1,929 matches
-
derulare a cărei continuitate și coerență sunt asigurate de firescul propriului "fir epic", ca să rămânem în tonul expunerii lui Schnädelbach. În schimb, "sistematizarea rigidă" desemnează ceea ce Mircea Florian ar numi "sacrificarea realității istorice empirice, nemijlocite, în favoarea realității mijlocite de rațiunea dialectică"64, adică am zice noi o logică exterioară, dictată de jocul "în tact de trei"65 al dialecticii. Ulterior, Schnädelbach marchează mai limpede distincția dintre Hegel și reprezentanții școlii istoriste: "Ceea ce este la Hegel ideea absolută, reprezentabilă filozofic, apare la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
construcție" este valabil și în ceea ce-l privește pe Dilthey: istorismul impune ca "subiectul cunoașterii istorice" să participe "la principiul istoricității oricărui fapt cultural" și, în plus, interpretarea "încrucișării dintre subiect și obiect" trebuie să fie una "hermeneutică, și nu dialectică" (pentru întregul context vezi nota 37 din capitolul de față). Subiectul transcendental constituie la Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de constituire a acestuia, epistemologia lui Dilthey dobândește inevitabil o componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși rațiunea, devenită cu timpul dialectică, din statică, așa cum se arăta încă în luminism" (s.n. Existența romantică, p. 12). E. Spranger evidențiază și el metamorfozele iluminismului, care "s-a transformat chiar în opusul său, dar de murit, n-a murit niciodată": "Tocmai raționalismul berlinez este leagănul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se impun iluminismul istorist și istorismul, care nu mai admit ca subiectul cunoașterii istorice să se autoexcludă de la principiul istoricității oricărui fapt cultural. Apoi, receptarea hermeneuticii recomandă ca și încrucișarea dintre subiect și obiect să fie interpretată hermeneutic, și nu dialectic", ca la Hegel. "<<Cercul hermeneutic>>, care viza inițial doar structura comprehensiunii unui text, devine încă de aici și nu abia o dată cu Heidegger o figură ontologică" (ibid.). 38 Ibid., p. 74. 39 Riedel distinge trei momente care au impulsionat "răsturnarea hermeneutică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
specifice. După divorțul dintre filozofie și știință nu mai avem la dispoziție mijloace conceptuale pentru o integrare obișnuită a faptelor istorice într-un întreg ideal. Tensiunea dintre individualul istoric și unitatea istoriei, care părea integrată la Hegel cu mijloacele logicii dialectice, persistă complet în școala istorică; doar că ea depășește granițele a ceea ce suntem gata să mai numim știință"89, notează Schnädelbach. Dincolo de zona lor de interferență (vezi III, 4), prin delimitarea acestora în Geistesși Naturwissenschaften, Dilthey separă, ca să spunem așa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe baza interpretării versetelor acestor mari cărți (Biblia, Coranul). Concepția religioasă și dialectica modernă sunt două antinomii în căutarea Adevărului, care încă fascinează creierele lumii moderne. Vechiul Testament introduce în cultura universală, dar îndeosebi în tradiția de gândire a Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura conflictuală a narativității sale (adică seria de nedreptăți suferite de evrei în raport cu celelalte popoare). Această gândire "care se opune", "care rezistă" formată prin Biblie, prin cultura iudaică și greacă a fost perfecționată de tradiția scolastică medievală și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
european de după 1800; 2) procesul de formare a statelor naționale și fragmentarea gândirii europene în "gândiri locale"; 3) politica lui Hitler și Holocaustul. Gândirea "locală" e doar un tribalism! Nu există decât gândire în termeni universali și transnaționali. Totodată, gândirea dialectică a întronat în societățile moderne un clivaj social-politic total, bazat pe două mari fenomene: 1) sistemul politic modern guvernare-opoziție; 2) sistemul economic modern utilitate-piață. Prin filosofia sa, Hegel nu face decât să "desăvârșească" tradiția creștină de gândire, adaptând-o unor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politic au fost elaborate de către o serie de spirite a căror experiențe de viață au fost contrare teoriilor acestora. Să ne amintim de Sf. Augustin sau de Machiavelli! Pe terenul acestor contrarii de sorginte istorică s-a putut întemeia filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
