1,534 matches
-
Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot" [Muchembled, p.264]. În cursul secolului al XIX-lea elitele noi (burghezia) fuzionează cu cele vechi (aristocrația)342. Pe de o parte, amenințarea elitelor de către clasele periculoase duce la o distanțare a claselor prin segregarea cartierelor și prin accentuarea semnelor de recunoaștere; pe de altă parte, sociabilitatea urbană duce la lărgirea sferei relaționale și democratizarea relațiilor, depășind principiile ierarhice, regulile stricte și interdicțiile majore de altădată. Goana nestăvilita după plăcere, proprie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este utilizat că vehicul al cunoașterii și al amintirii devenind, alături de imaginea sonoră, vector de distanțare față de un prezent detestat. De asemenea, secondează imaginile proiectate în trecut. Poate fi suflu al renașterii, al primăverii. Alăturat motivelor literare auditive pe care le potențează da naștere uneia dintre cele mai grăitoare, rezonatoare prezente din Canturi.346 Și nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alți cercetători, cu atât mai mult cu cât "ambele presupun nenumărate corelaționări, care duc, finalmente, la consolidarea comparatisticii, la diversificarea uneltelor ei și la obținerea unor rezultate cu o bătaie infinit mai lungă decît aceea a metodologiei tradiționale" (Mănucă: ConvLit). Distanțarea intervine în momentul în care analiza merge către intertext, înțeles ca raport stabilit de fiecare autor cu romantismul, pentru ca mai departe să fie urmă rită relația dintre autorii în cauză: "un intertext care se arată mai cuprinzător decât pare la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pre-contu rare (vagă, incertă, insinuantă) a sunetului, Onde nu se știe a cui fiică este...Poate a sunetului, poate a trecerii timpului. Sau iubita din Umbra mea personifică undoietele oglinzi din Sărmanul Dionis. Opțiunile onomastice din cele două variante semnalează distanțarea față de magie sau religie 43. Hipertextul descrie adâncirea în mări cu "undoiete oglinzi", imagine prin care adâncirea se oglindește și devine înălțare. În hipotext nu se mai simte nevoia înălțării/adâncirii poate și pentru că protagoniștii au atins dimensiunea edenică. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul poetic se definește, în primul rând, drept conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în acelaști timp, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vremilor (cazul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu și al altor mari poeți români, salvați de operă). Biografia și bibliografia se susțin aici reciproc și se luminează printr-o serie de corespondențe, analogii, elemente de apropiere și contact, glisări și distanțări programatice. Aș spune că volumele Ilenei Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3. Poezia interzisă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să ne interogăm și mai mult asupra statutului criticii literare în ziua de ieri și de azi. Am dori să stabilim, dacă acest fapt este viabil, limita dintre constrângere și libertate într-o recenzie de carte, granița dintre subiectivitate și distanțarea de carte prin scris. Cum ați defini sintagma "critică literară"? Ați fi de acord cu paradoxul că o astfel de activitate intelectuală înseamnă de fapt scrierea unei ficțiuni și nu o opinie despre ficțiune? Puneți o întrebare evident polemică față
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o intrigă a Altuia în Același, care nu echivalează cu o deschidere a Altuia în Același. (Altfel decît a fi sau dincolo de esență) Această urmă a prezenței Altuia, reliefată de particula reflexivă se (alta decît impersonalul se heideggerian), postulează o distanțare de sine, o luare în calcul a sinelui ca fiind Altul, reflecție ce amintește în bună măsură de un alt filosof francez, Jean-Paul Sartre, cu deosebirea că la Sartre acea "distanță" marchează o ruptură, o zonă de neant, ce induce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
departe de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o țară dură, săracă, îndîrjită, dar demnă, răbdătoare și, uneori, cîntătoare. Fericit cel ce poate ierta, mai fericit încă, cel ce poate uita... Prin distanțarea romanescă și obiectivarea paradoxală a unui destin, prin subiectivitatea extremă a propriei creații, Chalandon a reușit, probabil, să ierte. Nu și să uite. Romanul său nu e o lecție de viață, ci o tentativă de a descîlci complicatul mecanism al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o bursă la Sorbona, unde (ca și creatoarea ei) alege să studieze... limbile moarte, greaca și latina. Limbi moarte pentru a scăpa de o lume moartă, limbi moarte pentru a se simți vie, altfel. Semn major al emancipării și al distanțării de locurile natale, studiul acestor limbi și literaturi, în ambianța specifică intelectualilor de pe malul stîng al Senei, nu o face pe Claire să-și uite sau să-și renege originile, ci doar să le asume, să le integreze cu luminoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
meu de a scrie. Un om fragmentar." (C) Împingînd la limită această logică, el convoacă în propriul text alte voci pre-existente, ceea explică mai bine utilizarea sistematică a interși intratextualității. Circularitate, punere în abis identitar, confuzie și suprapu nere temporală, distanțare tot mai mare de sinele turbulent de la început și totuși cu obsesia definitivă a lui eu, purtate de un idiom riguros și constrîngător. Întreaga operă a lui Cioran reprezintă lucrul unei aceleiași subiectivități ("Eu, iată obstacolul. Nu reușesc să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nașterii și suferinței, pe care gîndirea hindusă o leagă exclusiv de spațiul iluzoriu creat de maya. Or, a nega suferința reprezintă păcatul suprem pentru Cioran! În apele cele mai adînci, atît în primele cît și în ultimele texte, apare aceeași distanțare de sine, același disconfort vital, același dezgust față de gîndirea aridă, față de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul și aceeași trăire a unui eu îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe de altă parte, unul negativ, reprezentat de Baudrillard, Bell, Toynbee. Perspectiva pozitivă asupra postmodernismului se divide, la rândul său, într-un tip de discurs social-afirmativ, care continuă optimismul și încrederea specifice anilor '50 în tehnologia care va face posibilă distanțarea față de trecut, și un discurs cultural pozitiv, care celebrează trăsăturile eliberatoare ale culturii postmoderne, manifestate cu precădere în cultura pop. Discursurile negative ale postmodernismului sunt conectate la ideea de criză postulată în lumea occidentală, criză care se conturează în special
