10,318 matches
-
alături de ceilalți din grup, începe să rezolve sarcini și să se simtă că este persoană importantă, capabilă să ia decizii pentru bunul mers al activității de grup. În grupul de lucru, fiecare trebuie să știe să descopere, compare, clasifice cunoștințele dobândite. Efortul elevilor este unul intelectual, prin care se exersează procesele psihice cognitive. Metodele interactive îl motivează pe elev, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită. Învățarea prin cooperare este un tip de învățare eficient. Strategiile didactice trebuie să includă învățarea prin
Valenţele formativ educative ale metodelor interactive. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Vrabie, Elena, Chiriac Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1189]
-
de rău, mai ales că rămâne anonimă. Date fiind toate acestea trebuie imaginat un sistem de intrebari care să permită concluzii despre direcția, intensitatea, consistentă și centralitatea opiniei. Dacă primul criteriu de clasificare a chestionarelor după conținut viza calitatea informației dobândite, cel de-al doilea criteriu se referă la cantitatea informației. În acest sens se poate vorbi de două tipuri de chestionare: chestionarele speciale cu o singură tema și chestionarele omnibus, cu mai multe teme, cel mai frecvent întâlnite. Chestionarele de
Chestionarul utilizat in cercetarea opiniei. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Hamza Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1156]
-
serviciilor de către CAS din contribuția fiecărei persoane la această instituție. Pentru realizarea acestei pregătiri am stabilit etapele necesare pentru instruirea studenților, printr-un program metodic, conform regulilor de management existente, bine conturate și logic parcurse, urmând ca după aceasta, cunoștințele dobândite să fie implementate în practică, sub formă de voluntariat. Am considerat necesară o perioadă de cinci luni de pregătire teoretică și practică de specialitate, adresată studenților din ultimul an de studii, specializarea kinetoterapie după care studenți participanți la această formă
I. PREGĂTIREA COMPLEMENTARĂ A KINETOTERAPEUTULUI PENTRU RECUPERAREA MEDICALĂ LA DOMICILIUL PACIENTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Veronica Bălteanu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_627]
-
din interior. Este acel ceva, foarte greu de definit, dar care face să acceptăm sau să respingem colegii, prietenii, partenerii, pornind de la „considerentul” că au o personalitate satisfăcătoare, sau dimpotrivă. Toate acțiunile, sentimentele și comportamentul, chiar și capacitățile și abilitățile dobândite anterior, sunt în concordanță deplină cu „imaginea personală”. Imaginea personală este părerea noastră despre „ce fel de persoană suntem”. Ea este izvorâtă din propriile noastre convingeri despre noi înșine. Majoritatea dintre acestea s-au format în subconștient din experiențele trecutului
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
cunoască finalitatea activității prin cointeresare. III. Reactualizarea celor învățate anterior/ Reactualizarea cunoștințelor Acest moment mai poartă denumirea de cunoștințe-ancoră pentru că are în vedere reamintirea informațiilor sau a deprinderilor anterioare. Acest moment poate contribui la aplicarea în situații noi a cunoștințelor dobândite anterior. IV. Conducerea /Dirijarea învățării El presupune angajarea efortului personal al copiilor, reprezentând în momentul esențial al activității pe care o desfășoară cadrul didactic împreună cu elevii. Conducerea învățării prin comunicări sau întrebări nu trebuie să-i spună elevului răspunsul. Ele
Logopedie : modele de proiecte didactice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/475_a_1323]
-
Manoilescu Un A.G. Frank dovedește că în periferie efectul de „subdezvoltare” adus de expansiunea sistemului mondial îl depășește pe cel de „dezvoltare”. El numește acest proces „dezvoltarea subdezvoltării”, iar S. Amin, referindu-se la același aspect, vorbește despre „acumularea incapacităților dobândite”. Iată-ne dar, deja, în fața a două mari clase de teorii mondialiste: cele care-și au centrul în „Școala de la Binghamton” și cele croite în jurul grupului de la CEPAL (ECLA), în frunte cu S. Amin și A.G. Frank. Măsurătorile lui Manoilescu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a bunăstării; detașarea clasei de mijloc (principala beneficiară a măsurilor de suport din partea statului, dintre care cele mai importante au fost accesul la educație, calificare profesională, asigurări de pensii și sănătate) de obiectivele statului bunăstării și orientarea (tocmai datorită bunăstării dobândite) spre sisteme private de asigurare. Alunecarea spre individualism este un aspect al societăților moderne dezvoltate pus în discuție și de Giddens (2001). Recursul la schemele private de asigurare, ca și retragerea din sfera publică a unui segment de privilegiați exprimă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un ritm lent al reformelor. Între cauzele acestui fenomen, anumite rapoarte ale UNICEF (2001), ale Băncii Mondiale (2000), dar și alte surse (Schmögnerová, 2003) au identificat manifestarea unor factori favorizanți cum sunt: intensificarea relației dintre calificarea profesională și nivelul câștigurilor dobândite, urmare a orientării spre mecanismele de piață ca deteminanți ai prețului forței de muncă: diferențierea salarială; scăderea ponderii veniturilor salariale în bugetul total al gospodăriilor și extinderea ocupării informale și în activități pe cont propriu, generatoare de venituri de piață
