1,016 matches
-
stând în picioare, rezemată de ușorul ușii, în timp ce câinele încerca zadarnic să-i atragă atenția, schelălăind la cratiță. Nimic n-ar fi distras-o din momentul acela de răgaz, rezervat adorației senine. Bătăile, schingiuirile, arestările, crimele, abuzurile de tot felul, disimulate în măsuri pentru apărarea instituțiilor statului de drept democratic... Bravo, Milică-tată, și asta-mi place: tânăra noastră democrație originală a pășit cu dreptul în Europa... Excelent! Halal de nevastă-ta cu așa om lângă ea. N-aș fi crezut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
caracteriza nu-l subestimase niciodată considerându-l într-atât de credul și naiv încât să nu vadă imaginea ei reală dincolo de atitudinea afișată. În timpul conversațiilor lor "amicale" de multe ori se întrebase până când impulsiva și dominatoarea doamnă Hagiaturian își va disimula adevăratele sentimente în spatele acestui teatru al convențiilor sociale pe care-l interpretau amândoi cu politețe excesivă. Evident, fiecare din motive complet diferite. Puteți fi sigură de asta, stimată doamnă. Rămași singuri, cei doi ies pe terasă unde se așează comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
referiți și la persoana mea? Inclusiv dumneavoastră. Doar sunteți logodnicul ei. După o îndelungată supraveghere, bănuielile ce planau asupra domnișoarei Hagiaturian au fost confirmate. Trebuie să recunosc că am avut în persoana ei un adversar dificil care a știut să disimuleze foarte bine acest joc ascuns. Cel puțin așa am crezut noi. Atunci când am prezentat dovezile activității ei îndelungate ca agentă a Intelligence Service 101, Serviciului Special de Informații 102, personal domnului Cristescu 103, nimeni de acolo nu a rămas surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un zâmbet ironic prin care încearcă să disimuleze un ușor rictus de durere. Of, Doamne, reumatismul ăsta! Te rog, ajută-mă să cobor. Scara asta pare că se lungește de la o zi la alta. Își strecoară ușor mâna pe sub brațul oferit politicos, apoi cei doi coboară treptele, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă, în momentele de stranie luciditate (s. și n.n. - de unde perversiunea lucidității: infiltrarea sentimentului morții în clipele cele mai intense ale vieții) pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Avem în Ibrăileanu. Către o teorie a personalității un eseu critic de cea mai bună calitate, de o subtilitate bizantină, explorând fără timidități ipotezele critice anterioare și respingându-le, atunci când e cazul, cu argumente și umor. Erudiția eseistului este veritabilă, disimulată prin tot felul de eschive ghidușe; în același timp, autorul se exersează în arta divagației elegante și a formulării memorabile. Pe mai multe pagini, Antonio Patraș scrie, paradoxal, despre lipsa de personalitate a criticului literar în genere (!) și despre „eternul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
a fost Matusalem! Iar României și Mișcării Legionare le urez să trăiască mii și mii de ani, În vecii vecilor! Cu dragoste În Hristos și În Căpitan te Îmbrățișează prietenul tău devotat Mihu.” Trebuie să declar și că nu pot disimula tristețea că la parastasul de un an, oficiat În ziua de sâmbătă, 20 decembrie 2008, au participat extrem de puțini camarazi. Iartă-i, Costică, pe prietenii care au Început deja să te uite! Iar eu Îl voi ruga mereu pe Părintele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
zile și numai pentru cireșe. El și copiii. Ana nu poate lipsi de la serviciu. De fapt, nici nu încearcă să-și ia cîteva zile de concediu; Mihai o bănuie că-i mereu un fel de "Ghiță contra", privește cu dispreți disimulat cu greu casa de la țară. "Ai mei, la Viena...", exclamă Ana uneori, dar se oprește mereu aici, poate și pentru că nici ea nu știe cît adevăr este în originea ei, dar mereu se înfurie cînd vine vorba de Vlad-haiducul, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vede că Mihai se uită la un calendar al fabricii de ciorapi, ilustrat cu două femei blonde, etalînd picioare superbe, ce te duc cu gîndul la propileele templelor grecești. Calendare n-am editat încă, adaugă ea cu o ironie bine disimulată în glas. Păcat! surîde Mihai, înfruntîndu-i din nou privirea. La prețurile actuale și la banii de care dispun, ar fi fost singurul lux ce mi l-aș fi putut permite. Sub privirea stupefiată a celorlalte femei, el și directoarea combinatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
finanțate public, nu este sigur, în condițiile amplorii pe care a luat-o sistemul educativ școlar, că nu ajungem la „economii” atunci când avem mai puțini copii și mai mulți bătrâni. Și mai este ceva, și anume, o notă de ideologie disimulată într-un calcul economic. Cel puțin de la Alfred Sauvy încoace se afirmă de către reprezentanții unui curent demografic că cheltuielile pentru creșterea copiilor sunt „bune”, iar cele pentru întreținerea vârstnicilor sunt „rele”. În concluzie, oricum am privi lucrurile, cred că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte scurte adună În interogație cheile sensului (,,Utopia”), iar alteori adaugă nuanțe În definirea poeziei Înseși. Câteva ilustrații incluse În carte vin să Întregească mănunchiul de sensuri, asemenea acestui haiku disimulat În inima altei poezii: ,,Sunt că până/ Pe apele culorilor/ Fir de tăcere” (,,Culoarea apelor”). Volumul se lasă văzut ca un tablou al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și eu? Fetița îi adresă o privire atât de penetrantă, încât rămase interzisă. În ochii ei nu citea nimic copilăresc. Și Newt îi răspunse cu glas tern: ― Nu vreau să-mi fii prietenă. ― Și de ce? întrebă Ripley încercând să-și disimuleze surprinderea. ― Pentru că vei muri în curând, ca și ceilalți. Ca toată lumea. Se uită la capul de păpușă.) Cu Casey e altceva. Ea va rămâne cu mine. Dar tu o să mori și o să mă lași singură de tot. În glasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
