2,306 matches
-
depășind epocile ce-l despart de contemplator. Tot astfel, tabloul Apocalipsei, această revelație cutremurătoare se află așezat, alături de alte peisaje mistice într-o galerie a experienței umane profund-religioase. Cine intră într-o asemenea sală de expoziții, deținând scânteia credinței în Divin, se aseamănă cu vizitatorul îndrăgostit de artă care vizitează un muzeu unde sunt expuse capodopere picturale. Iar misticul, ce i-a fost dăruită revelația spre a-i vesti mesajul și imaginea, poate fi asemuit, aici, cu pictorul căruia i-a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drept o propagare de modulații, de vibrații resurecționare pentru aptitudinile religioase ale spiritului uman. Prin emiterea sonoră a trâmbiței, s-a încercat mereu amintirea prezenței divine în situaționări pozitive sau negative ale destinului uman individual sau colectiv. Trâmbița anunță că Divinul este aici și acum atât în dezlănțuirea nenorocirii, cât și în așezările luminoase ale intervalelor fericite. Acest anunț este în esență o atenționare ce indică determinarea dinamicii universale, faptul că tot ce se întâmplă este hotârât, stabilit de providența divină
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drept sursă a acestora. Pentru conștiința lor, trâmbițarea este una celestă ce impune recunoașterea unei ierarhi supreme sub incidența căreia omului îi sunt adesea prevestite deciziile supreme ce îi vor afecta lumea direct. Ascultând trâmbița ce evocă atotprezența activă a Divinului, acești credincioși co-rezonează cu înaltele sunete trăind în două lumi: una a istoriei și cealaltă a veșniciei. Astfel, ei cred că își asumă dreapta fire a omului, calea corectă a mobilității sale ontologice, calea ce urcă din timpul efemerităților spre
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul în care vede și acționează Divinul pedepsitor. Astfel, ceea ce pentru omul decadent reprezintă, în mare parte, reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îți asumi afirmațiile de final ale Apocalipsei ce ne spun: "Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui" (Apocalipsa, 22.12). Atunci când privești obsesiv imaginea ta ca ales și deja mântuit al Divinului, crezi într-o distanța confortabilă ce desparte conștiința ta de infern. Dar e posibil ca rezultanta acestei credințe, maximal cultivate, să fie cucerirea inimii de marasma mândriei de tip luciferic și astfel să se apropie, nespus de primejdios, infernul de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
paradoxurile și contradicțiile. Teza o extinde pe cea a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar ca rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Experience, Blake traduce imaginea abstractă a eului creator în figură concretă a Bardului iluminat 27 (care este posibil să se bazeze pe ideea galeza de "bardd")28, a cărui "voce", în acord cu "Cuvântul Sacru", este exponentul Logos-ului divin. Vincent Arthur De Luca observa că Bardul blakean este "un soi de poet vizionar a cărui viziune comprehensiva nu este niciodată complet separabila de expresia grijii sau chiar a crizei personale" (1991, p. 63). Chris Baldick notează, de asemenea, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
estetică inspirată de Biblie (1996, p. 10). 102 Laurence J. Rosán crede că termenul "misticism" are două sensuri: pe de o parte, el desemnează "o doctrină filosofica, anume aceea că o conștiință individuală poate și trebuie să experimenteze unirea cu "divinul", adică Realitatea Ultima" (1982, p. 45), iar, pe de altă parte, el desemnează "o experiență subiectivă a misticului individual" (1982, p. 45). Partea a doua a definiției acoperă, semantic, ideea de viziune că experiența extrasau pansenzorială. 103 Pentru detalii suplimentare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o ființă umană distinctă de Logos. în aceeași scriere se vorbește în mai multe rînduri de unirea ipostatică, temă ce revine o singură dată în tratatul Ad Augustas. în amîndouă, Chiril discută și respinge synapheia ca termen pentru desemnarea unirii divinului cu umanul în Cristos, considerîndu-l insuficient în raport cu henôsis. în ansamblu, limbajul teologic al scrierilor dedicate basilissai e mai apropiat de cel din Contra lui Nestorie decît limbajul din scrierea ad Theodosium, ceea ce constituie pentru G.M. de Durand un argument în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
