830 matches
-
Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din ultimele sale patru cărți, o școală de medieviști români și-ar începe proiectul sub ambiguitatea provocatoare a vorbelor: Looking for the King. Bibliografie generală Surse // Aristotel. Etica nicomahică. Trad., studiu introductiv, comentarii și index Stella Petecel. București: Ed. Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acum, după aproape douăzeci de ani de la revoluție; și încă efecte grave și deformate. * * * Împreună cu personajele acestei piese, am refăcut parțial, un climat uman adică social, politic în care funcționa minciuna, lașitatea, frica, dar și o bine lucrată tehnică a disimulării în relația cu autoritățile statului, tehnică prin care, până la urmă, ne-am denaturat relația cu noi înșine. Făcând drumul înapoi, ne regăsim acolo unde eram adunați la un loc și apoi instruiți, cu metodă, cum să respirăm toți deodată, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dori oamenii să fie”. Perspectiva părea extrem de tentantă, punând sociologia pe o direcție care a asigurat succesul științelor naturii. Curând, o asemenea atitudine a început să-și releve îngustimile. Ea s-a dovedit a fi mai mult un mod de disimulare a unei ideologii conservatoare, contravenind fundamental specificului obiectului său. Realitatea socială nu poate fi considerată ca dată. Ea este într-o permanentă schimbare. Și oamenii sunt aceia care o schimbă: o evaluează și acționează continuu asupra ei. Sociologul trebuie, la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ceea ce a fost, pot fi afectate de cadrajul ideologic infiltrat adânc În ființa noastră valorizatoare. Cu toate că s-a schimbat contextul, ne avertizează universitarul ieșean, „mulți dintre actorii sociali conservă nu numai gesticulația colectivă, ci și strategiile de evitare, practicile de disimulare, stilul adaptativ” (p. 45). O explicație pentru ceea ce Încă mai sesizăm la tot pasul. Andrei Cosmovici, În următorul capitol, rememorează viața universitară pe care a cunoscut-o din interior În perioada instalării și evoluției comunismului. Ne sunt aduse secvențe de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dezinteresul față de pacienții suferind de fobie socială. Pe de o parte, aceștia nu deranjează pe nimeni, nici vecinii, nici societatea, și tulburarea lor rămâne neobservată, deoarece simptomul principal este evitarea socială, iar eforturile lor cele mai importante sunt dirijate spre disimularea acesteia (pacienților le este rușine să vorbească despre această problemă, chiar și celor care le sunt apropiați sau celor care se ocupă de îngrijrea lor). Pe de altă parte, terapeuții nu acordau nici o atenție acestei suferințe pe care Freud n-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Isabelle este invitată de către terapeut să se antreneze pentru a putea vorbi despre anxietatea sa socială în diferite circumstanțe și cu diferiți interlocutori. Exercițiul este important deoarece: - Isabelle nu vorbește niciodată despre tulburarea sa și încearcă să o ascundă; - aceste disimulări consumă multă energie și amplifică nivelul global al anxietății și insecurității; - ele reprezintă un obstacol suplimentar în calea stabilirii de relații sociale normale; - ele validează menținerea credințelor disfuncționale de tipul „dacă ești perceput ca vulnerabil, ceilalți te resping sau profită
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
poate fi observată fără ca acest lucru să aibă consecințe sociale grave asupra relației cu ceilalți sau părerii pe care o au aceștia despre ea. Confortul său cotidian s-a amplificat în mod evident în comparație cu sentimentele de insecuritate și eforturile de disimulare considerabile care au precedat terapia. Tabel 5. Evoluția scărilor în cazul Isabelle Inainte de terapia individuală După terapia individuală Inainte de grupul de expunere După grupul de expunere Control după șase luni Scara de anxietate socială a lui Liebowitz, scor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
complet este obținut după opt pâna la douăsprezece săptămâni, chiar dacă primele beneficii se observă mai devreme (adesea după o săptămână). Tratamentul trebuie continuat timp de șase până la douăsprezece săptămâni după remisia completă, și uneori chiar mai mult. Regăsirea libertății Evitările, disimulările și renunțările pe care le provoacă fobia socială netratată generează adevărate patologii ale libertății. Scopul unei terapii cognitiv-comportamentale a fobiei sociale este acela de a reda libertatea pacientului: libertatea cuvântului, a mișcării, a spontaneității, libertatea de a fi fragil și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
categorie include obiectivele legate de ținerea unei contabilitati adecvate, ca și de fiabilitatea informațiilor utilizate în entitatea publică sau difuzate către terți. De asemenea, în această categorie sunt incluse și obiectivele privind protejarea documentelor împotriva a două categorii de fraude: disimularea fraudei și distorsionarea rezultatelor. 3) Conformitatea cu legile, regulamentele și politicile interne ... Aceasta categorie cuprinde obiective legate de asigurarea ca activitățile entității publice se desfășoară în conformitate cu obligațiile impuse de lege și de regulamente, precum și cu respectarea politicilor interne. Descompunerea și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230144_a_231473]
-
neîndurător în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință și filosofie, gândire liberă și gândire riguroasă, derutantă pentru mințile înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără a fi bănuit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recunoaștere este consumul de ambrozie "capuținistă", sunt cei care "tarifează prețurile succeselor și decernă laurii, ei condamnă, îngăduie sau încununează în literatură, în arte, în științe, în fine în tot."38Inadecvarea pretenției la realitate reiese cu claritate din ironia implicată, disimulare ingenioasă ce augmentează caracteristic atitudinea critică. Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-a conturat fizionomia de grup în remarcabile schițe monografice, (Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eroul camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca, ... are coajă, dar are și miez...Ei, coaja o lapezi fără pagubă"50, după cum se exprimă un personaj
