KorAP: Find »[drukola/base=dispozițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...249 >

6,217 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

a oprit pe Esslair de-a deveni un actor tragic de prima ordine, cumcă a fost dominat de o manieră ce era (calculată) precugetată anume pe efect, carea apoi ne arunca afară din orce i'uziune prin căderea deodată din dispozițiunea tragică într-o bunomie... (... ), prin o rătăcire spontanee din cel mai zguduitor patos tragic în proză goală și rece, trecere care sfărâma [iluziile] de natura cea mai grandioasă. Acest artist, unde nu gonea asemenea contraste, d. e. în drama de familie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acea scală a mișcărilor sufletulni în care ne transpune poetul, finețea de-a le simți laicul poate s-o aibă, asemenea artistului, până-n nervii cei mai fini. Însă artistul are puterea de-a face să răsune tonurile acelea cari esprimă dispozițiunea sufletului. El le are așadar în puterea sa, pe când laicul și diletantul sau nu le nimeresc defel, sau le redau amestecate cu tot pe-atîtea tonuri false și disonante. De-a avea sub degetul său totdeuna tonul nimerit pentru mișcarea dată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
după voie-și de întreg coprinsul vocei sale. Un organ lăsat simplu în brațele naturalității sale, nedominat prin cultură, de-ar fi chiar cel mai bogat și mai plin de (sunet) timbru, totuși nu ne va putea transporta într-o dispozițiune sufletească așa de artistică ca un organ cu puțin cuprins, fără timbru metalic chiar, pe care însă individul ar avea-o în deplina sa putere și din care el poate trage toate tonurile de care ar fi capabil în conformitate cu constituțiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
urmare lunecarea peste silabele finale scurte și anume peste silabele flexiunii, prin urmare o ștergere a referințelor gramaticale din propusăciunea, dar după aceea prin împingerea cuvintelor, care se face în urma unui fel de putere naturală, se mai produce și o dispozițiune chinuitoare (peiniger) în auditor. romînește? Această repeziciune a tonului poate să degene[re]ze chiar într-o precipitare a cuvintelor. Și toate acestea își au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tonului. Înainte de toate ar fi apt[ă] pentru aceasta traducerea maestră a lui Agamemnon făcută de W. de Humboldt, care e în genere unul din cele mai admirate opere a artei germane de traducțiune. {EminescuOpXIV 301} ondolațiunile tonului, cari esprimă dispozițiunile sufletului în toate nuanțele lor, căci atențiunea nu trebuie îndreptată deodată la prea multe punte de vedere. Și corurile Fidanțatei de Messina pot putea să servească de minune la esercițiul portamentului, căci aicea ordonă întreg caracterul la o persistare asupra

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poate totdeuna o voce mai slabă, însă făcută capabilă de-a esprima toată scara forței, să învingă și asupra tonului celui mai puternic; pentru că ea poate cel puțin să realize toate intensiunile și de-aceea ne poate ținea mereu în dispozițiune artistică. Și aicea artistul bate pe naturalist, pentru că cel dentîi ni dă un întreg stăpânit de el. Stăpânirea asupra înălțimei și profundității tonului, asupra portamentului și a volubilității, în fine scările tăriei tonului includ cultura tonuliii în laturea ei elementară

