1,246 matches
-
al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter from Abroad de Thomas
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și convingă copilul să participe la spectacol dar acesta, probabil flămând, se uită la coșul cu merinde din apropiere. O ghicitoare vrea să atragă atenția unei doamne, aflate în trăsură, în timp ce soțul acesteia din urmă, cu mâinile în buzunare, privește disprețuitor la fata care ar vrea să-i vândă flori. În spatele trăsurii un hoț e gata să fure ceva. Un excroc a pregătit masa de joc, de care s-a apropiat deja, un tânăr. Asociata lui vizează deja, un alt tânăr
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter from Abroad de Thomas
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și convingă copilul să participe la spectacol dar acesta, probabil flămând, se uită la coșul cu merinde din apropiere. O ghicitoare vrea să atragă atenția unei doamne, aflate în trăsură, în timp ce soțul acesteia din urmă, cu mâinile în buzunare, privește disprețuitor la fata care ar vrea să-i vândă flori. În spatele trăsurii un hoț e gata să fure ceva. Un excroc a pregătit masa de joc, de care s-a apropiat deja, un tânăr. Asociata lui vizează deja, un alt tânăr
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter from Abroad de Thomas
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și convingă copilul să participe la spectacol dar acesta, probabil flămând, se uită la coșul cu merinde din apropiere. O ghicitoare vrea să atragă atenția unei doamne, aflate în trăsură, în timp ce soțul acesteia din urmă, cu mâinile în buzunare, privește disprețuitor la fata care ar vrea să-i vândă flori. În spatele trăsurii un hoț e gata să fure ceva. Un excroc a pregătit masa de joc, de care s-a apropiat deja, un tânăr. Asociata lui vizează deja, un alt tânăr
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de la microfonul anilor' '30. Astăzi există tot mai mult tendința, ca mulți dintre contemporani, educați la școala capitalului, sau a filozofiei de viață țigănești, emanată ca un cancer din cel mai mare oraș țigănesc al țării, numit București, să pufnească disprețuitor la adresa semenilor dispuși să facă sacrificii „pro bono", pentru popor. Eforturile unui om, eforturi din care „nu ies bani", par de neînțeles acestor specimene contemporane care-și spun, „pragmatici". Totuși e mai mare dragul, sau greața, să-i vezi cât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de Biserică, avuseseră ranguri, însă tatăl meu, de pildă, era, aș putea spune, un deist de tip secolul XVIII. Adică el credea în Dumnezeu și în fapte bune, dar în legătură cu mersul la biserică și respectul față de cler era indiferent, aproape disprețuitor. El era ortodox și a rămas ortodox, pentru simplul motiv că nu îl interes-a prea mult de ce confesiune aparține. Îi respecta mai mult pe catolici, pentru că erau organizați, disciplinați, și pentru că erau orientați spre cultură. La fel, îi disprețuia
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de forțe noi, căci Boileau și Perrault, principalii combatanți ai etapei anterioare, erau deja morți. Acest ultim spasm al conflictului dezvăluie, în fapt, aceleași mecanisme ce țin de raportarea la trecut ce se poate face într-o manieră orgolioasă și disprețuitoare sau într-o manieră ce presupune respect și admirație. O cale de mijloc este însă sugerată de abatele François de Salignac de la Motte-Fénelon prin Scrisoare asupra ocupațiilor Academiei, concepută în 1714, dar publicată postum în 1716. Este un ultim text
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
evidență ceea ce este general în raport cu ceea ce este particular și specific, cât și convingerea că orientarea analitică a gândirii și exactitatea noțiunilor reprezintă un câștig în toate împrejurările. În Caietul albastru, Wittgenstein acuză ceea ce numește „setea noastră de generalitate“ și „atitudinea disprețuitoare față de cazul particular“20. Ea se exprimă în tendința de a socoti că ceea ce este comun cazurilor particulare este întotdeauna mai important decât ceea ce le deosebește. Este un mod de gândire modelat de activități cum sunt cele îndreptate spre căutarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
secolul XX, acesta începe cu un război ucigător care așează, în tabere adverse evrei din țări diferite, ai căror cetățeni sunt de acum. În aceste vremuri de mari schimbări, evreul modern nu mai vrea, ca înaintașul său medieval, să privească disprețuitor istoria, să vadă în studiul ei o pierdere de timp, nici să-i interzică a fortiori lectura. Chiar mai mult decât alte curente ale iudaismului din secolul al XIX-lea, naționalismul evreu în formare, apoi sionismul, care este una dintre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
avea ambiția de a se afișa din neam de boier mare și privea cu dispreț pe toate rudele soțiilor sale, pe care le considera "săpunari îmbogățiți". Fiul lui Matei, colonelul în rezervă Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se socotea superior, în erarhia socială. El nu-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și eroice, o viziune extraordinară a transformării lumii, a forțelor telurice care o creează și o distrug. Ceva aproape simpatic. Ceea ce plăsmuise Faulques pe zidul din turn era mai sumbru și mai sinistru: neputința În fața capriciului geometric al Universului, fulgerul disprețuitor al lui Jupiter care trăsnește, precis ca un bisturiu dus pe făgășuri nevăzute, chiar În inima omului și vieții lui. N-avem prea multă vreme, spusese ea puțin după aceea. Faulques avea să-și aducă aminte de vorbele ei În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
