1,082 matches
-
în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși accesibilitatea sa. Aș putea introduce în ecuație, pentru a figura mai clar sistemul de dihotomii pe care încerc să-l explicitez, figura matematică a axelor orizontale și verticale. Astfel, evoluția individului din societatea de tip religios ar putea fi reprezentată pe axa verticală: un traiect biunivoc între instanța transcendentă și arcanele sinelui în căutarea realizării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Toma. Avea în el acest popă de țară un amestec straniu de cucernicie și necredință, care se făcea remarcat doar la simpla rostire a numelui său întreg, pentru ca, după aceea, când ajungeai să cunoști mai bine omul, să constați că dihotomia aceasta devenea mai reală ca oricând. Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca doamna N.R.-S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fiind de aprovizionare cu bunuri rare din nefericire și cele de strictă necesitate și de oarecare libertate personală. Distincția dintre cele două tipuri de legături se referă la intensitatea și întinderea relației, Völker și Flap (2001) punând în lumină o dihotomie clară între rețelele de aprovizionare și așa numitele "nișe", legături personale strânse în care se discutau probleme personale și politice. Ipoteza lui Howard afirmă că participarea actuală în organizații secundare va fi cu atât mai redusă cu cât persistă o
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
bunuri și servicii, erau o obligație, nu o resursă. Fiind conștienți de controlul politic, oamenii nu se angajau în relații substanțiale cu alții, fiind circumspecți și neîncrezători, discutând politică și probleme personale doar cu cei foarte apropiați. Exista, astfel, o dihotomie în relațiile cu ceilalți, o specializare a acestor relații: economia ineficientă îi obliga pe cetățeni să se bazeze pe relații slabe pentru a-și procura bunuri și a avea acces la servicii; în același timp, controlul politic îi forța să
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
unei distincții între real și virtual, care s-ar substitui unei apropieri la toate nivelele, demonstrând că acest mod de a scrie despre impactul Internetului pare chiar greșită pentru cazul Trinidad. Propunerile empirice dezvoltate pe Internet acționează împotriva unei asemenea dihotomii dintre real și virtual ce include accesul de mare viteză și lărgit, utilizarea Internetului în toate palierele societății din Trinidad, folosirea Internetului pentru a menține relațiile cu membrii familiei și prietenilor în interiorul țării și în afara granițelor și folosirea web site
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
de vedere, grupurile politice își păstrează caracterul eterogen, membrii lor neavând aceași viziune asupra binelui comun, a laicității sau a liberalismului 66. În sfârșit, "prezența deputaților ce provin din sisteme politice ce aderă la o practică a "consensului" afectează pertinența dihotomiei stânga-dreapta și suscită divergențe frecvente în sânul grupurilor politice, între deputații favorabili alianțelor la centru și celor care resping principiul sau care nu consimt cu un astfel de acord decât în cazuri limită" 67. Dacă literatura recunoaște deja rolul central
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
spațiul privat. Nicidecum. Autoritatea decizională, capul familiei, este tot bărbatul, chiar dacă asupra cheltuielilor zilnice din gospodărie decid femeile. Lipsa parteneriatului de gen în viața privată afectează participarea femeilor la viața publică. Totodată, circumscrierea activităților femeilor în spațiul casnic, prin menținerea dihotomiilor public/privat, natură/cultură, a determinat o naturalizare și o devalorizare a muncilor femeilor. Această devalorizare are consecințe semnificative asupra accesului femeilor la putere, care se repercutează la nivelul reprezentării intereselor femeilor în plan politic și cauzează diferențe semnificative la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
acestui aspect pornind de la analiza devalorizării activităților femeilor, manifestată prin „invizibilitatea” muncilor domestice și „naturalizarea” muncilor prestate de femei în general. Având în vedere că tranziția românească este marcată de revenirea valorilor tradiționale, această devalorizare este o consecință a legitimizării dihotomiilor public/privat și natură/cultură. Astfel, în acest studiu îmi propun să cercetez modalitatea prin care desemnarea femeilor în spațiul privat și asocierea muncilor lor cu sfera naturală afectează în plan empiric accesul lor la poziții cu putere de decizie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
