1,126 matches
-
pământ, la o distanță unul de altul egală cu lățimea umerilor. Tehnică: „Calul”: poziția inițială este postura Calului, cu genunchii îndoiți și cu brațele atârnând lejer de o parte și de alta a corpului. Realizați între șase și zece respirații diafragmatice profunde în această postură; „Îmbrățișarea Urciorului”: după ultima expirație în postura Calului, ridicați încet ambele brațe în față, cu palmele în jos, pe măsură ce începeți următoarea inspirație. Opriți-vă când ajungeți la nivelul gâtului, întoarceți mâinile spre interior, astfel încât palmele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și împingeți palmele cât mai tare spre exterior, fără a tensiona umerii și brațele. Mențineți partea interioară a coatelor în sus. Inspirați, aplicați cele Trei Blocări și țineți-vă puțin respirația, apoi expirați încet, efectuând între șase și zece respirații diafragmatice. Concentrați-vă atenția asupra canalelor energetice care pleacă de la umeri și se întind de-a lungul brațelor și până la degetele mare și arătător; „Smulgerea stelelor”: acesta este cel mai dificil pas al acestui exercițiu, dar și cel mai benefic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Împingerea palmelor spre Pământ; (e) Revenirea palmelor spre Cer; (f) Predarea armelor împăratului; (g) Smulgerea stelelor, cu partea stângă în sus; (h) Revenirea la predarea armelor împăratului; (k) Revenirea la postura Calului. Când ați terminat, efectuați trei sau patru respirații diafragmatice cu brațele întinse în postura „Predarea armelor împăratului”, apoi coborâți din nou brațele în postura Calului în timpul expirației finale. Indicații: realizați între șase și zece respirații în posturile în care stați drept, dar numai trei sau patru respirații scurte atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
duc la deficiențe de oxigen și de energie în timpul somnului. Persoanele care practică respirația profundă se bucură de un somn neîntrerupt noaptea, se trezesc pline de energie și au nevoie de mai puțin somn. Douăzeci de minute de respirație profundă diafragmatică înainte de culcare reduc timpul necesar unei odihne complete cu aproximativ o oră. Ședințele de respirație trebuie să dureze cel puțin 15-30 de minute. Durează cel puțin cinci minute să se stabilească ritmul și să se sincronizeze corpul cu respirația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sistem endocrin, prin excitarea nervului pneumogastric și prin realizarea unei masări directe a glandelor din abdomen și din zona sacrală, echilibrând, astfel, toate funcțiile vitale, inclusiv potența sexuală și fertilitatea; Excitarea nervului pneumogastric îmbunătățește readical digestia, metabolismul și excreția. Masajul diafragmatic realizat asupra stomacului și al ficatului intensifică digestia și stimulează mișcarea peristaltică; Respirația profundă asigură un somn profund, neîntrerupt și reduce timpul necesar pentru odihna completă; Conștiința, gândirea, memoria și alte facultăți mentale sunt intensificate puternic de respirația profundă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
emoțional, restabilesc rapid echilibrul; Respirația profundă întărește, întinde și tonifică diafragma, care, la rândul său, îmbunătățește controlul asupra respirației și adâncește masajul abdominal. Studii recente efectuate în China demonstrează că flexiunea maximă a diafragmei la persoanele care nu practică respirația diafragmatică este de doar trei centimetri. După doar două luni de practică zilnică, flexiunea diafragmatică crește cu între șase-nouă centimetri; Respirația profundă vă ajută, practic, să respirați mai puțin, încetinind și adâncind modelele respiratorii. Acest efect durează timp de câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
