58,388 matches
-
m-am întrebat: " Ce va înțelege un cititor din Franța, Spania sau Anglia? Pot să comunic cu el, chiar dacă nu ar cunoaște nimic din cultura și spiritualitatea românească?" Am încercat să depășesc granițele artistice, nu numai cele geografice și să dobîndesc o dimensiune universală. Personajele au căpătat nume franceze, iar acțiunea se petrecea în insula Belle-Ile pe care am găsit-o întîmplător pe harta Franței. Cu cît "deschiderea inspirației" era mai mare, cu atît preocuparea de a mă adresa unui cititor
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
cît "deschiderea inspirației" era mai mare, cu atît preocuparea de a mă adresa unui cititor universal devenea mai pregnantă. Raportul dintre "Eul care scrie" și "Eul care citește" se amplifica în intensitate și diversificare, fără să știu dacă romanul va dobîndi o putere profetică. Prin Al doilea mesager, am anticipat tot ce am trăit ulteorior. Întîi am scris și apoi am trăit ce am scris, sau, scriind o carte mi-am scris viața: dublă forță creativă. Romanul este forma prin care
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
constituite era ca ostașii să fi aderat la grecocatolicism (de aici vorbea scriitorul, în pasajul citat mai înainte de ceea ce numea "din pricina papistășiei"). Dar decizia imperială a devenit fapt. Satele din care se recrutau militarii de graniță au izbutit să-și dobîndească autonomie administrativă, scăpînd de iobăgie. Apoi, după moartea împărătesei, pe vremea domniei fiului ei Iosif al II-lea, catolicismul a cam încetat să fie principiu obligatoriu pentru apartenența la regimentele militare. Purtătorii uniformelor armatei de graniță își cuceriseră, cum spuneam
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din spuma portocalie/ a memoriei ceea ce
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
de propriile-i strategii de construcție și de consum, dar, în același timp, ea nu mai este nici ingenuă pentru că poartă deja, încă de la bun început, atributele dăruirii și ale apartenenței. Ea nu mai are nici măcar privilegiul acelei vulnerabilități naturale, dobîndite prin uzură, îmbătrînire și resemnare, pentru că suportă încă din momentele concepției asaltul unei discursivități exterioare care îi erodează puterea și îi anemiază rezistența. Dintr-un fenomen viu, născut din propria sa motivație și din acele energii care ordonează amorful și
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Lideri reali ori închipuiți. Unul septuagenar, supraviețuitor. Celălalt executat într-o zi de Crăciun (tot septuagenar). Oglinzi paralele intersectîndu-se la infinit, dincolo, în Purgatoriul falsei modestii, al înșelăciunii care-l înșală pe înșelător. Căci oamenii sînt precum cifrele: ei nu dobîndesc valoare decît prin poziția lor (Napoleon I). Ni s-a vorbit cîndva despre 15.000 de specialiști în fel și fel de domenii; n-au existat într-adevăr ori n-a fost să fie, fiindcă așa au vrut ei, cărămidarii
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
cînd în cînd chiar argotice, introduse cu plăcerea ludică de a șoca, de a provoca. Performanța stilistică bazată pe găsirea măsurii și pe efectul de varietate e atinsă mai ales în predici (de pildă în cele din volumul Dăruind, vei dobîndi, 1994), în care abilitatea selecției și a combinării registrelor produce efecte cu adevărat inovatoare față de tradiția autohtonă a limbajului religios. Stilul lui Steinhardt oferă o rețetă de modernizare foarte plauzibilă, asociind vocabularul și sintaxa arhaice, conservatoare, nu cu neologisme șocante
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
stilistică dovedită de volumul de parodii cu care autorul a debutat (În genul... tinerilor, apărut sub pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole de comentarii lingvistice și stilistice, se manifestă într-una din predicile din Dăruind, vei dobîndi tocmai printr-o pledoarie pentru modernizare, împotriva tradiției monotone, încremenite, a limbajului bisericesc exclusiv arhaic, hieratic, adesea prea puțin orientat spre comunicarea cu ascultătorii. Libertățile de asociere a registrelor sînt însă mult mai firești și practicate de mai multă lume
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
s-au agitat mult, reclamând recunoașterea meritelor și răsplătirea lor. Au și fost răsplătiți, ca urmare a neobositelor demersuri, cu burse, cu premii, cu traduceri în limbi de circulație. Astfel încurajați, unii au prins să spere - și mai speră - să dobândească Nobelul. De ce nu? Spre deosebire de aceștia, Virgil Duda și-a fructificat numai literar condiția de emigrat, transpunându-și experiențele în cărți și numai în ele. Una dintre acestea este Viață cu efect întârziat (Hasefer, 1999), un roman pe marginea căruia voi