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al cuvântului în toate umbrele sale și de-a întrupa prin ton cele mai gingașe și mai secrete trăsuri ale sufletului. La asta naturalminte nu poate veni capacitatea decât din intuițiunea poetică și din elasticitatea sufletului, care e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie și impresionabilă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cele mai gingașe și mai secrete trăsuri ale sufletului. La asta naturalminte nu poate veni capacitatea decât din intuițiunea poetică și din elasticitatea sufletului, care e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie și impresionabilă a reprezintatorului poate să dea nemijlocit tonul intuit si intenționat din năuntru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai tare or mai slabă (mai mult or mai puțin [tare]). Această arte e mai cu seamă grea la perioade întortocheate (întrețesute) și pline de cugetări, cari pretind totodată și un portament însemnat și cari cu toate astea iau în dispozițiunea lor toată puterea sufletului. Eflucțiunile pasionate, când nu sunt reprezentate (cum rar se-ntîmplă) într-o periodologie artificioasă si grandioasă, sunt în privința respirărei de-aceea deja mai ușoare, pentru că mulțimea puternică de simțământ, furtuna afectului, îl ridică cu mult mai ușor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reflectă însemnătatea respirațiunei ca membru în tehnica elementului retoric a artei noastre. Într-adevăr sunt puțini acei actori cari au o idee măcar despre asta, ci se lasă numai așa în voia întîmplărei și a norocului lor, care pus în dispozițiunea unor plămîi puternice și-a unei rutine varii poate că-i și duce în genere la liman. Însă la opere poetice cu perioade rămuroase și o mare greutate de cugetări se vor arăta neapărat slăbiciunile rutinei numai și vor cere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin tonul cu care va pronunța 399r noțiuni ca: cast, pudic, rușinos, vergin și intuițiunea simțirei morale înaintea sufletului nostru, care intuițiune le trezește pe toate în sufletul nostru. La noțiunile: laș, curagios, temerar se va îmbulzi deja prin ton dispozițiunea ce provoacă ele; în dorul fără nume vom simți întreaga incertitudine și intensiune a sufletului, în amorul nemărginit vom simți prin accent nesecabilitatea și nemărginirea. Am putea să înmulțim aceste esemple după plac, și fiecare poezie lirică bună, fiecare descriere

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu pe cruce) și altă coloare când va însemna simbolul creștinesc. (În această singură intuițiune se concentră întreaga dispozițiune religioasă din minunata narațiune a lui Eusebio în Devoțiunea cătră Cruce a lui Calderon. Tonul are de-a reflecta și umbra acestei deosibiri. Accentul simbolic va oglindi în coloarea tonului său raportul în care se-ntîmplă a fi cugetată or intuită

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de accidenta formei sale proprii. TEMPOUL DECLAMAȚIUNEI Măsura pe care o capătă prin declamațiune ondolațiunea ritmică atârnă esențial de la natura fondului pe care-l aduce înaintea sufletului. Daca acuma mișcarea timporală pe care-o auzim în declamațiune ne transpune în dispozițiunea aceea pe care-o 406r pretinde caracterul operei, atunci ea a împlinit misiunea ei cea mai mare. Prin asta mișcarea în timp devine totodată și o icoană a mișcărei în spirit și ne scapă cu desăvârșire de simțirea că am

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al 406v dramei, atât în genere cât și în speție, de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
poate spune că tragedia, fără privire daca e scrisă în proză or in versuri, cere în genere un tempo mai încet decât comedia, care se apropie mai mult de convergațiunea ușoară și care în genere pune sufletul nostru într-o dispozițiune mult mai liberă. Com[edia] Și eu plâng câteodată dar lăcrimele-s dulci... Și dezlegarea-amorul Trag[edia] Și dezlegarea-moartea Po[etul] Enigme sunteți, enigme rămâneți. Tonul cel vesel al comediei, care liberează spiritul nostru de greutatea unui patos anumit și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca unicele comedii ale lui Shakespeare, se joacă cu seriozitatea vieței, spre-a o restabili apoi prin puterea umorului ce dizolvează, acest ton vesel condiționează și un tempo corespunzător, mai repede și mai vioi. Asta-i înainte de toate icoana unei dispozițiuni a sufletului mai libere și neînaintate până la o deplină cufundare în patos. Despre piesa conversativă se-nțelege de sine că, și în tempo al său, ea trebuie să reproducă repedele și ușorul curs al unei conversațiuni bune, care evitează orce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și ușorul curs al unei conversațiuni bune, care evitează orce accente tari și grele. În speția aceasta de piese scena nu are deloc permisiunea de-a se depărta de viață. Tragedia, care concentră sufletul nostru mai mult asupra unei singure dispozițiuni psihice și ni-l îngreuează cu ponderozitatea patosului, condiționează așadar un tempo mai mereu decât comedia. Deja pentru că în tragedie părăsim cu totul cercul realității comune și a vieței de toate zilele, deja de-aceea pretindem fără s-o știm

