2,212 matches
-
de plângeri Le-nsoțeau cei cu vieți arvunite. Bulversat, am colindat universuri Să judec Suprema Divinitate, Fără teamă, i-am scris câteva versuri Acuzând-o pentru multe păcate În zadar am colindat tot neantul Căci nu este stavilă pentru gânduri Nici Divinul, și nici chiar Necuratul Nu m-au onorat cu câteva rânduri. Am revenit gânditor în ținuturi Unde uneori mai cântă și cucul Privind visător spre cerul cu vulturi Din farmecul vieții gust ca năucul. Ciuca Virgil New York, 17 septembrie 2013
AM VIZITAT LUMEA TĂCERILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376086_a_377415]
-
care o promovau avangardiștii la începutul secolului al XX - lea. Ștefan Dumitrescu conferă iubirii dimensiunile universului, căci din iubire s-a născut chiar lumea, către a cărei puritate de început tânjește, deoarece lumea în care trăim a maculat și lumina divinului sentiment, singurul ce ne conferă măreție. Iubirea sa are chip și nume - Ana, devenită simbol al sacrificiului la noi, la români. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii, către care i s-a deschis sufletul
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
de jos abismuri. Dar există o condiție și anume conlucrarea cu Divinitatea mai precis acceptarea unui stil de viață pe care Infinită Înțelepciune l-a trasat, însă unii refuză categoric această conlucrare și atunci dezastrul este inevitabil, insă acolo unde divinul și umanul se împletesc rezultatele sunt uriașe.
PORTRETE DE EMIGRANTI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376767_a_378096]
-
din tine, undeva pe urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea luminoasă, vestind mereu o naștere
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Am căzut dar mă voi ridica” (poezie scrisă după o ilustrație) Ce aveți cu mine, toți, de mă priviți așa?! Da, am căzut, dar mă voi ridica! Încă mai port în mine harul și divinul Deși m-a îngenunchiat atât de rău destinul... Nu plângeți păsări și îngeri azurii; Știu, am căzut, dar îmi voi reveni! Prin glezne, din strămoși cresc rădăcini Și-îmbobocesc iar trandafirii printre spini... E undeva o geana de albastru început
AM CÃZUT DAR MÃ VOI RIDICA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375253_a_376582]
-
pentru a pătrunde direct în sufletul ei. Nu ne putem abandona disperării! Vom lupta cu toate forțele să credem în salvarea fetiței noastre și tu știi că puterea minții e infinită! Vom stimula cu credința noastră forțele universului și ale divinului! Vom reuni toată familia mea și a ta, toată omenirea dacă e nevoie, ne vom ruga și gândi pozitiv. Cât e viață, e speranță! - Codruț, dar nu ai auzit că Sofia a intrat în comă și nici nu mai respiră
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
naturii, să-mi las gândul nostalgiei scris sub streașina pădurii! Privesc Toamna cum în ceață îmbrățișează văzduhul și întunecă speranță, moartea să-i răpească duhul! Privesc Toamna regăsirii, cu viața-n același destin, pe cărarea împlinirii, din Pământ în Astral Divin! Privesc Toamna când se coace rodul în copacul vieții! Iar fuior de timp îmi toarce ițele eternității! Privesc Toamna gândurilor care-mi țes priviri de ceață! Fila anotimpurilor pe retina mea îngheață! © Maria Filipoiu 18.11.2014 Referință Bibliografică: PRIVESC
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
tradiția noastră strămoșească încă mai există, în unele zone ale țării, străvechiul obicei ca tatăl să sădească un pom la nașterea copilului său, iar moașa să închine nou-născutul în fața unui brad. Câtă pătrundere în sensurile pe care înțelepciunea închinării la divin l-au tot călăuzit în drumul său prin viață pe valahul obosit de săbiile care i se ridicau deasupra creștetului. Câtă dorință pentru colindul din noaptea de Ajun a copilului român care ura tuturor binețe și lumină. Unele colinde românești
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
mozaic liric, de întindere relativ redusă, dar cu o mare densitate de sensuri și simboluri, descrie stări elegiace, armonii, doruri, împletite într-o silențioasă și profundă rugăciune. Ca de fiecare dată, în volumele sale de poezie, apar ca omniprezente: Lumina Divinului, Sacrul și Profanul, Celestul și Teluricul, componente esențiale ale unei extraordinare povești de viață. În fiecare poezie a cărții, există două planuri ideatice. Un plan al Maturității, prin care poetul privește retrospectiv umbrele și luminile vieții - fatidic rostite și eminamente
