1,027 matches
-
din ramele lucrărilor cu afecte fraterne, ce-l branșau la o amplă dinamică de ansamblu, transoceanică. Rostul artei de a da la iveală chiar și adevăruri mai deficitare în frumusețe se împlinea cumva și prin mijlocirea lui. Mesajul fotografiilor se disimula în mediul social al privitorului - în cazul de față, în buzunarul fostului proprietar vienez al SAAB-ului. Nu găsise Rică acolo, așteptându-l la întâlnire, cheile noii sale libertăți? Libertatea nu e doar a unuia sau a altuia, ci esențialmente
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
monstruoasei nepăsări eroice față de moarte, afirmate cum nu se poate mai vehement de gestul alunecării în somn a eroului. Doar afișând nonșalanța supremă tauromahia devine artă inconfundabilă cu lupta pentru supraviețuire; numai în somnul artistului artificiul artei lui s-ar disimula la perfecție. Ca erou civilizator, și nu simplu ucigaș de rând, Tezeu nu putea minimaliza importanța gestului dătător de moarte. Descoperindu-se marginalizat pe poziția de simplă cotitură a Labirintului capitonată cu păr și piele, Minotaurul își va fi resimțit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui își jubilau acum cu salve de artificii verbale ceva ce nu se putea numi izbândă, ci cel mult anexarea unui spațiu al frământului - un pântec cabalin a cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu mai în adâncul lui? Stăpâni pe cele mai chinuitoare incertitudini drept parodică pradă de război după o așa-zisă victorie! Bătaia de cap, de care nomazii scăpaseră cu o formulă mult prea vagă pentru a fi realmente de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi inventat spânzurătoarea) și îmblânzitoare a șerpăriei gestuale ce mișuna liber prin limpezime! Tot ea lansase moda cu sânii dezveliți, care furau pe față ochii bărbaților, împiedicându-i astfel să scruteze prea indiscret chipurile expuse ale femeilor, cu tot cu tainele disimulate în ele. Cu siguranță că-i pusese oareșice gând meșterului atenian... Încercând zadarnic să-și ferească privirea de augustele sfârcuri ațintite imperativ de îngăduitor către el, Dedal răspunse defensiv, deja atins de redutabila lor împunsătură: Nu în felul vostru, nobilă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la cale, Dedal mizase corect pe pierderea de vigilență indusă de efectul surpriză; fără îndoială că, înainte de a deveni un simplu divertisment scenic, iluzionismul trebuie să fi avut robuste rădăcini pragmatice și, probabil, mobiluri destul de vulgare. Dacă arta înaltă își disimulează artificiul în naturalețe, e de crezut că, la paroxism, și naturalețea nevoii celei mai sordide ar avea motive să se învăluie în draconice exigențe de stil spre a dobândi împlinire. În săptămânile ce urmară, trupul reginei încercă, noapte de noapte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
când, copiindu-le pe cele vechi, obținem fără greș ceva infinitezimal diferit? Ehei, dar istoria nu avansează numai cu pași mici, ci mi se pare că mai face și salturi, sugeră Bart. − Face, dar nu când vrea omul. Salturile își disimulează măreția în pașii ăștia mici, cu care unii totuși nu se sfiesc să înainteze, încrezători în puterea lor de a atrage într-o deschidere umilă diferența cea mare și râvnită. Ruptura de normă nu poate fi produsă la comandă, deși
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să fiu, mi-e teamă că o locuire ce le-ar facilita afirmarea identitară i-ar și expune imprudent de mult. Au pățit-o rău prin Italia, din câte am auzit, așa c-ar fi în interesul lor să se disimuleze cât mai deplin în peisajul arhitectural local. − Pe de-o parte tocmai asta și vor, speculă Bart, dar, pe de alta, și-ar dori și să fie priviți un pic mai cu interes. Ca noi toți, dacă ne gândim: vrem
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
