1,331 matches
-
în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976, a lui Mao Tzedun* și condamnarea „Bandei celor Patru” ridică un colț al vălului care acoperea ororile Revoluției Culturale* și dau semnalul dezagregării progresive a maoismului. Atacarea Afganistanului* de către Armata Roșie, în 1979 și represiunea împotriva Solidarność
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rețele regionale de clientelism. Favorizează o activitate mai susținută a sovietelor locale și încurajează asociațiile culturale și sportive susceptibile de a genera o mai mare coeziune socială. Totuși, el nu tolerează nicio abatere de la norma oficială și ia măsuri contra disidenților*: în 1966 are loc procesul scriitorilor Andrei Siniavski și Iuri Daniel, vinovați de a-și fi trimis scrierile în străinătate; în 1974, Aleksandr Soljenițîn este condamnat la exil*, iar în 1980, lui Andrei Saharov i se fixează domiciliu forțat la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
loc procesul scriitorilor Andrei Siniavski și Iuri Daniel, vinovați de a-și fi trimis scrierile în străinătate; în 1974, Aleksandr Soljenițîn este condamnat la exil*, iar în 1980, lui Andrei Saharov i se fixează domiciliu forțat la Gorki; simultan, unii disidenți mai puțin cunoscuți sunt condamnați la detenție psihiatrică. în sfârșit, numeroși evrei* care au cerut să plece în Israel sunt supuși persecuțiilor din partea KGB-ului condus de Iuri Andropov. Pe plan economic, sunt inițiate o serie de reforme: în 1965
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1990, prăbușirea economiei se traduce prin câteva explozii punctuale - „maleconozo” din 1994 - și prin exilul trăit de cubanezi în toate formele sale - „balseros”. Recuperarea favorizată de o mică deschidere înspre economia privată și spre „dolarizare”, cu o toleranță minimă față de disidenți*, se încheie pe plan politic, odată cu procesele și cu execuțiile din martie 2003. Regimul își menține constantele sale și revine la „revoluția subvenționată”, de această dată de către președintele venezuelean Hugo Chavez. Ipoteza continuității este favorizată de agravarea bolii de care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
evreilor* sovietici, mai întâi înspre Israel și apoi spre Statele Unite și Europa*. în cincisprezece ani, până la perestroika gorbaciovistă, aproape 265000 de evrei și circa 120000 de sovietici de origine germană și armeană emigrează. Regimul își înăsprește și el tonul: numeroși disidenți, printre care și creatori - Paradjanov, Stus, Vadim Delaunay, Amalrik, Gorbanevskaia - sunt trimiși în lagăre sau internați în aziluri psihiatrice. Represiunea este deosebit de severă contra intelighenției ucrainiene, care îmbină aspirațiile democratice cu ideea unei renașteri culturale naționale. Sub presiuni internaționale, puterea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al treilea val” se află la Paris, unde scriitorul Maximov fondează, în 1974, revista Continent, care adună în curând laolaltă cele mai bune condeie ale emigrației, dar care-și deschide paginile și autorilor rămași în URSS. în 1983, la inițiativa disidentului Vladimir Bukovsky, ia ființă la Paris o Internațională a Rezistenței, organizație totalitară reunind disidenți din toate regimurile comuniste. Aceștia exercită o influență considerabilă asupra opiniei publice occidentale. în mai multe orașe europene, sunt organizate, cu concursul unor intelectuali vest-europeni, și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Continent, care adună în curând laolaltă cele mai bune condeie ale emigrației, dar care-și deschide paginile și autorilor rămași în URSS. în 1983, la inițiativa disidentului Vladimir Bukovsky, ia ființă la Paris o Internațională a Rezistenței, organizație totalitară reunind disidenți din toate regimurile comuniste. Aceștia exercită o influență considerabilă asupra opiniei publice occidentale. în mai multe orașe europene, sunt organizate, cu concursul unor intelectuali vest-europeni, și îndeosebi a PEN Clubului Internațional, mai multe acțiuni contra represiunii și pentru libertatea de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mică intensitate care vede niște populații, convinse de caracterul ireversibil al regimului și al prezenței sovietice, adaptându-se la această situație pentru a încerca să supraviețuiască cât mai puțin rău posibil între frontierele ermetic închise ale „lagărului socialist”, în timp ce niște disidenți*, mai mult sau mai puțin numeroși, după caz, își fac auzite din ce în ce mai tare vocile. Va fi suficient ca, în 1989, Gorbaciov să lase să se înțeleagă clar că nu va mai interveni în democrațiile populare pentru ca frica să dispară, iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înconjoară de cadre valoroase: Hu Yaobang în fruntea partidului și Zhao Ziyang în cea a guvernului. Este în același timp conceptorul și heraldul celor „Patru Modernizări”; el este cel