BC). încă o dată, ca în cazul lui Celsus și Origen (cf. vol. I, pp. 321-325), două modele de religie se confruntă și, cum e obiceiul în asemenea cazuri, fiecare dintre ele revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncînd asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu divinul; iar acuzația că gîndirea, spiritualitatea și morala sînt pervertite prin degradarea înregistrată pînă și în raport cu modesta calitate a iudaismului este respinsă de creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate animată de cele mai înalte idealuri
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I, 1, 1, pp. 10.23), de la începutul lui 429, îl atacă în mod implicit pe Nestorie și apără termenul de Theotokos, invocîndu-l ca autoritate pe Atanasie; apoi, pornind de la Crezul de la Niceea, autorul discută felul în care se unește divinul cu umanul în Cristos. Apoi, într-o primă epistolă adresată lui Nestorie (Epist. 2; ACO I, 1, 1, pp. 23-25), scrisă în vara aceluiași an, cu prefăcută cordialitate și blîndețe, Chiril spune că a primit din partea papei Celestin sarcina de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorbi de două naturi numai înainte de unire, așadar în mod pur teoretic. în Cristos, așa cum am văzut, unirea duce la formarea unui singur ipostas (adică a unei persoane). Chiril susține teza comunicării idiomurilor, adică posibilitatea - rezultată din unitatea perfectă a divinului și a umanului în Cristos - de a atribui divinității, în Cristos, caracteristicile care sînt specifice umanului; aceasta, totuși, fără ca unele atribute să se confunde cu celelalte. Deși Chiril a reușit să păstreze acest substanțial echilibru, care i-a adus recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unele atribute să se confunde cu celelalte. Deși Chiril a reușit să păstreze acest substanțial echilibru, care i-a adus recunoașterea oficială la Calcedonia (unde epistola sa cu numărul 4 a fost adoptată în mod oficial de către conciliu), la el, divinul în Cristos tinde să aibă întîietate, iar umanul riscă mereu să fie depreciat. Nu e de mirare așadar că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V-VI
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
li se reproșa antiohienilor și lui Nestorie, pentru că în acest caz nu există o adevărată unire; pe de altă parte, nu e nici o contopire în care totul se amestecă și nu se mai poate distinge ceea ce este propriu umanului, respectiv divinului; ci este în așa fel încît, în ea, fiecare dintre elementele unite își păstrează proprietățile, însă acestea aparțin toate unui singur individ. Această teză a raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leonțiu să evite una dintre problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
constă atunci în transferarea noțiunii de ipostas în planul întrupării (sau al „economiei”): în ce mod, în individul Cristos, e posibilă o natură umană, adică o reunire a proprietăților umane, fără ca al doilea ipostas, cel uman, să se adauge celui divin? Era vorba de justificarea în planul categoriilor gîndirii raționale a formulării de la Calcedon (care susținea existența în Cristos a unui ipostas cu două naturi), evitîndu-se atît soluția nestoriană (două ipostasuri sau prosôpa, a Logosului, respectiv a lui Cristos, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului, care nu e altceva decît absența parțială a binelui. Tratatul Teologia mistică este în schimb foarte scurt (5 capitole). Pentru a ne apropia de divin, trebuie să ne eliberăm nu numai de senzații, ci și de operațiunile intelectuale; trebuie să practicăm mai degrabă teologia negativă (abandonarea progresivă a tuturor numelor atribuite lui Dumnezeu) decît pe cea pozitivă (atribuirea lui Dumnezeu a tuturor numelor); și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în peștere ascunse sub munți de piatră sau în insule nelocuite. În acest moment, sufletul meu pare a fi devenit o astfel de comoară peste care curge un râu năvalnic, amar și cu apă sărată de lacrimi fierbinți. Bucuriile, pacea, divinul pe care l-am trăit de sâmbătă până acum nu le mai pot scoate din suflet, așa cum doream, pentru ca să le țes în pânza vieții mele cu cuvinte potrivite. însoțit de pelerini, am mers pe jos sâmbătă, de la Volovăț până la Mănăstirea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