blestemată a Împerecherii Îi face pe Adam și Eva să-l zămislească pe Seth, care va fi totuși binecuvîntat de Spirit, Împreună cu Întreaga-i „rasă neclintită”. Tocmai sprijinul leal pe care rasa umană Îl primește de sus Îl nemulțumește pe disprețuitorul Ialdabaot, care decide să-i șteargă pe oameni de pe fața pămîntului printr-un potop. Însă Inteligența-Lumină Îl avertizează pe Noe În legătură cu acest plan. Înconjurat de gnostici, „oameni din generația neclintită”129, Noe se refugiază Într-un nor luminos. Neputînd să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bătrînă; bătrîni; bestia; bestial; bestie; bolnav; brad; bubă; bun; calvar; cap; caracteristică; caraghios; caricaturi; căpcăun; ce ești; chin; chipeș; ciment; cioplit; cîmp; coleg; complex; copilul; coș; coșuri; criticat; curiozitate; cuvînt; defecte; deficiență; deformat; degustare; depresie; desen; dezagreabil; dezgustat; dezinteres; diavol; disprețuitor; divers; drac; drumul; el; element; ereditate; estetica urîtului; nu există; fără expresivitate; exterior; extraterestru; fapte; fascinat; film; fizic; fizicul; Florescu; foarte; foc; frumoasă; mai frumos deloc; gest; gîndac; gras, știrb; greoi; greșit; greu; gri; grîu; groapă; de prost gust; haină
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
receptate de către pacient (de pildă, tonul vocii terapeutului a reflectat înțelegerea profundă a celor comunicate de către pacient). Abilități de ascultare și empatice excelente. 4. EFICIENȚA INTERPERSONALĂ Terapeutul a dat dovadă de importante carențe în abilitățile de relaționare interpersonală, părând ostil, disprețuitor sau nefast pentru pacient. Deși nu a prejudiciat pacientul printr-o atitudine depreciativă, terapeutul a demonstrat dificultăți majore în relaționare. Din când în când, acesta a părut nesincer, nerăbdător, neatent sau incapabil să dovedească încredere și profesionalism. Terapeutul a dovedit
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
din primele clipe ale "trezirii", amenințarea propriei fapte, iar nu a consecințelor ei, merită reținută, ca dovadă a felului în care artistul inaugurează traseul supliciului personajelor: "...Madeleine îl privea cu ochii foarte mari și albi și cu o figură parcă disprețuitoare (...) Acuma Puiu avu fulgerător revelația realității. Ochii păreau vii, brațul ei se lăsase într-o mișcare vie, și tocmai acestea îi spuseră mai limpede că nu mai e nici o speranță. Spaima că a stins o viață omenească i se răsucea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întărîtă. Mai pe urmă însă simți limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă...Încercă să întoarne capul și să se uite aiurea, dar ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
par să se asculte între ei, aceștia ilustrează un antropocentrism patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și mereu moartea..."), supunerea la rigorile statale, oficiale (Varga: " Noi apărăm patria
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cum s-ar numi astăzi, dacă ar fi să-i găsim un corespondent în genul rușinos sentimental soap opera, pulp fiction?), o istorie cu subiect melodramatic și reacțiuni ale protagoniștilor considerate triviale. Să nu lăsăm, totuși, deoparte, amănuntul că expresia disprețuitoare este a lui Ștefan Gheorghidiu, un personaj în situația vulnerabilă a bărbatului care se crede înșelat. Evident rămîne faptul că schema legată de iubirea sacrificială, secretul atotdistrugător, abandonul în defavoarea sinelui apare tulburător în ambele romane. Chiar Ela, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tipul aventurierului; tipul de funcționar și tipul politicianului demagog, arhivar la Judecătoria de pace, poet liric, colaborator la ziarul "Vocea Patriotului Naționale", publicist și student la Drept. În viziunea lui Jupân Dumitrache, portretul lui Rică se reduce la câteva elemente disprețuitoare: "cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap și cu basmaua iac-așa scoasă"; " bagabont de amploaiat", un "coate-goale" și "mațe-fripte"; iar în final, îl consideră "bun de dipotat" sau de "ministru". Îndrăgostit de Zița, îi face o declarație de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
celorlalți. După ce îl face captiv pe Harap-Alb, spânul devine răutăcios și amenințător și-l silește să jure pe paloș. El are trăsăturile stăpânului tiran, avid de putere, considerând că slugile seamănă cu animalele; este un individ impulsiv, agresiv, viclean, arogant, disprețuitor, lăudăros: Nu știți dumneavoastră ce poama-a dracului e Harap-Alb aista. Până l-am dat pe brazdă, mi-am stupit sufletul cu dânsul". Spânul e dictatorial, aspru, infatuat, lipsit de bun-simț, folosește un limbaj popular. Dănilă Prepeleac Basmul Dănilă Prepeleac
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care, în viziunea ei, este steaua norocoasă și-i adresează din nou chemarea: " Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază./ Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi luminează". Luceafărul privește spre pământ și vede îndrăgostiții fericiți; privește detașat, disprețuitor, spre lumea efemeră, incapabilă de a se ridica la nivelul ideilor superioare, și eliberat de patima iubirii rostește pe un ton sentențios: "Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece,/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oastea românească ascunsă undeva, în codru ("Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari"). Un scurt dialog între sultan și solul român evidențiază opoziția dintre trufia turcului și diplomația românului. Baiazid, îngâmfat, se laudă cu victoriile anterioare și îl privește disprețuitor pe Mircea cel Bătrân, numindu-l "ciot" și "moșneag". Acesta din urmă propune o altă viziune a istoriei, amintind că este "domnul Țării Românești", vorbește despre "iubirea de moșie" care este ca un zid în fața cotropitorilor. Discursul domol al lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]