merge cu mașina și a te gîndi că mergi. Un zîmbet vag i se strecurase pe buze. Era cu totul altfel decît rînjetul ei obișnuit și cu toate acestea, am descifrat În el și oarecare neliniște deși Încercase s-o disimuleze. Își plecă ochii și iar am avut impresia că mi s-au năruit toate planurile. Mă simțeam exact ca un negustor căruia i se Întoarce spatele politicos. Mi-am luat iar avînt: — Așa că... poate n-ar trebui să mă preocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scut de sticlă. Atitudinea lui ciudată, nici de refuz, nici de acceptare, am considerat-o În cele din urmă ca Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești burlac. Privind peste umăr la Tashiro, fata nici măcar nu făcu vreun efort să-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-ți prezinți și să-ți aperi-vinzi manuscrisul. Situația este delicată, seamănă cu cea a interviului de angajare și care se derulează cam pe aceleași arii ipocrite. Toată lumea arde de nerăbdare să știe ceea ce se ascunde înăuntrul coperților cărții, dar toți disimulează cu artă dezinteresul. Câteodată îmi spun că ar fi fost mult mai bine dacă eram un scriitor comunist, care ar fi produs la comandă un manuscris despre Bumbești-Livezeni și realizările comunismului... cel puțin așa aș fi fost scutit de minunile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un lichid transparent. Cabluri de diverse culori ies de sub lințoliu transportând spre ecrane semnalele vieții. Mai doarme încă și probabil va mai dormi până mâine, șoptește vocea infirmierei care îi urmează pe cei doi intruși în lumea tăcerii, a suferinței disimulate de droguri, a vieții afișate pe monitoare. Vorbiți-i, vorbiți-i cât mai mult, vă rog ! Și spuneți-i doar cuvinte frumoase, optimiste ! Se pare că subconștientul le înregistrează și că sunt benefice. O puteți ajuta doar mângâind-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din patul vecin cu al meu îi este foarte rău !" strigă ea din toate slabele-i puteri. Nici un răspuns. Se apropie de ușa deschisă pe care tocmai iese un pat cu rotile acoperit cu un cerșaf alb sub care este disimulat cineva. Probabil acel cineva care până mai adineaori implorase : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Sub cerșaful alb este părăsit pentru totdeauna de toți și de toate. În sfârșit, o impersonală voce rugoasă răspunde chemărilor ei : "Urcați-vă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copilul se găsesc în fața unei case, au capetele îmbrobodite cu basmale, sunt îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig, foarte frig, pare a fi toamnă târzie, căci iedera de care este năpădită casa este aproape văduvită de frunze. Dora este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o astfel de colaborare și se interesează cam ce ar avea de făcut. Victor este ca și absent, nu scoate o vorbă de parcă nu înțelege sau nu îl interesează subiectul. Este așezat în fața Alindorei și nu știe cum să-și disimuleze privirile, care o caută neîncetat, fără voia lui. Respiră în profunzime prospețimea parfumului care îi amintește noaptea de dragoste cu necunoscuta a cărei amintire nu contenește să îl tulbure. Personalul medical nu lipsește, am reușit să îl recrutăm aproape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par a fi alterate de vârstă. Privirea ochilor mari, care scapă arareori de sub pleoapele, te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată unei întâlniri atât de neobișnuite. Într-un târziu, ea este ruptă de vocea de bas a străinului care abia reușește să își disimuleze emoția justificată, căci iată ce cuvinte surprinzătoare rostește : Sunteți, deci, Dora Almăjan ! Surpriza Dorei instalează din nou o lungă tăcere și se scurge un lung moment până când reușește să îngâne : Într-adevăr, sunt Dora Almăjan, devenită Matei prin căsătorie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici o provizie de apă sau de mâncare, nu aveam decât ce era pe noi, câteva haine murdare, năclăite de sânge și sudoare, cu toate că... Da, micuța de ea, nu știu cum se face că a reușit să scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe care o luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că, odată cu dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a pudrei, îi dispăruse și ceea ce se cheamă farmec, ori poate se stinsese numai încrederea în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să fie încordată, se lăsă la voia întâmplării. Sidonia Trofin era o femeie cu pretenții de mare intelectuală. Avea o părere extrem de bună despre propria sa persoană. De aceea, față de semenii din jur, nutrea un dispreț categoric, greu de disimulat. Motiv pentru care intra adesea în conflict cu oamenii, se plângea că este neînțeleasă și se separa de restul colectivului, făurindu-și singură, pentru ea o aureolă anume, neperturbată de apropierea cuiva. Dar stările ei de singurătate impusă, nu durau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]