față de tot ceea ce se desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul politician care a depășit relația dialectică putere-rezistență, printr-o represiune fără precedent în istoria omenirii, a fost Stalin. Principiul său de guvernare: Cine nu este cu mine este împotriva mea! își are adevărul său în ceea ce a devenit politica modernă din întreaga lume modernă și contemporană
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
împreună, produc puterea. Puterea se află în dinamica relațiilor sociale. Mă întreb dacă nu cumva Foucault îl continuă pe Marx în analiza puterii cu mai mult efect decât a făcut-o gânditorul german. Dacă nu cumva revenim la o concepție dialectică despre putere (raportul putere-opoziție), atunci când gânditorul de la Collège de France vedea în aceasta "puncte de conflict", "focare de instabilitate", "lupte și răsturnări temporare ale raporturilor de forțe". Cursul Trebuie să apărăm societatea (1975/76), o analiză a istoricismului politic modern
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
revolte și revoluții social-politice, avem lovituri de stat și regimuri dictatoriale, avem războaie civile, devenite niște... "greșeli" ale politicienilor și ale intelocraților care-i susțin. Principiul reprezentării este o problematică deschisă, iar el nu a funcționat constructiv, ci mai degrabă dialectic și conflictual pe tot parcursul istoriei moderne. Vom înțelege de ce "lovitura de stat este automanifestarea statului însuși"127. De fapt, lovitura de stat, revoltele anti-stat și revoluțiile nu sunt altceva decât manifestarea cetățenilor nu atât împotriva statului și a ideii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
creează suveranități mari și mici, creează raporturi inegale și, implicit, situații conflictuale. Capul regelui este un nou principiu de guvernare, dincolo de nefastul principiu al reprezentării. Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Puterea a însoțit permanent iluzia puterii, printr-un joc dialectic al opozițiilor și al luptelor între diverse facțiuni umane. Acest joc occidental, acreditat drept progresist și aducător de prosperitate prin teoriile filosofice moderne, de la Adam Smith la ultimii gânditori occidentali, nu face decât să întrețină conflictul social modern și global
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sper să aibă un final acum, în secolul XXI) avem istoricisme, conflicte multiple de idei și de interese, războaie civile, care au distrus națiuni și state. Pentru Sartre, pe baza ideilor lui Hegel, "producerea" și "reproducerea vieții" constituie un proces dialectic 139. Oricum, ar fi în folosul regimului politic să nu intre în coliziune frontală cu societatea, cu diverșii ei indivizi. Iluzia că disputa dintre oameni, seriile umane de opoziții și contrarii sunt producătoare de mai bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de frontieră, dar și spațiu al absurdului uman. Nu este deloc mirabil că un Eugène Ionesco și-a întemeiat teatrul absurdului dintr-o profundă stare social-politică și mentală, abundentă în spațiul mioritic. Această neînțelegere este alimentată de o gândire antinomică, dialectică, care trasează "opoziții" în câmpurile de cunoaștere, ca, de exemplu: teoretic-practic; deductiv-inductiv; util-inutil; adevăr-fals; concret-abstract; pozitiv-negativ; trasează opoziții între câmpurile de cunoaștere și îl aruncă pe creator într-un spațiu al absurdului cotidian. Societatea românească, aproape întotdeauna, s-a manifestat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
-o în universități. Scrierile abstracționist-universitare foucauldiene și gândirea lui Foucault sunt două mâncăruri diferite. Epistemologia "tradițională", cum definea istoriograful Keith Jenkins epistemologia ce vizează raporturile dintre lucruri și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în eveniment "un raport de forțe care se inversează, o putere confiscată, un vocabular reluat și întors împotriva utilizatorilor lui..."199. Tehnica opozițiilor și a contrariilor, a cunoașterii ca sabie cu două tăișuri îl aduce pe Foucault într-o concepție dialectică despre trecut și istorie. Nu sunt de acord cu Foucault atunci când se pronunță pentru o istorie vehement opusă față de puterea politică, văzând peste tot în câmpul acțiunii umane "raporturi de putere-rezistență", "tehnici enunțiative", "strategii", "relații de aservire", "codificări subversive" etc.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a istoriei efective. Voi descrie și caracteriza acest concept așa cum l-a teoretizat Foucault. Istoria efectivă pune în practică o altfel de tratare a conceptului de eveniment, aceea descrisă mai sus. Ea prezintă altfel relația T-P, urmărind nu opoziția dialectică între trecut și prezent, ci o înseriere a "lucrurilor mărunte" în programul ei de cercetare. Istoria efectivă privește în jos, dar o face de sus, "pentru a etala împrăștierile și diferențele, pentru a-i lăsa fiecărui lucru măsura și intensitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
