909 matches
-
care se uită la Trish pe șest, cu o expresie gen „Ce-i de făcut ?”. Sună telefonul și răspunde Trish. — Alo ? Ascultă un moment. Da, sigur, Mavis. Și Trudy. Ne vedem mai târziu ! Lasă receptorul jos. Încă două invitate la dineul de binefacere ! — Aha, Mă uit la ceas. Păi ar cam fi timpul să mă apuc. În clipa în care îmi scot aluatul de pateuri, telefonul sună iar și Trish oftează. — Dacă sunt alți invitați întârziați... Alo ? În timp ce ascultă ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am fost la un pas să sun și eu. Însă m-am mulțumit să închid radioul și să inpir adânc de trei ori. N-o să-i las să mă enerveze. Am alte lucruri la care să mă gândesc. La dineu au sosit deja paisprezece invitate, care se plimbă pe peluză. Am de copt mini-tartine cu ciuperci sălbatice, de terminat sosul de sparanghel și de prăjit fileurile de somon. Îmi doresc din suflet să fi fost aici Nathaniel, ca să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i surâd și eu. Pune-i pe toți înapoi. Trish se cutremură. O să vin să-i văd când înoată liniștiți. Se întoarce pe călcâie și pornește înapoi spre casă. — Ești bine ? Nathaniel ridică privirea spre mine. Cum a fost marele dineu de binefacere? — Reușit. — Ai auzit vestea ? Pescuiește alt pește cu plasa și-l aruncă în heleșteu. Eamonn tocmai s-a logodit ! Și săptămâna viitoare dă o petrecere la pub ! — E... super. Mi s-a uscat gura. Haide. Spune-i. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
persoană care Îmi poate da informații despre Manuscris. Știu asta, vă voi conduce până la el, dar nu voi rămâne nici o clipă cu dumneavoastră. În seara aceea, tatăl lui Fazel, unul dintre cei mai bogați oameni din Teheran, a oferit un dineu În onoarea mea. Prieten apropiat al lui Djamaledin, deși rezervat față de orice acțiune politică, ținea să-l cinstească pe Maestru prin mijlocirea mea; invitase aproape o sută de persoane. Conversația s-a Învârtit În jurul lui Khayyam. Din toate gurile țâșneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bine. Singura mea problemă e că Începe orice frază cu „Dacă vrei să ai pe deget un inel cu piatră prețioasă“ sau „ Dacă vrei să locuiești În SW3“ și „Dacă vrei să fii cunoscută ca gazda perfectă, care dă niște dineuri absolut ireproșabile“. Vreau să spun că, normal, nu m-ar deranja să fiu cunoscută drept gazda perfectă, care dă niște dineuri absolut ireproșabile. Mă-nțelegeți. Atâta doar, că lucrul ăsta nu se află deocamdată pe lista mea de priorități. Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sau „ Dacă vrei să locuiești În SW3“ și „Dacă vrei să fii cunoscută ca gazda perfectă, care dă niște dineuri absolut ireproșabile“. Vreau să spun că, normal, nu m-ar deranja să fiu cunoscută drept gazda perfectă, care dă niște dineuri absolut ireproșabile. Mă-nțelegeți. Atâta doar, că lucrul ăsta nu se află deocamdată pe lista mea de priorități. Plus că, pentru Jemima, să fii gazda perfectă, care dă niște dineuri ireproșabile, Înseamnă să-ți inviți pe la tine o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deranja să fiu cunoscută drept gazda perfectă, care dă niște dineuri absolut ireproșabile. Mă-nțelegeți. Atâta doar, că lucrul ăsta nu se află deocamdată pe lista mea de priorități. Plus că, pentru Jemima, să fii gazda perfectă, care dă niște dineuri ireproșabile, Înseamnă să-ți inviți pe la tine o groază de prieteni superbogați, să decorezi tot aparatmentul cu tot felul de crenguțe și să angajezi o firmă de catering să-ți gătească o tonă de mâncare bună de tot, ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