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
comune și a vieței de toate zilele, deja de-aceea pretindem fără s-o știm un tempo mai ținut, care să se abată de la tempoul limbei de conversațiune. Nu încape îndoială că ritmul versului, pentra că ne transpune într-o dispozițiune 407r mai naltă, produce și el, deși fără s-o știm, un tempo mai încet, drept ton fundamental, decât ritmul prozei. Numai actorul să nu caute cu intențiune o recitare lungită, pentru că atuncea e prea aproape pericolul de-a cădea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Philipp. Aceste indicațiuni cred c-or ajunge ca să descopere conștiinței bogăția acestui al doilea moment, pe care noi, spre distingere de acela al generalității, l-am numit spețializator. Precum ni prezintă însă fiece individ de sine stătător o mulțime de dispozițiuni și simțiri schimbătoare, prin cari individul undoie în flux si reflux, deși numai înăuntrul albiei ce i l-a săpat mișcarea cea generală a vieței lui, tot astfel și tempo spețial ca reflect a caracterului fundamental se individualizează într-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cea generală a vieței lui, tot astfel și tempo spețial ca reflect a caracterului fundamental se individualizează într-o nemărginită rarietate în singularele cazuri concrete. Acestui al treilea moment, al singularității, îi corespunde acel tempo care se schimbă întotdeuna cu dispozițiunile și afectele caracterului și în care se reflectă diferitele dispozițiuni ale sufletului. Acesta e nemărginit în nuanțele sale și se arată a fi o urmare naturală a fiecărei mișcări deosebite a sufletului. O corectă concepere a unei asemenea mișcări condiționează

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca reflect a caracterului fundamental se individualizează într-o nemărginită rarietate în singularele cazuri concrete. Acestui al treilea moment, al singularității, îi corespunde acel tempo care se schimbă întotdeuna cu dispozițiunile și afectele caracterului și în care se reflectă diferitele dispozițiuni ale sufletului. Acesta e nemărginit în nuanțele sale și se arată a fi o urmare naturală a fiecărei mișcări deosebite a sufletului. O corectă concepere a unei asemenea mișcări condiționează și un tempo corect, care trebuie să urmeze cu aceeași

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fundamental al piesei, să treacă la acel spețial al caracterului, însă, în raportul său cu al celorlalte figuri și grupîndu-le pe acestea după înrudirea lor în tempo, ar trebui în urmă să motiveze schimbările principale dintr-un caracter singuratec din dispozițiunile sufletești înșele. Această procedură realizîndu-se pe motivul unor caractere bogate ar provoca o mulțime mare de intuițiuni cari ar deveni conducătoare și pentru alte schimbări analoage ale tempoului, cari le-am vedea revenind și în alte ocaziuni, căci aceste intuițiuni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mișcat care, ca atare, are de-a fi reprodusă în același ton în care opera a fost simțită primordial. Declamațiunea într-adevăr artistică a poeziei lirice consistă așadar într-aceea că lectorul poate să reproducă cu toate modulațiunile ei acea dispozițiune poetică care-a inspirat și a formulat opera lirică astfel cum este ea. Pentru a putea aceasta se cere: întîi, ridicarea la unitatea simțământului, în urmă, dominarea asupra coprinsului întreg a legilor culturei tonului pe care le-am dezvoltat noi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
declamațiunea are a-l reproduce prin resignată abandonare în simțământ. În poeziile de speția a doua e altfel. Aicea lectorul are de-a se nalță mai mult la unitatea cugetărei și, purtat de această cugetare, el are să răzlățească asupra auditorilor dispozițiunea lirică. Aicea predomină în compozițiunea poetică patosul cugetărei și de-aceea declamațiunea va trebui s-o transmită aceasta sufletului cu deplină energie. De-aceea pentru poezii de felul acestora ajunge deja înțelegerea lor și ridicarea la cugetarea poetului pentru a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lor și ridicarea la cugetarea poetului pentru a le putea declama bine; pe când poeziile simple a întîiei speții nu pot fi reproduse cu deplin efect decât printr-o intuițiune poetică care să se poată transporta cu totul în subiectiva lor dispozițiune psihică. Pentru declamarea lor trebuie o natură pronunțat poetică, care să prefacă și să readucă pentru auditori la claritate sensibilă viața deplină a simțământului. Se vor găsi mult mai lesne individe care să poată citi cu efect o poezie dominată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]