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distanțează de conceptul de postmodernism, el rămâne în general un teoretician al rupturii de modernism și de modernitate și al promovării unei alte ordini discursive 173. De cele mai multe ori, inclusiv această mișcare de acceptare completă a conceptului, dar și de distanțare de el în anumite momente a fost interpretată ca fiind tipic postmodernă, ca un adevărat simptom al postmodernismului. Situația aceasta, ce poate fi aplicată și altor gânditori, de pildă lui Lyotard, a fost considerată de unii critici drept "oportunism teoretic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
confirmă într-un fel caracterizarea succintă pe care Hans Bertens a oferit-o acestui curent: "postmodernismul este un termen exasperant!"206 Pentru a depăși într-o anumită măsură descrierile "în negativ" ale postmodernismului, ce provin mai mult din rupturile și distanțările față de alți termeni, voi încerca o schițare "pozitivă" a conceptului prin indicarea unor trăsături care sunt recunoscute de majoritatea specialiștilor ca formându-i un nucleu particular. Chiar dacă o parte dintre aceste indicii ale postmodernismului pot fi considerate ca reprezentând și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
converge către identificarea subiectelor, conceptelor și strategiilor discursive care îl cataloghează pe Baudrillard drept un reprezentant al postmodernismului, consider că o imagine asupra operei și a evoluției sale din perspectiva trecerii de la modernism la postmodernism este una mult mai importantă. Distanțarea de ideea unei modernități caracterizate de principiile producției, raționalizării și progresului se realizează treptat. O primă etapă este aceea a analizei lumii moderne în jurul temelor consumului, sistemului obiectelor, a productivității, urmată de un stadiu numit de Best și Kellner "proto-postmodern
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Best și Kellner "proto-postmodern", majoritatea lucrărilor dintre anii 1960-1970 conținând asemenea subiecte care se îndepărtează de modelul marxist-semiotic din primele lucrări și care accentuează contururile unei lumi noi, de cele mai multe ori slab definite. Aceasta este perioada în care este subliniată distanțarea sa față de modernitate, astfel încât analizele și stilul observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
psihologice și alta ce realizează o combinație dintre primele două. În orice caz, multiplicarea bunurilor materiale și a serviciilor este resimțită ca o "mutație fundamentală în ecologia speciei umane"349, care conduce la o etică de tip consumerist și la distanțarea de etica productivistă a muncii. În aceste condiții se pune și problema reificării și a alienării 350, din moment ce în dorința de personalizare a consumului, "subiectul, prin însăși exigența sa de a fi subiect, nu face decât să se producă drept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
căreia analiza marxistă asupra producției de bunuri este oarecum depășită de situația în care societatea se preocupă mai mult de producerea de semne și imagini decât de cea a bunurilor propriu-zise se va constitui ulterior în încă un motiv al distanțării de acest nucleu hermeneutic. Așadar, privită din perspectiva logicii sociale a consumului, Baudrillard susține că analiza poate fi realizată pe cel puțin două paliere: cel al procesului de semnificare și de comunicare (consumul reprezentând un sistem de schimb, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în gândirea burgheză a secolului al VIII-lea"405. Devine evident astfel cum o dată cu distanțarea de teoria marxistă se produce și distanțarea de modernitate, concepută ca epocă a producției, a raționalizării și a capitalismului industrial. Această ruptură de modelul marxist de scriitură și de problematizare a fost diferit percepută de către criticii care s-au ocupat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoria marxistă menține un consens antropologic cu opțiunile raționalismului occidental în forma sa definitivă pe care a dobândit-o în gândirea burgheză a secolului al VIII-lea"405. Devine evident astfel cum o dată cu distanțarea de teoria marxistă se produce și distanțarea de modernitate, concepută ca epocă a producției, a raționalizării și a capitalismului industrial. Această ruptură de modelul marxist de scriitură și de problematizare a fost diferit percepută de către criticii care s-au ocupat de opera lui Baudrillard. Astfel, dacă o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în această condamnare a marxismului ca oglindă a procesului de producție existența unui subtext, acela al prezervării de către Baudrillard a formei fundamentale a criticii marxiste (Mike Gane). Douglas Kellner, care realizează o interpretare din perspectiva ideologiei de stânga, fie deplânge distanțarea lui Baudrillard de temele abordate în prima parte a operei sale, fie, atunci când obiecțiile aduse de Baudrillard i se par întemeiate, consideră că teoria sa se încadrează într-un cadru neomarxist (în special în primele sale trei lucrări) care îmbunătățește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]