afacerii să alunece benefic și definitiv în uitare dacă firul povestirii s-ar fi desfășurat, într-adevăr, până la capăt. Dar povestirile nici nu încep și nici nu contenesc la soroacele hotărâte de oameni; în mâna lor predispusă prestidigitației, ghemul își disimulează stângace sporul prin metamorfoza pulsului, care-i țiitorul de taină al întâmplărilor. Pentru Ian, prezumtiva ieșire din scenă avea să fie doar o amânare a reintrării. Când e vorba de personajul neștiut ce îl avem de jucat, pauzele lungi nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se aplică, ci de-curge din ea. Ca tot omul, Ian se îndrepta spre întâlnirea cu inevitabilul cum era mai sigur, adică fugind de el de-a lungul unei meștere lucrări-lucrături de acte omise. Logica ei principală era să-și disimuleze intrările în colimatorul inexorabilului sub aparența ieșirilor din el. Dar cum anume se zidi concret de viu arhitectul în această greu detectabilă incintă aderentă, fapt împlinit cu fapt împlinit? După primirea bizarei epistole, la ora 9:24 îi ceru secretarei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
țintui în centrul câmpului vizual i-ar eroda serios caracterul problematic, rezolvând-o pe jumătate. O problemă corect identificată e intrată deja serios pe panta soluționării, așa că problema problemelor fiecăruia se păzește strașnic de o fatală identitate cu sine însăși. "Disimulează-te, sau vei fi rezolvată" constituie legea evoluției în materie de probleme (verificată exemplar de imprudența Sfinxului antic și altei faune înrudite ieșite în calea eroilor). Acțiunea capabilă să-i vină de hac s-ar declanșa atunci de la sine în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Mulți văd fuioare fumurii, alții simt doar o boare, o idee, o impresie. Mari și mici, importanți și insignifianți, oficiali expirând putere sau supuși neimportanți, cu toții sunt stăpâniți de o forță malefică ce acționează din umbră, uneori crudă, acaparatoare, alteori disimulată În iubit, concubin, protector calin. Fantoma e simbolul fricii. Al fricii acumulate după multe experiențe terifiante, care s-a generalizat și domină acum totul - gând, atitudine, gest - modificând capacitatea de reacție a organismului. A declanșat-o un cuvânt, o umilință
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de a parveni, de a se Îmbogăți, se exprimă prin mijloace extrem de variate. El lingușește pe cei ce-i sunt utili, e servil cu cei ce au putere (Motru zice: „târâtor cu cei mari”), e ipocrit și viclean, Înșelând credulii, disimulează cu o artă de bun cunoscător al scenei sociale. Nu și-a schimbat metodele, până astăzi. Doar le-a perfecționat. Dacă-i funcționar public, e arivist, face orice să avanseze, scoate profit din oricare situație, nu-i sunt străine nici un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu era Întâmplător, era dintre puținele edituri care mai puteau camufla un text cu conținut psihosociologic. Un an mai târziu, cu câteva luni Înainte de schimbarea din 1989, i-am urmat exemplul, am publicat și eu o carte de psihologie socială, disimulată la secțiunea eseuri a Editurii Junimea din Iași. Spre sfârșitul lui decembrie 1989, Începuseră deja mișcările de protest de la timișoara, dar nu Începuseră Încă cele de la București, veneam de la o Întâlnire cu profesori de liceu, unde fusesem invitat (de la Pitești
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte scurte adună În interogație cheile sensului (,,Utopia”), iar alteori adaugă nuanțe În definirea poeziei Înseși. Câteva ilustrații incluse În carte vin să Întregească mănunchiul de sensuri, asemenea acestui haiku disimulat În inima altei poezii: ,,Sunt că până/ Pe apele culorilor/ Fir de tăcere” (,,Culoarea apelor”). Volumul se lasă văzut ca un tablou al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de seară au fost obligați să se refugieze lângă o mică dună, sub o pătură pe care, pentru mai multă comoditate, o lăsau acolo. Ideea fusese a Nastiei. Și tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine de rău sub vegetația săracă și țepoasă a solurilor nisipoase. Într-o seară, întorcându-se să-și lase calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească cu Nastia, locotenentul l-a văzut pe învățător. Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pentru a compromite identitatea locului, n-ați găsit nimic mai bun? Nicio personalitate ucraineană care să-și fi lăsat urma cizmei pe acest nisip fin, niciun hatman, niciun cazac, nicio mustață à la Taras Bulba? În acest caz, contesa Carolina disimulează destul de prost adevărata referință istorică, și singura de care dispuneți: tovarășul Stalin. Totuși el este acela care a hăcuit Basarabia, divizând-o între o fictivă republică moldovenească, așa-zis autonomă, și, la sud, o mică regiune alipită Ucrainei. De ce Ucrainei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