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
nu presupun cunoștințe de gramatică, dar sînt cunoștințe lingvistice necesare unei comunicări corecte și clare, cunoștințe presupuse de minimumul lingvistic cultural vizat ca finalitate de procesul de învățămînt organizat. În această utilizare, termenul gramatică are în vedere variatele cunoștințe lingvistice dobîndite în procesul instructiv realizat în învățămîntul preuniversitar și corespunde delimitării de literatură în cadrul disciplinei limba română. În spiritul reformei învățămîntului pe care o preconizează de mai mulți ani autoritățile, modernizarea predării cunoștințelor de limbă română pune accentul pe componenta formativă
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
înarmarea lor cu un bagaj minimal de deprinderi și cunoștințe necesare. În acest scop, conformîndu-se în mod strict programelor școlare, autorii își construiesc testele în sensul unei verificări, simultane și corelate, a informației literare și lingvistice și a capacității comunicative dobîndite în etapa școlară anterioară. Testele se organizează de regulă în jurul unor (fragmente de) texte literare - prevăzute de programa școlară, deci presupuse cunoscute de candidați - la care trimit "cerințele", problemele vizate de soluționarea testului. Rezolvările, răspunsurile oferite de autori, dar și
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și Păunescu la Funar și la îndeajuns de numeroșii lor suporteri ce oglindesc cu fidelitate ceaușismul? Oare PDSR nu mimează, la rîndul
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
și puțin Dumitru Popescu. Un gram de Socrate și mai multe de Zaharia Stancu.(...) Astfel, pe lîngă Homer, Diogene și Platon, a apărut în articolele lui Aurel Dragoș Munteanu, mai tare ca ei toți laolaltă, Ceaușescu. Aurel Dragoș Munteanu a dobîndit în Flacăra de sub noua direcție a lui Adrian Păunescu, o rubrică fixă: "Cronica instituțiilor". De instituții, nici vorbă. O perie mai mare decît Casa Scînteii acoperă coloana rezervată ilustrului scriitor-gînditor-aspirant politic". Ca și: "C. I. Gulian, cioclul filozofiei românești, se
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
o frumoasă și cuminte idilă (a la Liceenii lui G. Șovu) cu Victor Colceag, viitor inginer și handbalist talentat, idilă care se sfârșește odată cu intrarea în scenă a mamei Irinei, femeie ambițioasă și autoritară, care o convinge să întrerupă sarcina dobândită în urma relației cu Victor și să-și urmeze cariera muzicală... Al doilea flux epic, pentru care primul funcționează ca o oglindă proiectivă, dezvoltă intriga așa-zis polițistă. Stabilită în Elveția, la Zürich, după o experiență artistică eșuată în America, Irina
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
declanșat mecanismul dramei - ci Turriddu. Regizorul îl scoate în prim-plan, complicându-i neașteptat relația cu Lola - pe care o batjocorește în fața consătenilor forțând-o să bea cu el - și face din el un om slab, nestăpânit, a cărui moarte dobândește semnificația unui sacrificiu ritual ca răscumpărare a ieșirii din norme. Foarte frumoasă este scena finală când femeile năvălesc în scenă fluturând broboade negre, ca un stol de corbi. Dar dacă intenția regizorului a fost să-l favorizeze pe Turriddu, tenorul
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
care a trecut au fost distruse în timpul războiului sau după aceea. În atari condiții, obținerea fiecărui amănunt necesită o mare cantitate de timp, iar uneori devine de-a dreptul imposibilă". Cu atît mai important e meritul biografului, care, pentru a dobîndi frecvent astfel de date, putem confirma că forează de-a dreptul în "imposibil". Ne interesează însă, cu precădere, imaginea globală a lui Bacovia, pe care amănuntele convocate se cuvine nu a o oculta prin inevitabila lor diversitate, ci a o
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
rostirii. În tot vălmășagul de vorbe, în lumea vorbăriei e imposibil să nu găsești odată cuîntul, cuvintele care să te spele de lăturile de fiecare zi. Care nu-ți vor deschide neapărat cerul dar te vor trezi din somnul igienei dobîndite prin detergenți". Om al cuvîntului, în calitate de scriitor, Dan Stanca e atras de ceea ce depășește cuvîntul profan, de transcendența lui. Textul textelor, cel aparținînd Sfintei Scripturi, posedă o asemenea încărcătură sacrală, încît efectul său poate fi exorcizator: "În Recits d'un
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
