp. 92-100), care, trecând În revistă concepțiile renascentiste asupra magiei, propune două
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
materială, ci și la exilări sau la execuții rituale. O vastă bibliografie (Barry et alii, 1996; J. Delumeau, 1986, vol. II; C. Ginzburg, 1996; M. Harris, 1974; R. Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Muchembled, 1978; J.B. Russell, 1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile minore de vrăjitorie (malefice sau benefice), cât și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1981; K. Thomas, 1973) este consacrată fenomenului vrăjitoriei diabolice europene și proceselor declanșate de vânătoarea de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile minore de vrăjitorie (malefice sau benefice), cât și la un ansamblu articulat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de vrăjitoare (fenomen considerat de istorici drept „istoric” și de antropologi drept „antropologic”). Vrăjitoria europeană nu a fost cu nimic mai diabolică sau mai puțin diabolică decât alte forme de vrăjitorie din alte epoci și de pe alte continente. Eticheta de „diabolic” reflectă o judecată instituțională, aceea a bisericii. Ea se referă atât la practicile minore de vrăjitorie (malefice sau benefice), cât și la un ansamblu articulat de practici, cunoscute sub numele de sabat. După C. Ginzburg (1996, p. 77), schema sa
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu ideea creștină a Răului. Vrăjitoria a fost transformată În unealta Dracului...” (A. Saunders, 1995, p. 149). Conform modelului consacrat de autoritățile ecleziastice ale Europei secolului al XV-lea ( În special prin celebrul manual Malleus maleficarum, publicat În 1486), vrăjitoria diabolică s-ar individualiza prin câteva note specifice: a) pactul cu Diavolul; b) repudierea lui Isus; c) Întâlniri nocturne secrete; d) curse (de obicei, În zbor) nocturne; e) orgii nocturne, sacrificii, de obicei infanticid și acte de canibalism; f) profanarea Euharistiei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tinerii căsătoriți care refuzau să plătească petrecerea tineretului de dinainte de nuntă: Ca să vă imaginați ce zgomot oribil producea o asemenea adunare, În urmă cu 35-36 de ani a avut loc În Onzenain un charivari atât de mare, Încât acest zgomot diabolic a cauzat moartea unor cai și vaci. Ceata se Îndreaptă spre casa tinerilor căsătoriți și În fața porții sunt cântate cuplete de ocazie; aceleași cântece erau intonate la răscruci și În fața caselor acelora care se Împotriviseră organizării unui charivari. Ultimul charivari
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a-și pierde hotărârea și își abandonează disciplina fizică. O voce sâcâitoare răsună în mintea lor, tentându-i cu argumente retorice: „Dă-i bătaie! De ce nu? Dă-l naibii de Tao! Viața e scurtă!”. Bărbații care se supun acestei voci diabolice descoperă adeseori că, într-adevăr, „viața e scurtă”. Începătorii se plâng adesea că reținerea spermei este „imposibilă” sau că îi lasă cu o senzație de plin în scrot, cunoscută sub numele de „testicule de îndrăgostit”, ori că partenerele lor nu
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în drumul de mărire. De le găsesc în inamic [î]l scuipă. Acei ce domnesc lumea... sclavi ei înșii {EminescuOpVIII 40} A unuia.. a celui ce-i mai rău, Mai crunt, mai diabolic, mai tiran! Astfel îi vezi urmând unul la altul, Umbre sinistre și rușinea lumei: Tiberius, Caligula nebunul, Claudiu, acea jucărie de muieri, Și Nero... Și-n fiecare din romani E sîmburele-acestor pasiuni: În apăsare el e-un Catilina, Apăsător - e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
până la deriziunea întregei lumi etice. Totuși însă pe Ri[c]ard al treilea împregiurările cele mari îl ridică la ondolațiuni cu totul altele și-i dau tonului său fundamental o ținută mult mai intensivă decât la Franz Moor. Energia cea diabolică a lui Ricard III, care la Franz Moor s-a zgârcit într-o sofistică caricatură, îi restrânge tonul fundamental al acestuia după măsuratul caracterului lui propriu. Sânt tipuri cari nu se pot sensibiliza, în deplină conformitate cu ființa lor, fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de înaltă calificare: probabil că sunt ingineri, specialiști în computere și sisteme sofisticate de comunicare. Americanii sunt acum convinși de sistemele evoluate pe care teroriștii le-au folosit pentru a-și pune la cale și duce la bun sfârșit planul diabolic. Chiar dacă din informațiile care au fost date publicității ulterior se pare că americanii au fost informați cu mult timp înainte de iminența unui posibil atac terorist, nu au reușit să dea de urma unor suspecți sau măcar să prevadă amploarea atentatului. Dar
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