De la clubul de golf, spune Kerry. Mama n-a jucat În viața ei golf. Dar, după ce s-a mutat În Hampshire, s-a Înscris la un club de golf, Împreună cu Kerry. Și acum nu aud decât despre meciuri de golf, dineuri la clubul de golf și petreceri nesfârșite cu amicii lor de la clubul de golf. M-am dus și eu o dată cu ele, ca să văd cum e. Prima chestie care m-a enervat a fost că au tot felul de reguli stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu s-a uitat. Acum l-a luat pe cel însemnat. 4 —Veniți aici, Monsieur Chavel, luați loc lângă noi! îi spuse Lenôtre, de parcă îl invita pe Chavel să ocupe o poziție privilegiată la cea mai bună masă, la un dineu public. — Nu, nu, strigă Chavel și aruncă bilețelul la pământ. Eu n-am fost de acord cu tragerea la sorți. Nu mă puteți forța să mor pentru voi... Ceilalți îl priveau cu uimire, dar fără dușmănie. El era un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pe Charles Strickland, asta s-a întâmplat în împrejurări care nu mi-au permis decât să fac cunoștință cu el. Într-o dimineață dna Strickland mi-a trimis un bilețel prin care îmi spunea că dă în seara aceea un dineu și că unul dintre invitați nu poate veni. Mă invita să umplu golul lăsat de acesta. Îmi scria textual: Cred că am datoria să te avertizez că te vei plictisi de moarte. Din capul locului este o societate lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebi de ce gazda și-a mai dat osteneala să-și invite oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Theo ne uimește, de fiecare dată, cu ceva nou. "Libertățile" sale vestimentare mă trimit, cumva, spre extravaganțele lui Pierre Loti care adora să poarte pantofi cu tocur înalte, să se deghizeze în beduin, în turc, în indian ori s organizeze dineuri la care invitații purtau costume de timpul lui Ludovic al XI-lea și vorbeau franceza din secolul al XV-lea. Și e limpede că nu-i pasă de noi. Ne îngăduie să fim spectatori, dar n-are nevoie nici de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ai prelua o afacere de familie. — Zău? — Ora închiderii, spuse barmanul. Gata, gata. — Mai bei ceva? l-am întrebat eu. Un scotch? — Nu, îmi ajunge. — Aha. Și eu sunt destul de bine făcut Prietena mea se întoarce curând E la un dineu de afaceri. Are un butic. Ei, adică ea, încearcă să-i convingă pe oameni să investească în afacerea ei. Nu mi-a răspuns. Am căscat și m-am întins. Am râgâit M-am ridicat în picioare. M-am sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vânzând și cumpărând cu acoperire, călare pe mareea zilnică a cursului. Pentru aceste servicii e răsplătit cu bani. Cu foarte mulți. E frumos și frumos e și Ossie. Am schimbat Sidecar-ul cu Old Fashioned 1. Întotdeauna ajung prea devreme la dineurile astea Le părăsesc târziu, dar niciodată suficient de târzia Barman, încă un rând. În timp ce îmi savuram băutura am simțit pulsul, dulceața unei prezențe feminine. M-am întors și am descoperit că o fată se așezase lângă mine la bar. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-am întrebat eu. Ce oameni... Okay, am întârziat puțin, dar... M-am uitat la ceas. Apoi mi-am adus aminte de ceva Nu numai că întârziasem la venire -dar întârziasem deja și la plecare. Așa e. Fusesem deja la dineu. Și ceva îmi spunea că nu mă comportasem chiar așa cum ar fi trebuit. * Astăzi e ziua mea de naștere. Am treizeci și cinci de ani Potrivit ultimei cărți bune pe care am citit-o, asta înseamnă că sunt la jumătatea călătoriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am aprins ultima țigară. Am tras încet din bobul de jăratic - nici o mahoarcă n-a fost mai dulce. Am avut parte de un chef cu un singur invitat, la care totul fusese planificat în amănunt, locul, meniul, antrenul: cocteiluri, dineul, filmul planificat de la miezul nopții. Ce-i drept, a existat și o problemă a banilor, dar eu pot oricând să rezolv problema cu un cec, sau să supun spre examinare cartea mea de credit nepreferențială, sau să-mi copleșesc stewardesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dar, cu câteva secunde înainte să i se întâm ple catastrofa, a pus-o pe secretara lui să ne telefoneze ca să-și ia la revedere de la noi și să ne mărturisească ce mult ne-a iubit... La Milano, la un dineu oficial, la care parti cipa și președintele Italiei, Michelangeli a ridicat paharul de șampanie, spunând: „Nu eu sunt cel mai genial pianist, cum declarați, ci Lipatti este cel mai mare inter pret al tuturor timpurilor.“ Mi-aduc aminte apoi de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