care decide strategia globală, fără a ezita să-i manipuleze pe disidenți* în 1978 pentru a-i strivi în 1981. Continuând să susțină menținerea fermă a monopolului puterii de către partid, el apasă pe pedala creșterii economice: în ansamblu, succesul este remarcabil. Brusc, bătrânul lider sfârșește prin a neglija în același timp atât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mausoleul său de la Sofia până în 1999 - când monumentul va fi demolat. DISIDENȚĂ „PENTRU A NU TRĂI îN MINCIUNĂ” în regimul comunist, care revendică și impune monopolul informației, al gândirii și al expresiei, cei care manifestă opinii neconforme sunt considerați ca disidenți și își pun existența în joc. în 1978, Vladimir Bukovski îi definea astfel: „Cei pe care îi numiți «disidenți» nu sunt decât niște oameni ca toți ceilalți care însă au învățat să gândească cu mintea lor, și nu bazându-se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regimul comunist, care revendică și impune monopolul informației, al gândirii și al expresiei, cei care manifestă opinii neconforme sunt considerați ca disidenți și își pun existența în joc. în 1978, Vladimir Bukovski îi definea astfel: „Cei pe care îi numiți «disidenți» nu sunt decât niște oameni ca toți ceilalți care însă au învățat să gândească cu mintea lor, și nu bazându-se pe vreo schemă prestabilită [...]. Ceea ce face din cineva un disident este armonia dintre cuvintele și viața lui, pe de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bukovski îi definea astfel: „Cei pe care îi numiți «disidenți» nu sunt decât niște oameni ca toți ceilalți care însă au învățat să gândească cu mintea lor, și nu bazându-se pe vreo schemă prestabilită [...]. Ceea ce face din cineva un disident este armonia dintre cuvintele și viața lui, pe de o parte, și convingerile lui, pe de altă parte”. Apariția disidenței în URSS Istoria disidenței începe cu „dezghețul” care a urmat destalinizării începute în 1956. Ea se manifestă mai întâi în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sub controlul KGB, sub pretextul tratamentului medical, deținuții sunt supuși unor dureroase torturi chimice, metode denunțate în 1971 într-o carte albă intitulată O nouă boală mintală în URSS: opoziția. Intensitatea represiunii este cu atât mai surprinzătoare cu cât numărul disidenților este foarte mic. Pe 25 august 1968, protestul împotriva înăbușirii Primăverii de la Praga* nu adună în Piața Roșie decât șapte persoane: Larissa Bogoraz, Natalia Gorbanevskaia, Pavel Litvinov, Vadim Delaunay, Vladimir Dremliuga, Constantin Barbițki și muncitorul Victor Fainberg - care va fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inerente persoanei umane, și care sunt esențiale pentru înflorirea liberă și integrală a acesteia”. Dacă liderii sovietici au obținut recunoașterea frontierelor din 1945, ei au făcut și o concesie căreia nu-i măsuraseră importanța. în URSS și în democrațiile populare*, disidenții și opozanții se vor sprijini pe acordurile de la Helsinki pentru a-și legitima acțiunile. în octombrie 1975, Saharov, părintele bombei H sovietice, primește premiul Nobel pentru pace și este în măsură să facă auzită vocea disidenței. Pe 12 mai 1976
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a actelor extreme ca acela al tânărului ceh Jan Palach care și-a dat foc în 1969 pentru a protesta contra normalizării impuse de sovietici. în Occident, părerile asupra disidenței se modifică, nu atât la nivelul conducătorilor cât în societate. Disidenții dispun acum de relee în opinia publică: în 1976, Listy (Scrisoarea), organ al opoziției socialiste cehoslovace, condus de Jiri Pelikan, este tipărită la Paris; în Belgia apar Caietele Samizdat; în Marea Britanie - Index on Censorschip. în noiembrie 1979 începe să apară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Enver Hodja -, singura voce care se face auzită într-o societate cvasiparalizată. Victorie morală, înfrângere politică? Disidența rusă resimte șocul situației din Polonia. După un val de expulzări și exilări forțate, puterea face din Saharov ținta preferată a represiunii. Disidenții caută atunci să pătrundă și pe terenul chestiunilor internaționale, intervenind în dezbaterea asupra rachetelor strategice amplasate în Europa* și a demilitarizării continentului. Grupul pentru încredere între SUA și URSS, constituit în iunie 1982, este supus hărțuielilor, iar o lege din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este supus hărțuielilor, iar o lege din noiembrie 1983 le permite comandanților lagărelor să prelungească pedepsele deținuților. Dacă, începând din martie 1985, Mihail Gorbaciov* se străduiește să promoveze perestroika și glasnost, el înțelege, la rându-i, să se debaraseze de disidenți și într-o primă etapă, se arată a fi chiar mai represiv decât Brejnev*. Astfel, Anatoli Marcenko, care făcea greva foamei pentru eliberarea tururor deținuților politici, moare pe 8 decembrie 1986 urmat, în octombrie 1987, de Valeri Marcenko, care fusese