tocmai din conștiința acestei insignifianțe se nasc și marile cutezanțe? A fost oare "euphorionismul" o simplă utopie? Desigur, o utopie fără de care însă Cercul Literar de la Sibiu, așa cum pertinent au arătat Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann, n-ar mai fi dobândit semnificația pe care o are astăzi în cultura română: "Contactul cu spiritualitatea germană... a prilejuit ca, după Junimea și Gândirea, o altă grupare, Cercul Literar de la Sibiu, să se impună la un nivel comparabil, prin valoarea și originalitatea operelor cărora
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
acoperă știrea, dar, ziar de partid, o desfigurează, potrivit ideii că patronul politician trebuie să fie mulțumit dimineața când își răsfoiește foicica. * În ziarul dlui Octavian Știreanu (PDSR), diriguit de dl Ion Cristoiu (independent), directorul își păstrează unul dintre ticurile dobândite la EVENIMENTUL ZILEI - din nou am avut dreptate și își republică un editorial în care scria că Emil Constantinescu n-ar trebui să mai candideze, ca document al premonițiilor sale. Totuși e o mică diferență între ceea ce visează dl Cristoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
au oprit aici. Cum rămâne cu colegii călugărului Vasile, și ei purtători de uniformă? De ce nu se vând și casele parohiale? Sau chiar bisericile? (Și asta repede, până n-o să le revendice greco-catolicii!) Sau chiar clădirea Patriarhiei - că tot a dobândit, sub Constantinescu, preafericitul Teoctist un glăscior ce rivalizează cu al sopranelor de coloratură? Și, mai departe: de ce nu se dau pomană angajaților și clădirile ministerelor, judecătoriile, sediile serviciilor secrete, jandarmeriilor și poliției? Și, de ce nu, chiar Casa Poporului? La creditele
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
care nu se deschide și nu ne trimite schijele lui negre" (ibidem). Însă violența d-sale e sublimată în forța de reconvertire a imaginii, care, din elementele dislocate și adunate prin puterea unui limbaj inspirat (aci termenul de inspirat își dobîndește prerogativele sale antice), oferă noi temeiuri libertății creatoare ce se "descarcă" precum o armă, țîșnește după principiul efortului maxim. Împușcătura, explozia sînt evocate drept elemente legitime de poetică: "cunosc oamenii care împușcă străzile albe/ eu îi conduc apoi la granița
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
al revizionismului neofreudian aglutinează conotații suplimentare). Traducerea acestei cărți a lui Fromm stinge în fine o datorie veche de câteva decenii a culturii române. De altfel, problemele dezbătute în Frica de libertate își mențin și azi actualitatea. Mai mult, ele dobândesc contururi noi - aici, acum. Nu trebuie uitat că personalități de primă importanță ale spațiului cultural german - ca Jaspers, cu Conștiința culpei (1946), sau Jung, cu Wotan (1936), După catastrofă (1945), sau Lupta împotriva umbrei (1946) - au încercat încă de foarte
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
o pseudoașteptare beckettiană prin prestația instrumentistului-regizor (Vasile Nedelcu) ce și-a aflat rațiunea de a fi, miniparabola Și cu violoncelul ce facem? nu a fost singurul Vișniec prezentat în festival. Teatrul Eugène Ionesco - Chișinău și Alianța Franceză din Moldova au dobîndit locul întîi în topul publicului cu Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali în regia francezului Charles Lee, amintind și de piesa lui Weiss, și de filmul lui Forman acidă satiră a spiritului gregar ce a permis proliferarea unei ideologii nefaste
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
politicienii nu bagă de seamă că șoselele naționale se surpă (așa cum s-a întâmplat, la propriu, pe jalnica autostradă București-Pitești în urmă cu vreo două săptămâni) sub roțile jeep-urilor blindate și sub greutatea de plumb a gușelor și burților dobândite în exercițiul funcțiunii. Mai triste decât realitatea victoriei sinistre... a stângii (calambur în care italienii n-ar vedea nimic de râs!) sunt speranțele legate de oamenii meniți să scoată țara din mizerie: nimeni alții decât "specialiștii" de pe vremea lui Ceaușescu
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
el trebuie să facă dreptatea, și condușilor în diateză pasivă: cererile lor trebuie să fie îndreptățite. Cea mai importantă consecință a legitimării prin justiție constă în dignificarea celor care comandă, dar mai ales a celor care ascultă și execută. Aceștia dobândesc un fel de prioritate logică și valorică: declanșează, prin nevoile și revendicările lor, mecanismele puterii; devin, în cazul reformei, destinatarul acțiunilor autorității și, în cazul revoluției, judecătorul puterii înseși. Ca atare, imaginea propusă până acum pentru a reprezenta puterea - cercul
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]