atât la nivelul teoriei politice, cât și la cel al mentalității tradiționale românești, așa cum reiese ea din diferite studii și statistici. În cadrul primei părți a lucrării de față am urmărit clarificarea cadrului conceptual și teoretic, expunând concis problematica celor două dihotomii: spațiu public/spațiu privat și natură/cultură. Dihotomia public/privat, așa cum este ea conceptualizată în cadrul teoriei politice clasice, prezentă, de altfel, și în spațiul românesc, a constituit o preocupare centrală a studiilor feministe datorită consecințelor sale atât pentru definirea rolurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
cel al mentalității tradiționale românești, așa cum reiese ea din diferite studii și statistici. În cadrul primei părți a lucrării de față am urmărit clarificarea cadrului conceptual și teoretic, expunând concis problematica celor două dihotomii: spațiu public/spațiu privat și natură/cultură. Dihotomia public/privat, așa cum este ea conceptualizată în cadrul teoriei politice clasice, prezentă, de altfel, și în spațiul românesc, a constituit o preocupare centrală a studiilor feministe datorită consecințelor sale atât pentru definirea rolurilor femeilor, cât și pentru determinarea valorii lor (pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
bărbați) și cultură, pe de altă parte, precum și caracterul ierarhic al acestei asocieri (Anthony, 2000, p. 8-13; Held, 1990, p. 321-334; Gatens, 2001, p. 44-49; Miroiu, 2002, p. 197-220). Inițial, în cadrul acestui studiu am dorit să examinez separat cele două dihotomii: public/privat și natură/cultură. A devenit însă evident că o astfel de separare ar avea un caracter artificial, cele două dimensiuni relaționând una cu cealaltă și legitimându-se reciproc. Astfel încât, dincolo de considerațiile generale privind aceste două problematici, redactate separat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
paradigma actuală le are asupra femeilor, precum și afirmarea necesității conceptualizării unei relații de interdependență între sfera publică și cea privată. Critica feministă a distincției natură/cultură Distincția dintre spațiul public și cel privat a fost legitimată suplimentar prin apelul la dihotomia natură/cultură. Datorită asocierii predominante a femeilor cu natura, experiențele lor au fost devalorizate și atribuite unei sfere private ignorate în plan politic și social. Dihotomia cultură/natură este o temă recurentă în filosofia occidentală, de la Aristotel până la Rousseau. Aristotel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
Distincția dintre spațiul public și cel privat a fost legitimată suplimentar prin apelul la dihotomia natură/cultură. Datorită asocierii predominante a femeilor cu natura, experiențele lor au fost devalorizate și atribuite unei sfere private ignorate în plan politic și social. Dihotomia cultură/natură este o temă recurentă în filosofia occidentală, de la Aristotel până la Rousseau. Aristotel face legătura dintre femei și materia pasivă, pe de o parte, și bărbați și spiritul creator, pe de altă parte. Rousseau, în Émile, păstrează același dualism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
asupra asocierii femeilor cu natura și emotivitatea, iar a bărbaților cu rațiunea și spațiul public, asociere pe care o identifică în operele lui Hegel, Hobbes, Kant (Held, 1990, p. 321-337). S-a considerat, de asemenea, că tradiția liberală a păstrat dihotomia natură/cultură, aspect analizat în cadrul diferitelor abordări feministe (Held, 1990, p. 321-337; Anthony, 2000, p. 8-13). Pe de altă parte, feminismul postmodernist a afirmat că orice referință la natură este o încercare de dominație a femeilor și a respins un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
general, bărbații erau „eliberați” de materie și natură prin spirit și rațiune, femeile au fost considerate ca fiind inexorabil legate de ele. Conceptul de natură este sistematic atribuit în opoziție cu cel de cultură în cadrul unei relații ierarhice, iar această dihotomie corespunde celei de tipul feminin/masculin. Femeile sunt considerate mai apropiate de natură, dacă nu chiar aparținând aproape total sferei naturale, în virtutea trăsăturilor biologice care le permit să trăiască experiența maternității, să dea viață, să alăpteze. Ceea ce trebuie reținut în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
analizei de față este poziția feministă conform căreia asocierea predominantă a femeilor cu natura într-un raport ierarhic față de cultură este atât discriminatoare în sine, prin legitimitatea suplimentară pe care o furnizează distincției public/privat, cât și prin consecințele sale. Dihotomiile privat/public și natură/cultură în spațiul cultural românesc Pentru unii cititori, problematica dihotomiilor privat/public și natură/cultură poate părea străină. Ce relevanță pot avea aceste concepte raportate la spațiul politic românesc? Mai mult decât atât, care este importanța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