subsequent ways of thinking. I like to see written history as a painting of chiaroscuro representations derived from the historian's knowing and thinking. History is the result of choosing a certain path at the expense of others and this dialectic of power among people creates history. I also presented useful insights for going beyond the idea of dialectics. My main purpose is 'to unify' many Foucaults into one natural and understandable Foucault, beyond the mystification of "postmodernism", beyond the mythology
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
apar contradicții între opiniile sale. El a fost în același timp dificil de înțeles, iar unii dintre discipolii săi au fost surprinși să constate că Marx nu avusese deloc intenția să spună ceea ce ei înțeleseseră 8. Gîndirea lui Marx este dialectică, universul ei ținînd de sfera rațiunii intelectuale, dar prea puțin de cea a practicului cotidian. Cristalizarea socialismului în mișcare politică și angajarea acestuia pe diferite scene politice a condus inevitabil la confruntarea dintre doctrină și practică, test pe care marxismul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
reintegrare în circuitul materiei. Pentru Kant existența umană este o contradicție, o antinomie, un paradox ce are drept termeni pasiunea și rațiunea, instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar iubirea și moartea îl conferă personajelor. Cezara îl iubește pe frumosul Ieronim, un sceptic
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din țările lor și să-și caute sursă în cultura europeană, până la transformarea acestuia în paradigmă artificialului și a bizarului. Decepția și deziluzia în fața confruntării dintre un Paris ideal, patria tuturor artiștilor, si Parisul real va servi și de contrapunct dialectic pentru alt mit care începe să apară, acela al naturii și al naturalului, ca și caracteristici specifice subcontinentului american. Parisul întruchipează toate aspirațiile unei burghezii hispano-americane care, la începutul secolului al XX-lea, îmbogățita datorită comerțului, este în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dezamăgire, pentru că i-au urmat ani lungi de umilințe și privațiuni, de o adevarată vânătoare de vrăjitoare. Vânătorii de vrăjitoare calificau drept comuniști sau ideologi ai terorismului pe oricine preconiza justiția socială ori sprijinea lupta popoarelor subjugate împotriva colonialismului. Cuvântul "dialectic" era în Argentina un stigmat diabolic ce dezvăluia existența Râului își amintește scriitorul 57. Rătăcit, așadar, într-o lume în descompunere, printre rămășițele unei ideologii falimentare, scrisul era pentru Sábato mijlocul fundamental, cel mai puternic și absolut, care îi putea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
românele anterioare, în timp ce figurile se transformă în caricaturi, iar faptele, în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care își opresc interpretarea la demonologia lui Sábato, uitând că în opera să oroarea se opune, dar se și completează dialectic cu speranță. Forță germinativa a vietii transpare de dincolo de iadul în care coboară personajele sabatiene, dar viața se hrănește mai departe din înseși contrariile ei, pentru că se ridică deasupra calamitaților exterioare și interioare -, reînvie din cenușă și poate că ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
op.citată, p.27. 16 aferente: logica știință a subiectului gândirii (cuprinde teoria argumentării, logica pragmatică, logica zisa concretă, logica materială), psihologica, logica transcedentală, logica intuiționistă, etc.; logica știință a obiectelor gândirii (cuprinde apodictica, logica semantică, logica operatorie concretă, logica dialectică, logistica sau auto-logica); logica știință a formelor gândirii (cuprinde logica formală tradițională, logica sintactică, logica formală operatorie, logica formală modernă); logica știința a operațiilor gândirii (cuprinde logica operatorie naturală și formală, logica deducției naturale, logica reflexiva, etc.); logica știință a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
clasificarea și diviziunea. Generalizarea nu este numai operația gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic legata de specificare. Generalizarea și specificarea sunt operații logice care nu se aplică niciodată sferei unei singure noțiuni, ci sferelor unui lanț de noțiuni supra și subordonate. 30 H.Wald, op.citată
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]