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Castro - Mișcarea Creștină de Eliberare susținând „proiectul Valera” (referendum asupra libertăților) sau pe Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav Havel. Prăbușirea sistemului comunist în 1989-1991 a marcat victoria morală a disidenților, dar constituirea unui câmp politic nou a fost uneori fatală însuși spiritului disidenței în sine. în Rusia, războaiele din Cecenia nu mai sunt denunțate decât de persoane izolate ca Serghei Kovaliev. Alesi președinți ai țărilor lor imediat după dispariția blocului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui câmp politic nou a fost uneori fatală însuși spiritului disidenței în sine. în Rusia, războaiele din Cecenia nu mai sunt denunțate decât de persoane izolate ca Serghei Kovaliev. Alesi președinți ai țărilor lor imediat după dispariția blocului sovietic, foștii disidenți V. Havel, J. Jelev și L. Walesa au trebuit să cedeze locul unei noi generații de oameni politici veniți câteodată din postcomunism. DICTATURA PROLETARIATULUI → LENINISM E ECONOMIA COMUNISTĂ DISTRUGEREA ECONOMIEI DE PIAȚĂ Dacă fondatorii marxismului au consacrat multă atenție economiei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Literar, apoi lansează, în iunie 1947, revista Kultura. Institutul devine unul din centrele cele mai importante ale emigrației din Europa Centrală și Răsăriteană, și reușește să stabilească o continuitate între generațiile poloneze: comuniști „revizioniști” din 1956, exilații după martie 1968, disidenți* ai KOR și din alte grupări democratice, în sfârșit militanți ai Solidarność* împiedicați să se întoarcă în Polonia după decembrie 1981. Filmul [Est] Vest al regizorului Rîgis Wargnier (1998) ilustrează un alt fenomen, acela al repatrierilor voluntare care se transformă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
2.686.942 de cetățeni est-germani - dar și polonezi, unguri etc. - au trecut dincolo de „cortina de fier”. Pe 13 august 1961, RDG pune capăt acestei hemoragii construind „zidul” Berlinului*. în anii 1970, practica expulzărilor este repusă la ordinea zilei. Multor disidenți ruși li se retrage cetățenia și sunt izgoniți din țară - cum a fost cazul lui A. Soljenițîn, în 1974, sau al lui M. Rostropovici în 1978. în paralel, se înmulțesc cazurile de „fugă” a sportivilor, a muzicienilor sau a coregrafilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rîbakov se bucură de o largă difuziune; sunt reabilitate celebre victime ale stalinismului - Zinoviev, Kamenev și Buharin; asociația Memorial, centru de cercetări asupra terorii* și a Gulagului* este autorizată să funcționeze cu începere din ianuarie 1989; iar Andrei Saharov, principal disident* din exilul* interior, se poate reinstala la Moscova. Pe plan politic, în 1988, o reformă constituțională adoptă principiile votului cu buletin secret și a candidaturilor multiple la Congresul Poporului. Tot atâtea inițiative opuse logicilor fundamentale ale unui regim totalitar. și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistemului comunist mondial; ea a fost în așa măsură principiul de legimitate al acestuia încât regimurile comuniste au fost calificate drept „ideocrații”. Totuși, după Greșa făcută de anul 1956 și apoi de înăbușirea primăverii de la Praga*, după apariția și afirmarea disidenților* și a foștilor*, ideologia și-a pierdut mult din influența ei. începând cu anii 1970, societățile, și chiar și grupurile conducătoare* însele, nemaicrezând în ea, abia dacă s-au mai prefăcut că-i respectă riturile. INDUSTRIALIZARE MITUL PRODUCTIVIST Industrializarea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teologice, protestatare sau literare, publicații critice la adresa comunismului au apărut în toate timpurile și pe toate meridianele, și ele au fost cu mult anterioare revoluției bolșevice. O parte a acestei literaturi este opera unor foști comuniști, a unor opozanți sau disidenți. O altă parte provine din locuri clasice ale reflecției, cum ar fi universitățile. Bolșevismul: un obiect enigmatic în 1872, Dostoievski schițează în Demonii un tablou izbitor al nihilismului revoluționarilor ruși* ai epocii sale. Iar în 1911, în Sub ochii Occidentului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
MCI. în noiembrie 1969, PCI reclamă însă „deplină autonomie” a PC în raporturile cu Moscova. în 1966, apoi în 1971, 1973 și 1975, PCI, PCF* și PC Spaniol critică represiunea politică din URSS, fie că este vorba de procesul* scriitorilor disidenți* Siniavski și Daniel, de procesul de la Leningrad contra evreilor care doreau să emigreze, de interzicerea operelor lui Soljenițîn sau de internarea abuzivă într-un spital psihiatric a matematicianului ucrainian Leonid Pliușci. Ele recidivează în 1968, condamnând mai mult sau mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]