2,494 matches
-
523 stânjeni, considerați cu ocazia unui proces din 1842 „stânjeni proști”, dar care, echivalați cu 2,23 m stânjenul, cât măsura acesta la Umbrărești, dă o sumă de 1.166 m, peste un kilometru în curmeziș. Cam aceasta ar fi distanța de la Pădurea Bărcii și până la sud de satul Tămășeni. Se înțelege că acest loc era stăpânit de Corpăcești mai dinainte împreună, iar acum se alege a cincia parte a lui Ionașco și i se atribuie lui Miron Costin, întregind partea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
violenței este una importantă. O împărtășesc pe deplin. Este vorba de prevenirea violenței prin școală și în școală. Aceasta se înscrie cu ușurință în paradigma prevenirii primare, seundare și terțiare prezentate în carte. Textul acesta îi permite cititorului să se distanțeze de ansamblul intervențiilor la modă. Lucrarea indică în mod clar că strategiile eficace de intervenție sunt cognitivo-behavioriale, fac apel la școală în ansamblu, au o perspectivă ecosistemică și accentuează importanța formării personalului didactic. Éric Debarbieux este foarte explicit în evaluarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de civilizație, prinsă într-un discurs despre decadență care amestecă înflăcărările lirice și analizele adesea strălucite, dar deopotrivă de găunoase și inoperante. Vom examina mai întâi câteva exemple de asemenea discursuri incantatorii și de reprezentări comune. Apoi, spre a ne distanța de ele, vom încerca o sinteză a abordării prin factorii de risc, în toată complexitatea ei, nu doar în utilizarea ei simplificată, care face din ea o abordare deterministă, exact ceea ce nu este. O anumită utilizare a abordării prin factori
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
nu există. Deci există o distrugere amicală și o răutate nebăgată în seamă. EA: Iar un atentat metafizic fără cadavru, nu-i așa? EL: Poveștile mele au toate aceeași origine, grajdul poporului și serbarea porcilor. EA: Trebuie să te poți distanța de dumneata, chiar dacă ajungi la o pierdere care nu te amuză. Serbarea, grajdul, ciuma porcilor, toate sunt porunci ale unei zeități, care recrutează fără milă și râde ca un tâmpit, când cei mai tineri îi mănâncă excrementele. O explozie și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
național, trebuie să se conformeze. Morgenthau a trebuit să adapteze tabloul practicilor realiste la discursul academic și politic al publicului său, în majoritate american. Prin însăși tentativa sa de a face cunoscute învățăturile realiste, el le-a schimbat. El a distanțat realismul de experiența istorică și a îndreptat cunoașterea culturii diplomatice spre o teorie a științei sociale "guvernată de legi obiective, înrădăcinate în natura umană". CONCLUZIE Contextul istoric de la München și conciliatorismul au făcut ca realismul, în opoziție cu perspectivele idealiste
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ultima vreme au fost integrate idei din gîndirea realiștilor tradiționali și a liberalilor (Keohane și Nye 1987: 729; Nye 1988; Keohane 1989). MIȘCAREA BUTURILOR: POZIȚIA REFRACTARĂ A LUI WALTZ Cartea lui Waltz este plină de dihotomii cu ajutorul cărora el distanțează teoria sa de realiștii preștiințifici. El îi atacă pe realiștii din tradiția sociologiei istorice. O soartă asemănătoare este rezervată și teoretizărilor inductive, pe care el pare să le definească drept o cunoaștere derivată din generalizări empirice. Waltz ridiculizează explicațiile bazate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai solidă. Cum era de așteptat, ceilalți realiști din domeniul economiei politice internaționale nu l-au urmat pe Kindleberger. Tocmai enunțarea unui interes universal, în cadrul unei ordini internaționale care e benefică tuturor (chiar dacă în grade diferite), este cea care îi distanțează pe Gilpin și pe Krasner de această perspectivă. Ei sînt vigilenți, așa cum e de așteptat la niște realiști, față de argumentul clasic al armoniei intereselor, care a fost atît de violent atacat de E. H. Carr cu referire la britanici (1946
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sînt inegal împărțite și distribuite. Dacă neorealismul voia să delimiteze în mod clar relațiile internaționale de alte discipline, atunci economia politică internațională realistă amenință din nou demarcația neorealistă. Waltz se întoarce la problema inițială a identificării realismului cu granițele disciplinei, distanțînd discursul academic al realismului de continua restructurare a politicii internaționale. Gilpin și Strange se luptă pentru recîștigarea unității pierdute a realismului cu arta posibilului, redefinind atît conceptul și dinamica puterii, cît și sfera politicii internaționale. Diviziunile academice nu sînt decît