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
salariul median (tabelul 4). Până în 1997 ponderea celor cu mai puțin de două salarii minime a scăzut la 22%, pentru a reveni în 2003 la ceva mai mult de jumătate dintre salariați. Tabelul 6. Distribuția salariaților după raportul dintre salariul dobândit și salariul minim brut pe economie % din salariul minim brut 1970 1980 1985 1989 1997 2000 2003 ≤100 12,0 3,8 6,8 5,1 6,9 12,2 ≤(119-125) 23,4 31,9 15,8 22 ≤200 73
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
zona salariilor mici - 30% dintre salariați fiind recompensați la jumătate din salariul mediu pe economie, în timp ce aproape 70% (cel mai mare procent după 1993) au salarii cel mult egale cu cel mediu. Tabelul 7. Distribuția salariaților după raportul dintre salariul dobândit și salariul mediu brut pe economie % din salariul mediu brut 1970 1980 1989 1998 2000 2003 ≤(50-56) 3,8 6,8 27,8 30,5 ≤(96-102) 77,4 77,0 67,7 65,2 69,7 ≤(113-119) 84,4 89
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
diverse țări din Europa Occidentală. Cercetările empirice (Jencks, Boudon, Goldthorpe, Bowles, Gintis și alții) au demonstrat că, în cazul unor țări precum SUA, Marea Britanie sau Franța, ipoteza meritocratică este falsă, chiar în înțelegerea noțiunii de merit ca nivel de școlarizare dobândit. Astfel, studiile întreprinse de autorii citați au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile în care nivelul de școlaritate este menținut constant. Cu alte cuvinte, indivizi cu origini
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ia În considerare așa numita agresivitate instrumentală, o acțiune agresivă care este aplicată În mod conștient și planificat pentru realizarea propriilor țeluri, o acțiune care nu derivă neapărat dintro frustrare premergătoare. Reprezentanții teoriei Învățării susțin că agresivitatea este o trăsătură dobândită, Însușită. Agresivitatea este deci privită ca o atitudine socială, cauzată de condițiile mediului Înconjurător și care se poate schimba. Atitudinea agresivă se Învață și se dezvoltă din activitatea continuă a omului, din succesele și insuccesele sale și din ocaziile de
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
sociale necesare în relaționarea copilului cu cei din preajma sa. Relațiile verticale îi oferă copilului protecția și securitatea de care are nevoie. Intr-adevăr, copilul va stabili modele interne și va dobândi abilități sociale fundamentale, pornind de la aceste relații. Abilitățile astfel dobândite vor facilita relaționarea orizontală, în relații de prietenie, atât cele cu grupurile de colegi cât și cu frații sau surorile. Relaționarea pe orizontală oferă copilului posibilitatea dobândirii unor abilități sociale ce nu pot fi dobândite decât în relațiile cu indivizi
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
câștigarea specifică a fiecărei structuri de joc fundamentale care trebuie înțeleasă ca unitate funcțională de bază a jocului, sistematizată după necesitatea rezolvării unei sarcini parțiale și specifice de joc, la care jucătorul participă cu toate capacitățile sale psiho-motrice native sau dobândite, cu toate capacitățile sale tehnico-tactice. Succesiunea operațională folosită pentru parcurgerea conținuturilor, jocului de baschet în lecțiile de educație fizică prevede: așezarea în teren a elevilor în formațiile de lucru respective; precizarea obiectivelor operaționale (sarcinilor) care urmează să fie realizate; demonstrarea
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
Ele nu sunt structuri fixate ci depind de direcția de manifestare a „dispozițiilor” care se organizează în raport cu modelele constituționale psihobiologice ale sistemului personalității individului respectiv. Prin „dispoziții”, în cazul de față, înțelegem potențialul genetic, structurile neuroanatomice, dinamica neuro-psiho-fiziologică, precum și „calitățile dobândite” de individ prin educație, cultură, modelul familial, școlar, profesional, social, valorile morale, religioase etc. În sensul acesta, normalitatea, ca de altfel și anormalitatea, trebuiesc considerate ca reprezentând niște calități ale „modului de a fi” ale individului care derivă din organizarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia de a rezista la tensiunile impuse de legăturile sociale. În felul acesta, autorul menționat consideră că procesul de socializare reprezintă achiziția aptitudinii de a putea efectua eforturile de adaptare socială continuă, pentru a-și însuși și menține rolurile sociale dobândite. Cu toate acestea s-a constatat faptul că pentru un individ normal este imposibil să se poată adapta la toate grupele sociale. Din acest motiv E. Trillat preferă să utilizeze drept criteriu al normalității „adaptabilitatea” afirmând că „individul normal nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