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
N-am încredere în nici un partid. Chiriachița: Dar în cine ai încredere? Spirache: În Dumnezeu[...] Nu e în firea mea să fac politică... Prea aș face dreptate multă dacă aș avea putere... și aș muri asasinat.95 Deși capabil de disimulare, manipulând din umbră destinul familiei, Spirache își calculează greșit manevra electorală, populația interpretând contrar previziunilor sale gestul său onest. Politica se conturează astfel caragialesc, drept o mașinărie infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprezentare (André Bazin, Roger Scruton, Kendall Walton), (Warburton: 2005) către fotografia care caimagine poate servi procesului de substituire a realității cu o iluzie pretinzându-și o realitate consumabilă, superioară celei autentice (Debord: 2001; Baudrillard: 2008). Jean Baudrillard definește termenii de disimulare și de simulare În contextul contemporaneității, care privesc direct statutul imaginilor care ne structurează lumea interconectată Într-un prezent simultan, din care principiul contactului direct dispare, fiindinadecvat vitezei comunicării și scării mondialității acesteia. Disimularea este pretenția de a nu avea
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
2008). Jean Baudrillard definește termenii de disimulare și de simulare În contextul contemporaneității, care privesc direct statutul imaginilor care ne structurează lumea interconectată Într-un prezent simultan, din care principiul contactului direct dispare, fiindinadecvat vitezei comunicării și scării mondialității acesteia. Disimularea este pretenția de a nu avea ceea ce ai, iar simularea este pretenția de a avea ceea ce de fapt, nu ai. Mai mult decât atât, imaginea poate fi de trei feluri În raport cu referențialitatea sa: buna aparență În care ea revelă o
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
obiceiului, toate concubinele au fost tunse și trimise într-o mânăstire budhistă. Cum ea îl sedusese și pe fiul împăratului, Li Zhi ce va deveni împăratul Gao Zong (649-683), acesta a decis întoarcerea ei la Curte și, stăpânind perfect arta disimulării, a convins-o pe împărăteasă s-o accepte în compania ei, urcând la rangul cinci în ierarhia concubinelor. Nu a trecut mult timp și concubina de rang inferior, cu viclenie și prefăcătorie, cu tehnici sexuale dezinhibate, a devenit prima favorită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Anna d'Heilly / de Pisseleu, exilată de soțul ei după moartea suveranului Francisc. Caterina, umilită de devotamentul iubirii regelui Henric pentru Diana, se bucura de rivalitatea celor două curtezane. Descendenta familiei de Medici dispunea de răbdare și tenacitate, de arta disimulării, își controla gelozia și-și folosea inteligența în arta guvernării ca regentă. Când s-a petrecut accidentul mortal al lui Henric al II-lea într-un ritual cavaleresc, căruia i-a urmat Henric al III-lea (1574-1589), fiul lui Henric
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și implicit favorizată) de doi secretari de stat americani și de vicepreședintele George Bush. În 1988, Ungaria comunistă avea o imagine categoric „bună”. În parte din acest motiv, a trecut multă vreme până să apară o opoziție deschisă la adresa partidului. Disimularea și manevrele discrete păreau de preferat, Îndeosebi pentru cei care Își aduceau aminte de 1956. Iar viața În Ungaria lui János Kádár era anostă, dar suportabilă. În realitate Însă, după cum am văzut În capitolul precedent, economia oficială maghiară nu stătea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
angelic-demonică pune În evidență prin Întâlnirea sfântului cu Lăpușneanul, e o pagină rară: „Spun că În minutul acela el era foarte galben la față și că racla sfântului ar fi tresărit”. Urmează o cuvântare deșănțată, unde cinismul atinge cote inalte. Disimularea Întrece măsura, Însuși personajul o suportă cu dificultate. Capcana Întinsă e mascată cu o extraordinară dibacie și e puțin probabil că Lăpușneanul nu cunoștea starea boierimii căreia i se adresa. Masa reacționează potrivit voinței domnitorului, pare convingător, promite că nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
atâtă nedumnezeire, Îi pârâia că și-au răscumpărat inima”. În nuvela lui Negruzzi Întâmplarea căpăta proporții prin tehnica detaliului. Faptele și Întâmplările au dimensiuni apocaliptice. Întâlnirea de la Mitropolie, Închinatul pe la icoane, cuvântarea deșantată a lui Lăpușneanul, starea psihologică a personajului, disimularea, cinismul, contrastul dintre falsa cucernicie și gândul diavolesc pus la cale, desfășurarea ospățului, Încleștarea propriu zisă, imaginea finală, de o cruzime rar Întâlnită, norodul debusolat, moartea lui Moțoc sunt determinante În crearea atmosfere Întunecate. Ce s-a Întâmplat În trecutul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
depinde de bunăvoința autorităților ungare. Învățătorul se consideră un om Înțelept și prudent, deși În cea mai mare parte a vieții sale s-a lovit de Înfrângeri, până la pensionare. Învățătorul caută o cale de mijloc Între realitate și aparență, o disimulare specific rurală, realizată prin diferite procedee impuse de nesiguranța zilei de mâine. În familia Învățătorului au loc evenimente conflictuale printre ele, drama Laurei, părăsită de cel care pretinde că o iubește, dar nu se căsătorește cu ea din motive materiale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dialog aparent banal Între el și Tudor Bălosu, chiar din paginile de Început ale primului volum, pe tema unui salcâm pe care voia să-l cumpere setosul de avere de la indiferentul față de aceasta, dezvăluie una din trăsăturile morale ale personajului, disimularea. Poate nici nu ar trebui s-o considerăm ca trăsătură individuală, ci una absolut tipică, disimularea este armă de apărare În foarte multe situații, ea se constituie ca trăsătură comună a tuturor indivizilor, mai ales a acelor conștienți de valoarea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]