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
mea a ajuns unde mi-am dorit și zâmbesc mulțumită. Aproape tot ce mi-am propus am realizat. Am avut credință și speranța sinceră că nu voi ceda în fața obstacolelor și am reușit să merg înainte, pe drumul pe care Divinul Creator mi l-a hărăzit. Dacă cineva m-a nedreptățit sau mi-a luat ceva pe nedrept, DUMNEZEU mi-a dat cu prisosință pe altă parte. Nu am cucerit lumea, nu am stabilit recorduri mondiale, dar am reușit să trec
CITEVA CUVINTE DESPRE MINE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373052_a_374381]
-
MINE ÎN LIMBA TURCĂ Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului DIN CENUȘĂ...autor Mihai Leonte Din cenușă fără jar, Ai aprins în mine focul, Mi-ai adus iubirea-n dar, Ori Divinul, ori norocul! Ai căzut așa din cer, Tu steaua singulară, La început ca un mister, Într-o zi de primăvară. Și ai provocat furtună, Printre ale mele gânduri, N-auzeam vântul cum sună, Când citeam a tale rânduri. Te aștept
POEZIE TRADUSĂ DE MINE ÎN LIMBA TURCĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373293_a_374622]
-
dat la mulți din greu pomană Și-acuma stai la mâna milei Iertări să pună pe-a ta rană. A meritat ce tot dorit-ai? A meritat prelungul chin? A meritat ce-n foc iubit-ai În clipa dulce de divin? * Când viața noastră-i schimbătoare Și-n a norocului destin, De-i faci iubirii sărbătoare Va merita plătitul chin. Păstrăm în minte doar clipita Divinului înălțător, Și-n veci cădea-vom în ispita Îmbietorului amor. *** Pe visul nopții picurat Cărarea
AMOR IMBIETOR de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372149_a_373478]
-
A meritat prelungul chin? A meritat ce-n foc iubit-ai În clipa dulce de divin? * Când viața noastră-i schimbătoare Și-n a norocului destin, De-i faci iubirii sărbătoare Va merita plătitul chin. Păstrăm în minte doar clipita Divinului înălțător, Și-n veci cădea-vom în ispita Îmbietorului amor. *** Pe visul nopții picurat Cărarea despărțită-n două, Păstrează urma-ți de păcat În taina lacrimii, din rouă. Mircea Dorin Istrate Referință Bibliografică: AMOR IMBIETOR / Mircea Dorin Istrate : Confluențe Literare
AMOR IMBIETOR de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372149_a_373478]
-
nu-nțeleg sensul bun al unirii, Să le-arătăm fără să-i doară, Succesul înnoirii, al reîntregirii! Străbunul dac, ne-a dat tăria Să rezistăm furtunilor ce vin Și tot el ne-a marcat istoria Cu cugetul si harul lui divin ! Străbunii daci, ne-au sădit în cuget Iubirea adevărului și-al gliei, Că fără ei, am scoate-un muget Și-am fi în pragul agoniei... Acum e pace, dar strâmbe-s toate, N-avem istoria noastră adevărată, Ci una fabricată
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
de același text liturgic - cu același conținut!... Este dureros că există aceste deosebiri și, drept urmare, să ne străduim ca acolo unde ne aflăm noi, să fie desființate, deoarece nu este mai importantă tâlcuirea lingvistică și cea tipiconală decât receptarea Harului Divin!... 6.- Este lumea bisericească contemporană suficient de conștientă de valoarea și supremația acestei Sfinte Taine, care nu abordează o simplă practică liturgică ci pe ea se sprijină, de fapt, toată viața noastră eclesiologică, soteriologică și, îndeosebi, cea eshatologică?!... - Este deplin
ÎMPĂRTĂŞANIA ÎNSEAMNĂ CÂŞTIGAREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372269_a_373598]
-
paradisului pierdut „Adame unde ești?“ (Facere 3, 9) Aude glasul divin și tace. Nici el nu știe unde se află. E așa de pierdut printre valuri, mereu la un pas de a se îneca. S-a aruncat în valuri, cu toate că divinul i-a oferit protecție. Unde ar putea să spună că este? Nici el nu știe. Nu cunoaște drumul drept. S-a rătăcit într-o iluzie a picăturii de ceară. Divinul îl întreabă și omul tace. Divinul îl caută și omul
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