simbolismul presupune abisul vieții dumnezeiești, infinitul ascuns dincolo de tot ceea ce este finit, viața de taină a lui Dumnezeu care nu e supusă puterii de pătrundere a inteligenței și nu poate fi formulată În chip logic”. Mai mult, simbolul arată prezența divinului În uman ca și a sacrului În natură (Mircea Eliade, Nichifor Crainic). Principiul fundamental al cunoașterii simbolice (religioase) este credința, pentru că fiecare creatură dă mărturie despre existența lui Dumnezeu prin Însăși existența sa. Trebuie să recunoaștem că fără credință omul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
este o morală revelată, dar pe lângă constrângerile externe pe care le recomandă, pe lângă viața veșnică pe care o promite, aduce un fond uman pur, o fuziune a omului cu divinitatea și care o face superioară celorlalte religii și morale. Domnirea divinului „precum În cer așa și pre pământ” Înseamnă Împlinirea legii morale și sociale În toată splendoarea frumosului, binelui și adevărului. Învățătura lui Iisus a fost opera unui geniu cu cea mai profundă intuiție a sufletului uman, formulată pentru oameni simpli
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pentru tine și numai pentru tine soarele zâmbește În fiecare dimineață și păsările Îți cântă la geam și numai pentru tine florile Îți Înmiresmează aerul. Căci toate ascund un secret? Știi care? Darul. Căci fiecare zi e un dar din partea Divinului și chiar și tu, deși nu știi, ești un Dar. Viața este un dar pe care-l primim și noi la rându-ne suntem un Dar. Ce faci cu darul tău? Căci despre asta vreau să-ți vorbesc. Întotdeauna mi-
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
așteptam cu nerăbdare să vină Moșu` și să descopăr multe, multe daruri sub brad. Și apoi, deși anii au trecut bucuria „descoperirii” darului a rămas la fel de mare. Căci ce ascunde un dar? Iubirea. Da, căci din iubire ne-a creat Divinul și din iubire pentru noi ne-a dat atât de multe. Totul În jurul nostru ascunde un dar care așteaptă să fie revelat, să aducă o bucurie celui care-l „găsește”. Și te Întreb: tu câte din darurile ascunse de Creator
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
un răspuns la o Întrebare numai de tine știută sau poate pur și simplu vine să-ți Îmbogățească clipa, să adauge o culoare În curcubeul de culori al vieții tale. Fiecare zi vine cu o mulțime de daruri prin care Divinul Își manifestă dragostea sa față de noi, Începând de la primele raze de soare care ne dau energie și bună dispoziție, la stropii de ploaie care ne răcoresc În după-amiezele toride de vară, la dulceața diverselor fructe, toate sub o formă sau
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
ta negativă, preocuparea pentru alții și acest lucru aproape automat Îți va schimba gândurile și de aici și sentimentele, pentru că tu urmărești ca prin „darul” tău să faci o bucurie cuiva, să Împlinești o nevoie, dar În același timp transmiți Divinului un mesaj: că ai atât de mult Încât poți oferi și celorlalți și atunci prin Legea Atracției vei obține sănătate și bucurii și prosperitate, pentru că așa cum spuneam ceea ce emiți aceea vei primi. Practic prin acest act tu Îți schimbi frecvența
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
oferă, indiferent de valoarea lui materială vom atrage datorită atitudinii noastre interioare și mai multe daruri. E foarte importantă atitudinea pe care o ai atunci când primești un dar. Deoarece dacă tu primești cu indiferență darul, fără deschidere, fără să mulțumești Divinului pentru ceea ce ți-a dat, te Închizi interior , blocând o energie care ar trebui să curgă firesc, micșorând astfel posibilitatea de a mai primi În viitor. Deoarece darul ce vine spre tine e un cadou potrivit ție, potrivit momentului În
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]