său, îmbunătățește controlul asupra respirației și adâncește masajul abdominal. Studii recente efectuate în China demonstrează că flexiunea maximă a diafragmei la persoanele care nu practică respirația diafragmatică este de doar trei centimetri. După doar două luni de practică zilnică, flexiunea diafragmatică crește cu între șase-nouă centimetri; Respirația profundă vă ajută, practic, să respirați mai puțin, încetinind și adâncind modelele respiratorii. Acest efect durează timp de câteva ore după încheierea exercițiilor. Într-un studiu efectuat în India, volumul mediu de aer implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nervii, calmează inima, intensifică circulația și mărește rezervele de energie, asigurând o evoluție optimă în condiții de stres. Ateleții est-germani și cei japonezi folosesc această metodă de zeci de ani. Cântăreții și actorii de teatru știu cum să aplice respirația diafragmatică profundă în timpul spectacolelor, dar mulți nu știu că 10-15 minute de repirație profundă în cabină înainte de a urca pe scenă îi vor pregăti pentru o evoluție și mai bună. Pictorii și caligrafii din China practicau în mod regulat qi gong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
2 Întinderea pieptului: observați că palmele sunt îndreptate în jos când mâinile sunt încrucișate (A) și în sus atunci când brațele sunt deschise (B) Beneficii: acest exercițiu pregătește partea superioară a pieptului pentru respirația profundă și facilitează tranziția ușoară de la faza diafragmatică intercostală a respirației profunde. Întinde mușchii puternici ai pieptului, prevenind tensionarea acestora în timpul exercițiilor de respirație. De asemenea, ajută la destinderea articulațiilor umerilor. Aplecarea în față Tehnică: stați în picioare în postura Calului și încrucișați-vă brațele ușor deasupra pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
preventivă excelentă, cât și un paliativ eficient pentru durerea cronică de șale, pentru sciatică sau disconfort la nivelul rinichilor. Asemenea Plugului, întinde nervii, mușchii și tendoanele de la călcâie până la cap și masează stomacul. Respirația în această postură oferă un masaj diafragmatic direct asupra rinichilor și a glandelor suprarenale vitale din punct de vedere sexual. Aplecarea în față pe un singur picior Tehnică: stați în picioare în fața unei mese, a unui perete, a unui șemineu sau a unui suport solid similar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
când vă simțiți corpul „rigid”. Exerciții pentru longevitate După ce v-ați încălzit, v-ați întins și v-ați destins întreaga structură corporală și rețelele sale conexe de canale energetice, sunteți pregătit să începeți cu o rundă de exerciții de respirație diafragmatică profundă, cum ar fi cele descrise în capitolul anterior. Sau puteți continua cu o serie de exerciții pentru longevitate, pe care v-o prezentăm în continuare. Exercițiile pentru longevitate pot fi practicate în combinație cu respirația profundă sau înainte de aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sau înainte de aceasta. Exercițiile pentru logevitate au acest nume deoarece stimulează longevitatea prin prelungirea duratei de viață funcțională a diferitelor organe, glande, articulații, mușchi și a altor părți ale corpului. Majoritatea combină mișcările mobile de destindere și întindere cu respirația diafragmatică ritmică, dar unele presupun apăsarea unor puncte vitale pentru a stimula fluxul de energie către diferite părți ale corpului. Exercițiile pentru longevitate sincronizează corpul și respirația, esența și energia, sub îndrumarea minții. Pot fi practicate în orice moment, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
longevitate sunt clasificate după părțile corpului asupra cărora se concentrează beneficiile principale ale acestora, deși toate își răspândesc beneficiile asupra întregului sistem prin intermediul canalelor energetice. Respirați ritmic și natural în timpul acestor exerciții, făcând pauze pentru a efectua câteva respirații profunde diafragmatice de fiecare dată când simțiți nevoia unei reîncărcări cu qi. Capul Întinderea feței și a gâtului Tehnică: aceasta poate fi practicată stând în postura Calului, șezând sau stând întinși în pat. Înclinați-vă capul în sus și întindeți fața vertical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