La începutul secolului XX, Joffroy afirma că „bolile mintale cer pentru a se dezvolta un teren special modificat de lungă durată”. J. Rogues de Fursac scrie în al său Tratat de psihiatrie (1923) că „predispoziția latentă sau evidentă, congenitală sau dobândită, este indispensabilă pentru ca o boală mintală să apară și să se dezvolte”. Această etapă este dominată de teoria degenerescenței (A. Morel, V. Magnan, C. Lombroso) în explicarea apariției bolilor psihice. b) Teoria cauzelor determinante, de origine exterioară, aduc în discuție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de înțelegere a dinamicii acestora. În sensul acesta avem două tipuri de „modele de evoluție”: modelul clinico-psihiatric și modelul psihopatologic. 1) Modelul clinico-psihiatric În conformitate cu acest model de evoluție clinică, se consideră că bolile psihice pot fi constituționale (oligofreniile, psihopatiile) sau dobândite (acute sau cronice). În prima categorie avem de-a face cu personalități imature ca nivel de dezvoltare globală sau anormal structurate. În cel de-al doilea caz avem de-a face cu personalității normale, dar care au suferit transformări patologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creierului, fie prin procese ireversibile cum sunt atrofiile corticocerebrale, fie prin crize tranzitorii de tip epileptic sau alcoolism (A. Porot). Deteriorarea mintală se pune în evidență prin teste de inteligență sau prin testul vocabularului. Slăbirea intelectuală constă într-un deficit dobândit și definitiv al diferitelor componente ale inteligenței bolnavului. Ea poate interesa și se poate fixa la anumite paliere evoluând până la o stare demențială totală. Slăbirea intelectuală trebuie fundamental deosebită de starea de insuficiență mintala primitivă, congenitală și constituțională, specifică debilității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări de comportament”, „copilărie neregulată”, „copii caracteriali”, copii dificili”, „copii inadaptați” etc. În toate situațiile apar și tulburările de caracter asociate. M. Tramer remarcă faptul că în toate situațiile caracterul se înfățișează ca un ansamblu de tendințe emoțional-afective, ereditare sau dobândite, care reglează raporturile individului cu condițiile mediului extern. Din acest motiv, ceea ce intră în discuție în acest caz sunt problemele de „inadaptare” sau cele de „dezadaptare” care dobândesc o importanță primordială. Comportamentul mai poate fi înțeles ca o modalitate de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o ereditate încărcată patologic a individului în sfera căreia erau semnalate stigmate atavice de degenerescență. Pentru Moebius, devierile endogene și aspectele lor psihopatologice, ca tablouri clinico-psihiatrice, sunt expresia unor dispoziții înnăscute ale individului. E. Kraepelin face distincția între tulburările psihice dobândite și cele legate direct de o anumită dispoziție constituțională, sau „teren patologic” al bolnavilor psihici. O. Bumke stabilește drept caracteristică pentru noțiunea de endogen absența decelabilă a unei cauze organice cerebrale la acești bolnavi psihici. E. Kreischmer din punctul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-lea a circulat în psihiatrie sub denumirea de demență precoce. Semnalată de Willis (1672), care o considera o stare de stupiditatea psihică, este recunoscută de Pinel (1809), Esquirol (1814) și Spurzheim (1818) care au denumit-o fie idiotism accidental sau dobândit, fie demență cronică. Se pare că cel care o numește demență precoce este Morel (1860), termen adoptat și de Kraepelin care o descrie la rândul său (1896). În aceeași perioadă, Kahlbaum descrie catatonia și Hecker hebefrenia, pe care le considerau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se desfășoară după un plan unic, comun pentru toți membrii grupului respectiv. Sentimentele, emoțiile, ideile, acțiunile, conduitele sunt comune sau se desfășoară după un plan unic, comun tuturor membrilor grupului având un caracter ritualizat. Structura psiho-culturală secundară, are un caracter dobândit. Ea apare ulterior în evoluția umanității, prin interiorizarea de către grupele umane a valorilor cultural-morale și spiritual-religioase. Ea poate fi considerată ca reprezentând Supra-Eul colectiv. Ea este o structură sufletească nouă, dobândită în mod secundar și, din acest motiv, este mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ființă supranaturală (demon) sau extraumană (animal etc.) a cărei victimă este, obligându-l să execute ordinele acestuia în mod necondiționat. Sinonim: demonopatie. Potomanie: nevoia patologică imperioasă de a bea lichide, de regulă apă. Predispoziție: dispoziție sau înclinație specială, constituțională sau dobândită, a unor indivizi, de a dezvolta anumite tulburări psihice. Prodrom: grup de manifestări constante ca asociere, cu caracter bizar, vizând caracterul și comportamentul, care preced cu mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de către alții, de comunitate, să devină un bun comun, să formeze memoria colectivă a societății. Maurice Halbwachs (1925) a dezvoltat teoria cadrelor sociale ale memoriei, după care orice memorie (individuală, colectivă) e socială pentru că este elaborată de o inteligență dobândită social, pentru că amintirile fiecărui individ țin de un trecut personal, de o experiență trăită într-un context dat, utilizând noțiunile, limbajul grupurilor frecventate. Memoria socială depinde de un „anturaj social” ce cuprinde grupul (sau grupurile) și mediul sau contextul în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]