a sta treaz noaptea, a veghea”). Unul dintre părinții Bisericii, Ioan Chrysostom (secolul al IV-lea), într-o cuvântare menită să oprească sărbătorirea păgână a Anului Nou, prezenta obiceiul ospețelor, al petrecerilor exuberante și al vegherii de calende ca fiind „diabolice” (50, pp. 46, 51). Obiceiul s-a păstrat până în ziua de azi, când în ultima/prima noapte a anului nu se doarme (revelion, de la fr. réveiller = „a trezi”), ci se petrece în ospețe și veselie (vezi și expresia „Veille de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în paginile ei, prințesele își vor citi, pe rând, ursita (116 ; 179). Mai sunt, de asemenea, basmele de tip Dracul și ucenicul său (129, pp. 258-259) sau Arhimagul și servitorul său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său (vezi alte basme românești cu scenariu analog în 6, pp. 239-256). Nu găsim acest motiv epic numai „la toate popoarele balcanice” (129, p. 258), ci și la cele orientale (117), de unde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care populația crește numeric. Și totuși, Malthus a înțeles că nicio demonstrație, oricât de riguroasă, a inconsistenței sistemelor egalitare nu va reuși să stăvilească tendința oamenilor de a le institui. El dezvăluie un algoritm pe cât de simplu, pe atât de diabolic, ce nu va putea fi rupt vreodată. Tendința naturală este aceea de polarizare a membrilor oricărei societăți, în funcție de resursele economice de care dispun. Este o competiție în care unii au succes, iar alții nu. În societățile avansate, unii observatori superficiali
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lui Dumnezeu care n-ar permite ceva rău. Numai invenția monoteistă a liberului arbitru îl poate face pe om responsabil, deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
părul nostru lung, care stă mărturie modernității noastre internaționale de privilegiați!”. Așadar, pletele acelea făceau aluzie la „chestiuni” de Dreapta. Ciclul s-a încheiat. Subcultura la putere a absorbit subcultura de opoziție și și-a însușit-o: cu o abilitate diabolică, a făcut cu răbdare din ea o modă care, dacă nu poate fi numită chiar fascistă în sensul clasic al cuvântului, este însă de o reală „extremă dreaptă”. Închei cu amărăciune. Măștile dezgustătoare pe care tinerii și le pun pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era un blestem, dar cel puțin nu submina Biserica din interior, dat fiind că era o falsă nouă ideologie. În anii ’30, acordul dintre Stat și Vatican 1 nu a fost considerat un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de către civilizația tehnologică. Stângiștii merg și mai departe cu această iluzie (aroganți și triumfaliști cum sunt), atribuind acestei noi forme de istorie create de către civilizația tehnologică un potențial miraculos de răscumpărare și de regenerare. Ei sunt convinși că acest plan diabolic al burgheziei care tinde să reducă întregul univers, inclusiv muncitorii, la sine însăși va duce în final la explozia unei entropii astfel construite, iar ultima scânteie a conștiinței muncitorești va fi capabilă în acel moment să facă să renască din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nici valoarea Bisericii. A abjurat în mod inconștient de la una dintre obișnuințele sale cele mai oarbe. Și asta, fără îndoială, în favoarea a ceva mai rău decât religia. Și fără ca măcar să fi depășit ignoranța la care o supusese veacuri întregi pragmatismul diabolic al Bisericii. În acest context - prăbușirea valorilor ecleziastice, determinată de o hotărâre oarbă a maselor care susțin acum alte valori -, problema divorțului ar trebui să se încheie cu o uriașă victorie laică. Cel puțin teoretic, pentru că nimeni nu garantează că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
involuție nomenclatoare cu caracter undeva între ezoteric și masochist, plin de „tabuuri” și de „ceremoniale de abordare” foarte asemănătoare ceremonialelor nevrotice, cu o întreagă obișnuință ierarhică (Tată, Stăpân, Protecție, Pedeapsă) ce chinuiește la modul clasist masele sărace, așa cum e transferată diabolic în Cer etc. etc.; toate acestea au reușit să-l contamineze și pe „rebelul” Dom Franzoni? Nu era oare primul lucru de care trebuia să se elibereze în numele acelei „culturi” laice, libere, moderne, minoritare, pe care el o alesese contrazicând
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a emigra sînt deseori văzute În România ca fețe Înrudite ale aceleiași revendicări. Ambele au În comun plecarea din țară. Fie temporară, fie definitivă, aceasta a devenit pentru mulți pozitivă În sine”. Acel ilustru émigré, care a traversat această experiență diabolică și apoi a avansat gîndurile de mai sus, conchidea, În iunie 1985: „Chiar dacă lucrul nu e sortit să se Întîmple, din punctul de vedere al autorităților orice drum În străinătate este o plecare definitivă În germene, iar cel care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
văd pe Luke rîzÎnd cu gura pînă la urechi și-mi Întorc privirea În altă parte. Problema e că lui Jess nu-i place shoppingul, și nici să cheltuiască bani și să lase pămîntul să fie distrus de consumismul cel diabolic. Și crede că și eu Îi Împărtășesc opiniile. Crede că m-a convins să devin adepta frugalității. Adevărul e că am fost adepta acestui stil de viață cam o săptămînă. Am comandat un sac mare de ovăz, am cumpărat niște
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]