salvă forța pe care i-o transmiseseră generațiile de soții de marinari bretoni din care se trăgea. Se Întoarse cu fața spre Ryan și se stăpîni, dreaptă, mută și În aparență de neclintit. - Credeam că m-ai recunoscut, cînd cu dineul de la castel... Atunci ți-a căzut din mînă tava... De ce n-ai spus nimic? - În prima clipă am știut că tu erai, dar apoi m-am Îndoit, privirea ți-era cenușie și rece, nu mai avea albastrul acela blînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lume. Toată viața, cei doi frați rivalizaseră Încercând să atragă atenția, mai Întâi a familiei, apoi a publicului larg. Acum Însă, concurența dintre ei era suspendată În bucuria sinceră pe care o trăiau fiecare pentru reușita celuilalt. Henry plănuise un dineu la De Vere Gardens pentru William, familia Compton, dra Robins, prietena lor comună dna Hugh Bell și soțul ei, Balestier, și familia Du Maurier. După ceva șovăieli, decisese să nu o invite pe Fenimore, pentru că ar fi dezvăluit mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
William, În timp ce se Îndreptau, Într-o trăsură, spre De Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi vinul cu aplomb maiestuos, În ciuda faptului că, după cum bănuia Henry, băuse o mare parte din el În timp ce Îi aștepta, pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Totul se Încheie pe 3 decembrie, după șaptezeci de reprezentații. Nu Își scosese avansul și, dacă s-ar fi ostenit să adune cheltuielile făcute cu piesa Încă de la Început - telegramele, onorariul copistului, biletele de tren, hotelurile, coșurile cu gustări și dineurile -, ar fi constatat probabil că a scos bani din buzunar, dar nu avu inima să facă un astfel de calcul. Compton pierduse considerabil mai mult În această Încercare și, pentru ca necazurile să nu se oprească aici, piesa pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Să vă las un sandviș În bucătărie pentru când vă Întoarceți, diseară? Nu cred că e nevoie. O să cinez foarte târziu. Pentru că nu se simțise În stare să găzduiască o petrecere acasă, așa cum procedase după premiera cu Americanul, aranjase un dineu pentru Alexander și restul actorilor la un restaurant din Duke Street, după spectacol. — Foarte bine, domnule. Și grupul de mâine la prânz? — A, da, mulțumesc că mi-ai amintit. Or să vină patru domni. Parcurse lista invitaților: Julian Sturgis, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la rampă, spuse Gosse. — Așa e, aprobă Norris. Nici eu. — James o să fie grozav de afectat. — Crezi că ar trebui să Încercăm să dăm de el? Întrebă Norris. Să Îl căutăm? — Nu, zise Gosse. Întâmplător, știu că a organizat un dineu pentru trupă. Mă tem că nu va fi o petrecere prea veselă. Va trebui să Încercăm să Îl Îmbărbătăm mâine. — Da, așa e. Își urară noapte bună și se despărțiră. Nici unul din ei nu se simțea Îmboldit să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Își recapete pe deplin simțurile. Acum o Înfruntă, se Încleștă de ea, i se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se va mira și nu se va supăra dacă anula dineul planificat În cinstea actorilor, dar el insistase să ducă lucrurile până la capăt. Fusese Înfiorător. Doamna Saker trimisese scuze - Alexander mormăise o explicație de neînțeles cu referire la pălărie. Câțiva alții pretextaseră câte ceva pentru a pleca mai devreme. Făcuse toate gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sub forma prânzului organizat pentru ziua aceea (ceea ce, acum, Îi apărea ca un act de nebunie sfidătoare la adresa zeilor) tocmai pentru a schimba impresii despre Guy Domville. Nimic nu ar fi putut fi mai puțin binevenit, dar, ca și funebrul dineu organizat pentru actori cu o seară Înainte, trebuia Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse mâna și Îl privi neliniștit și trist. Dragul meu, spuse el, vreau să Îți spun o vorbă despre seara de ieri și apoi tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]