praful și alte particule din plămâni, iar sângele se va purifica în totalitate de dioxid de carbon, monoxid de carbon, fenol și alte deșeuri metabolice. Respirația Muget ar trebui sa fie întotdeauna urmată de cel puțin zece minute de respirație diafragmatică, profundă, pentru a restabili echilibrul normal O2/CO2 în sânge și pentru a reîncărca plămânii și sângele cu qi. Fumătorii care nu renunță la acest obicei pot, în afara de practicarea respirației Muget, să reducă efectul nociv al fumatului prin limitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
carbon eliminată rămîne destul de mare. Dacă există suspiciuni în acest sens, terapeutul ar trebui să urmărească anumite semne, precum ridicări și coborîri ale umerilor sau umflarea pieptului. O problemă asociată este și respirația din piept, și nu cu ajutorul diafragmei. Respirația diafragmatică este, de obicei, considerată forma corectă de respirare în stare de repaus, iar pentru pacienții care tind să respire accelerat poate fi destul de benefică, deși nu există dovezi empirice în acest sens (Weiss, 1989). Logic ar fi ca o persoană
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
piept să ia guri mici de aer, crescînd cantitatea de dioxid de carbon eliminată. De vreme ce umflarea pieptului este condiționată de cutia toracică, este, de asemenea, posibil ca rata încetinită de respirare să fie greu de menținut dacă respirația nu este diafragmatică. Din aceste motive, nu încurajăm respirația toracică la pacienții care sînt predispuși atacurilor de panică (pentru detalii legate de predarea tehnicii de respirare cu ajutorul diafragmei, vezi Weiss, 1989). O problemă frecventă legată de încetinirea ritmului respirator este aceea că pacienții
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
efectele posturării (Sbenghe, 1981). Eficiența drenajului postural crește atunci când este asociat cu educarea tusei și expectorației dirijate, cu tapotamentul, vibrațiile și cu exerciții respiratorii. Ședința de drenaj postural este structurată după cum urmează: - Exerciții de relaxare asociate cu respirații de tip diafragmatic din poziția de decubit dorsal; durata: 3-5 min. - Pacientul adoptă poziția de drenaj corespunzătoare, fie pe patul articulat, fie pe saltea; durata: 6-10 min. - La patul basculant se execută respirații adaptate: inspirație în poziția declivă cu capul în sus, expirație
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
asupra unei game largi de obiective: - modul de direcționare și controlare a respirației; - stabilirea ritmului de respirație; - asigurarea unei capacități vitale corespunzătoare; - alternarea judicioasă a inspirației cu expirația, intercalând și momente de apnee voluntară; - concentrarea atenției asupra respirației de tip diafragmatic; - exersarea respirației în condițiile unei rezistențe opuse de către KT. Dacă din cauza spondilartritei anchilozante (SA) are loc o anchiloză a articulațiilor costo-vertebrale, cu orizontalizarea coastelor (deci cu fixarea toracelui în expirație, ce poate fi însoțită și de o cifoză dorsală rigidă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe instalația MDCT sunt: colimarea de 0,5-0,75 mm; pitch de 1-1,5 și 120- 140 kVp; miliamperajul, pe instalațiile moderne, este determinat de modularea automată a curentului la nivelul tubului, în funcție de dimensiunile pacientului. Scanarea se face de la cupola diafragmatică, incluzând și bazele pulmonare, până la crestele iliace (faza arterială) respectiv simfiza pubiană în celelalte faze [2]. Reconstrucția imaginilor se va face pe secțiuni de 1-3 mm în faza arterială, respectiv 2,5-5 mm în faza portal-venoasă, reconstrucții cel puțin contigue
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]
-