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aceasta se va produce dacă apar condiții adecvate. Atât Marx cât și Dahrendorf au tendința să accentueze importanța forțelor sociale și impersonale în schimbarea socială și să diminueze rolul oamenilor și al ideilor acestora. Unii teoreticieni ai conflictului s-au distanțat de această argumentare, afirmând că ideile și conștiința umană pot juca un rol important în schimbare. Astfel, teoreticieni ca Herbert Marcuse și Jurgen Habermas, spre exemplu, arată că educația și dezvoltarea conștiinței poate servi ca un catalizator al schimbării chiar dacă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
scadă. Asistăm la o situație cel puțin paradoxală, femeile acordând, pe de o parte, o importanță semnificativ mai ridicată unor probleme concrete, sensibile la gen, și, pe de altă parte, cotând ca puțin importantă egalitatea de șanse în ansamblu și distanțându-se, astfel, de ea. Graficul 8. Importanța acordată problemelor sensibile la gen, în funcție de sexul respondentului și poziția în instituție Prin urmare, într-o sumă de organizații în care clasa conducătoare, indiferent de culoarea sa politică, „nu poate și nici nu
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
este un dat, ci o opțiune. Autoritatea pe care o doresc este o autoritate a propriei persoane - o independență care le va permite o relație de egalitate cu ceilalți.”101 În epoca medievală se accentua în mod exacerbat polaritatea sexelor, distanța oarecum insurmontabilă dintre ele. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc să reducă acest antagonism, încearcă să propună un melanj al genurilor, o cooperare reală între ele, de aceea au fost numiți „poeți androgini”102. Trăind însă o perioadă de tranziție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate absolută, la o credință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede, educația devine cea care le poate distanța de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt limitate și monotone. Pampinea, ca o feministă avant la lettre, introduce un nou concept, acela al echivalenței între cinste și inteligență. Omul nou, din zorii Renașterii, se axează pe cunoaștere, pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
masculină, nu este un discurs feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca un fel de pedeapsă pentru păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse, dominate, ele însele sunt, de fapt, stăpâne. Acceptând căsătoria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numai atât.1047 Acești scriitori au rămas nume marcante în literatura universală, deoarece reușesc o evadare în mundan, de care Dante sau alți autori medievali nu fuseseră capabili, nu mai avem poeți visători, contemplativi, ci lucizi, realiști. Nu mai sunt distanțați de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care o compara cu luna -, asupra modalitaților de transmitere a mesajului oracular prin intermediul său, nu sunt străine de concepțiile sale demonologice. Discursul lui Cleombrotos nu constă, așadar, Într-o simplă enumerare „de idei ale secolului”, de care Plutarh se distanțează cu abilitate. El trebuie mai degrabă acceptat ca atare și Înțeles, ca și celelalte expuneri demonologice din Moralia sau din Vieți..., În lumina dualismului plutarhian 2 potrivit căruia aceste „ființe mixte” se pot „Înscrie În ordinea generală a unui univers
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este un dat, ci o opțiune. Autoritatea pe care o doresc este o autoritate a propriei persoane - o independență care le va permite o relație de egalitate cu ceilalți.”101 În epoca medievală se accentua în mod exacerbat polaritatea sexelor, distanța oarecum insurmontabilă dintre ele. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc să reducă acest antagonism, încearcă să propună un melanj al genurilor, o cooperare reală între ele, de aceea au fost numiți „poeți androgini”102. Trăind însă o perioadă de tranziție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate absolută, la o credință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede, educația devine cea care le poate distanța de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt limitate și monotone. Pampinea, ca o feministă avant la lettre, introduce un nou concept, acela al echivalenței între cinste și inteligență. Omul nou, din zorii Renașterii, se axează pe cunoaștere, pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
masculină, nu este un discurs feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca un fel de pedeapsă pentru păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse, dominate, ele însele sunt, de fapt, stăpâne. Acceptând căsătoria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
numai atât.1047 Acești scriitori au rămas nume marcante în literatura universală, deoarece reușesc o evadare în mundan, de care Dante sau alți autori medievali nu fuseseră capabili, nu mai avem poeți visători, contemplativi, ci lucizi, realiști. Nu mai sunt distanțați de personajele lor, se află de fapt, prin intermediul naratorilor, în mijlocul acestora (este cazul lui Chaucer, prin naratorul care îi poartă numele). Boccaccio și Chaucer aduc eliberarea dintr-un mediu preponderent teologic, saturat de canoane și precepte constrângătoare (care are ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]