parlamentar de tip francez. La Conferința de la Versailles cele patru puteri 14 nu și-au ascuns simpatia pentru Cehoslovacia democratică și laică ("masonică" pentru polemiștii de extremă dreaptă!) pe care tocmai o creaseră Benes și Masaryk, după cum nu și-au disimulat nici neîncrederea față de autoritarismul lui Pilsudski din Polonia. Se va asista apoi la o înmulțire a constituțiilor copiate după cea franceză din 1875: în 1920 în Austria și Cehoslovacia, în 1921 în Iugoslavia și în Polonia, în 1923 în România
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
elementul ocult. Aceasta este în fapt funcția ideologică a filmelor gen Poltergeist, filme ce prezintă un triumf al normalității burgheze conservatoare care, într-o interpretare de diagnoză, poate revela amenințările la adresa familiei, amenințări pe care filmul își propune să le disimuleze. Obiectivul acestor filme este, în final, acela de a-l face pe spectator să subscrie tendinței generale spre o viață burgheză tipică, după ce, în prealabil, i-a expus amenințările ce o pîndesc. Respectivele pelicule sînt așadar simptomatice pentru orientarea de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de care nu mă’doiesc că voi fi asaltat, prea puțini sunt și vor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creatorul autentic trebuie să arate „două fețe”, trebuie să trăiască ani În șir nu numai În singurătatea ideilor și a „adevărului” său, dar, dacă vrea să nu fie realmente izolat și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altă lume. Cum nu-i oferisem nici o explicație pentru această pierdere de timp, fața ei se contractă cu nedumerire, apoi mă privi întrebător și zise: „Mr. Ellis, sunteți okay?“ Însă îngrijorarea ei era total artificială, deși încercase sincer s-o disimuleze. Nu mă puteam lăsa descurajat de această mică înfrângere. Trebuia să procesez cumva chiar și informația respectivă. Știam acum ceva - sigur - despre acest băiat care se prezentase drept Clayton și apăruse în biroul meu și în mașina lui Aimee Light
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zone cenușii, așa cum s-ar crede: degradeul s-a inversat. Cel care se tot îndepărtează de centru simte nevoia să-și afirme identitatea și pretențiile, să-și etaleze culorile. Mai protejată, mai "îmbrăcată" sau mai ipocrită, capitala unei țări își disimulează cu mai multă ușurință adevărul ei prim. Apărarea imunitară numită integrism, alergia la contact și încă și mai mult la grefă joacă cu cărțile pe masă. Pecinginea fanatică e mai grea de eradicat. Poți închide ochii și gura, îți poți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
uși la curți domniești-u,/ Curți domniești, împărătești-u./ Da’ din chielea ta ș’om fașe?/ Om fașe curăli la șăli”. Simpla comunicare a gesturilor nu are același impact, adresarea unei întrebări orientează conștiința ascultătorului spre importanța acțiunilor și finalitatea lor. Întrebarea disimulează un narator par derriere, așa cum se întâmplă în fragmentul următor: „Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?”, numai pentru a momi și mai mult ascultătorul în interiorul lumii poetice. Stârnirea curiozității, suspansul instaurat de un narator care scapă firele epice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumii până azi. Din câte îmi dau seama au fost câteva sute de miliarde de crime care au rămas cu autor necunoscut, au fost trecute în contul sorții. În acest caz poetul (păstrăm numele acesta generic, deocamdată, până la încheierea cercetărilor!) disimulează din generație în generație, prin niște coduri destul de rizibile de altfel, ca să nu fie descoperit. Scriind sau spunând poezie, provoacă rana prin care se scurge tot sângele! Dacă e așa, s-a demascat! Înhățați-l! Poezia mai este lupta lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit, ca să nu se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că e un "paria al cerurilor". Căderea s-a întâmplat datorită faptului că a încurcat căile, la un moment dat. Arta adevărată e proba că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]