este foarte asemănătoare cu cea a pleurei viscerale, dar ea posedă, spre exterior, un al șaselea strat: stratul subfascial, prin care aderă de peretele toracic. În funcție de pereții pe care îi tapetează, ea poartă numele de: pleura costală (pleura costalis) pleura diafragmatică (pleura diaphragmatica) pleura mediastinală (pleura mediastinalis) pleura apicală (cupola pleurae). La locul de trecere între pereți, pleura parietală formează funduri de sac sau recesuri (recessus pleuralis), [14,15]. 1.2.1. Mijloace de unire ale pleurei parietale la perete (Fascia
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
numai la vârful pleural poartă denumirea de „apicoliză extrapleurală”. Dacă însă decolarea se face în afara fasciei endotoracice, în stratul subfascial, plămânul se detașează împreună cu fascia endotoracică. În acest caz se realizează o „decolare extrafascială” [18,21]. 1.2.3. Pleura diafragmatică (Pleura diaphragmatica) Pleura diafragmatică (pleura diaphragmatica) este foarte subțire, aderentă puternic de diafragm, mai ales la nivelul centrului frenic. Ea acoperă fața superioară a hemidiafragmei, în limitele porțiunii neocupate de pericard [19]. 1.2.4. Pleura mediastinală (Pleura mediastinalis) Pleura
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
poartă denumirea de „apicoliză extrapleurală”. Dacă însă decolarea se face în afara fasciei endotoracice, în stratul subfascial, plămânul se detașează împreună cu fascia endotoracică. În acest caz se realizează o „decolare extrafascială” [18,21]. 1.2.3. Pleura diafragmatică (Pleura diaphragmatica) Pleura diafragmatică (pleura diaphragmatica) este foarte subțire, aderentă puternic de diafragm, mai ales la nivelul centrului frenic. Ea acoperă fața superioară a hemidiafragmei, în limitele porțiunii neocupate de pericard [19]. 1.2.4. Pleura mediastinală (Pleura mediastinalis) Pleura mediastinală (pleura mediastinalis) tapetează
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
partea inferioară ea acoperă: esofagul, vena azygos și pericardul. În dreptul esofagului pleura mediastinală dreaptă realizează două funduri de sac: unul anterior preesofagian și unul posterior retroesofagian. Între pericard și pleura mediastinală, înaintea pedicolului pulmonar coboară nervul frenic însoțit de vasele diafragmatice superioare. Nervul vag drept, după ce străbate oblic loja paratraheală Bariéty, se plasează înapoia pedicolului pulmonar, însoțind marginea dreaptă a esofagului, căruia îi distribuie o parte din fibrele sale [20,21]. Pleura mediastinală stângă acoperă: esofagul, artera subclaviculară stângă, artera carotidă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
comună stângă, cârja aortei și pericardul. Ca și la dreapta, pleura mediastinală stângă formează în dreptul esofagului, două funduri de sac: unul anterior preesofagian și altul posterior retroesofagian. Fața laterală a cârjei aortice este încrucișată de nervul frenic și de vasele diafragmatice care coboară înaintea pedicolului pulmonar, în timp ce nervul vag stâng, după ce emite nervul recurent se plasează înapoia pedicolului. Deasupra porțiunii orizontale a cârjei aortice se găsește o depresiune denumită fosa retrosupraaortică [19,21]. 1.2.5. Pleura apicală (Cupola pleurae) Pleura
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
aibă parenchim normal și arborele traheobronsic să fie liber pentru o reexpansiune completă. Frazer-Gourd definea decorticarea ca fiind „extirparea depozitelor de pe pleura viscerală, eliberarea plămânului pe toate fețele, refacerea scizurilor, extirparea în întregime a pleurei parietale, mediastinale și a depozitelor diafragmatice cu eliberarea în totalitate a bazei pulmonare”, care reprezintă 75% din mecanica respiratorie. Obiectivele decorticării pleuro-pulmonare sunt: reexpansiunea plămânului închistat, restabilirea funcției plămânului, a diafragmului și a peretelui toracic, obliterarea spațiului patologic, îndepărtarea țesuturilor patologice, controlul infecției [68-70]. Indicațiile actuale
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]