într-un raport ierarhic față de cultură este atât discriminatoare în sine, prin legitimitatea suplimentară pe care o furnizează distincției public/privat, cât și prin consecințele sale. Dihotomiile privat/public și natură/cultură în spațiul cultural românesc Pentru unii cititori, problematica dihotomiilor privat/public și natură/cultură poate părea străină. Ce relevanță pot avea aceste concepte raportate la spațiul politic românesc? Mai mult decât atât, care este importanța lor în cadrul analizei prezente privind accesul femeilor la pozițiile de putere? În cele ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
străină. Ce relevanță pot avea aceste concepte raportate la spațiul politic românesc? Mai mult decât atât, care este importanța lor în cadrul analizei prezente privind accesul femeilor la pozițiile de putere? În cele ce urmează, voi aborda legătura cauzală dintre aceste dihotomii și devalorizarea muncii femeilor. Această devalorizare, sub dublul aspect la invizibilității și naturalizării, a avut un impact direct asupra problematicii accesului femeilor la poziții cu putere de decizie. În urma evenimentelor din 1989, au putut fi observate și analizate mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
dihotomice dintre sfere va fi analizată în continuare, cu accent pe muncile domestice și pe accesul femeilor la poziții de conducere și reprezentare în sfera politică. Partea leului: efecte ale devalorizării muncii femeilor Anterior am trasat liniile generale ale problematicii dihotomiilor public/privat și natură/cultură raportate la problematica de gen. O scurtă incursiune în influențele culturale trecute a confirmat din nou relevanța pe care aceste teme o au în cadrul studiului de față. În continuare, voi analiza modul în care tranziția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
cantitatea de munci domestice pe care le îndeplinesc (Kenworthy, Malami 1999, p. 240-257; Jewell, Whicker, 1993, p. 705-706). Acest fapt este important de menționat, pentru că aduce o dovadă în plus pentru relația interdependentă dintre spațiul public și cel privat. Atât timp cât dihotomiile privat/public și natură/cultură vor opera în spațiul ideologic românesc, accesul femeilor la pozițiile de putere va fi îngreunat. În Barometrul de Gen din 2000, 36% dintre respondenți au declarat că în viața publică este mai bine să conducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
finală. Re-valorizarea muncii femeilor În cadrul acestui studiu am analizat legătura dintre slaba reprezentare pe care o au femeile din România la nivel politic, accesul lor redus la poziții cu putere de decizie și modelele ideologice ale tranziției românești, care întăresc dihotomiile privat/public și natură/cultură și le conceptualizează în manieră ierarhică, ducând la o puternică devalorizare a muncii femeilor. Care ar fi însă schimbările necesare pentru o revalorizare a muncilor femeilor și posibilele consecințe ale unei prezențe crescute a femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
din perspectiva de gen. Pe fondul unei reveniri a valorilor tradiționale conservatoare și naționaliste în cadrul tranziției românești, am considerat necesară o scurtă analiză a pozițiilor conservatorismului și naționalismului românesc de sfârșit de secol XIX-început de secol XX cu privire la cele două dihotomii analizate. Ceea ce afirmă criticile feministe este necesitatea conceptualizării unei relații de interdependență dintre spațiul public și cel privat, altfel activitățile și experiențele femeilor continuând să fie devalorizate. Consecințele în plan românesc ale viziunii dihotomice de tip privat versus public și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
implicate în politică („Femeile sunt tenace, sunt inteligente. Sigur că trebuie să-și păstreze feminitatea, dar asta nu înseamnă că nu pot fi politicieni la fel de buni ca bărbații”), Anca Boagiu se plasează pe o poziție egalitaristă, care nu acceptă o dihotomie între lumea bărbaților și cea a femeilor și nici cantonarea femeilor în zona sensibilității sufletești, văzută ca atribut exclusiv al feminității („și nu cred că femeile sunt dominate de sensibilitate. Au sensibilitatea lor, pe care nu trebuie s-o ascundă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
Poezie autentică, cred eu, se creează în limba maternă. E limba originilor noastre. Câtă vreme ne (re)cunoaștem originile, vom continua să scriem românește. Cred încă în vigoarea și importanța "localismului creator". Într-o Europă unită nu vom funcționa în dihotomia național-universal, ci local-global. Limba română rămâne, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu, patria noastră eternă. Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]