de a se îneca. S-a aruncat în valuri, cu toate că divinul i-a oferit protecție. Unde ar putea să spună că este? Nici el nu știe. Nu cunoaște drumul drept. S-a rătăcit într-o iluzie a picăturii de ceară. Divinul îl întreabă și omul tace. Divinul îl caută și omul se ascunde. Tace ca un surdomut și încearcă să se ascundă într-o viață pătată de picături de ceară. Referință Bibliografică: PICĂTURA DE CEARĂ / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
aruncat în valuri, cu toate că divinul i-a oferit protecție. Unde ar putea să spună că este? Nici el nu știe. Nu cunoaște drumul drept. S-a rătăcit într-o iluzie a picăturii de ceară. Divinul îl întreabă și omul tace. Divinul îl caută și omul se ascunde. Tace ca un surdomut și încearcă să se ascundă într-o viață pătată de picături de ceară. Referință Bibliografică: PICĂTURA DE CEARĂ / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
verdele crud Și-adun în zâmbet rostul vieții Din fraged mugurul de dud. Sub dalbe florile de pruni Să m-aștepți întotdeauna Petale-n palme să le-aduni Când ninge peste burguri Luna Pe alb covorul de lumină Sub a divinului privire, Descătușați de orice vină Ne vom uni spre nemurire! Cu palme de lumină și credință Ai revărsat o ploaie de lumini Explozie de râs și de culoare Și ochii întunecați de umbre plini Au încolțit precum un bob de
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
de prun...Alerg prin roua diminețiiStrivind sub tălpi verdele crudși-adun în zâmbet rostul viețiiDin fraged mugurul de dud.Sub dalbe florile de pruniSă m-aștepți întotdeaunaPetale-n palme să le-aduniCând ninge peste burguri LunaPe alb covorul de luminăSub a divinului privire,Descătușați de orice vinăNe vom uni spre nemurire!¤¤¤¤¤Cu palme de lumină și credințăAi revărsat o ploaie de luminiExplozie de râs și de culoareși ochii întunecați de umbre pliniAu încolțit precum un bob de soare...Legând cuvintele-ntr-un
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Doamne ce-n dar Îți ofer... Sunt eu...o făptură cu bune și rele... Sunt inima-n clocot ce-aleargă spre stele... Primește-mă Tată...dă-mi haina de nuntă Și-n marea-Ți iubire mă binecuvântă! Referință Bibliografică: Omagiu divin 13 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
floare... Fiecare răsărit e un dar, o fericire Ce revarsă-n suflet pace și speranță...și iubire! Doar oprește-te o clipă și ascultă...și privește... Dumnezeu e-n tot și toate, și-ți spune că te iubește... Nu auzi divinul Glas ce te cheamă zi de zi Să pornești cu El pe drumul care duce-n veșnicii? Omule...e timp de har cât mai ești pe-acest pământ Să asculți ce îți șoptește Dumnezeu prin Duhul Sfânt: Vino...încă te
OMAGIU DIVIN 4 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371683_a_373012]
-
ce har...ce har măreț Ne-a dăruit al nostru Tată: IUBIREA ce ridică...iartă Și nu se stinge niciodată! Mereu a fost...mereu va fi Comoara fără-asemănare... Omul va trece dar iubirea Rămâne veșnică sub soare! Referință Bibliografică: Omagiu divin 4 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1415, Anul IV, 15 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
OMAGIU DIVIN 4 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371683_a_373012]
-
sforile? Procuratorul Ponțiu Pilat se simți dator să întervină cu ceva pentru a-și susține ideea de la care plecase discuția. -Dacii, cei de la nord de Istru spre vărsarea în Pontus Euxinus, se închină unei singure zeități prieteni, dar numele acestui divin al lor îmi scapă acum. Câțiva care știau despre ce era vorba dădură din cap afirmativ. -E vorba despre Zalmoxis, ilustre! E zeul lor, al gintei tracilor. Și știm asta de la gladiatorii daci care luptă la Roma. -Da despre Zalmoxis
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
de noapte. Sunt inorogul fără splina, Neostoit, prin haz sau pătimi, Clepsidra vieții mi-e osânda, Lud, amalgam de râs cu lacrimi. Plutind prin cer în legea firii, Eu sunt și Gândul și Puterea! Gust din izvorul nemuririi Stropi de divin, sorbind Ideea. Șlefuitor de vers și minte, Aed, rătăcitor că vântul, Pășesc vetust în Nouă Eră, Placid, împărățind Cuvântul!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografica: AUTOPORTRET ( reverie... ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]