1,277 matches
-
peste pagina cu pricina. Printre vedetele și bogătașii prezentați, exista o mireasă care fondase „un site umoristic pentru oamenii cu un părinte evreu“. Doi doctori, bărbați, își „sărbătoreau parteneriatul“. Un artist de voice-over se căsătorea cu o trompetistă, iar o doctoriță specializată în cardiologie se mărita cu un oncolog-hematolog. Indiferent ce însemna chestia asta. Cea mai interesantă uniune (ca și într-un scenariu clasic „Uptown Girl“1, și-a spus Alice) era aceea dintre prințesa automobilelor din New Haven și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de mult în urmă ultimele indicatoare care îl ghidaseră către centrul de nașteri. —Uuuf! Dintr-odată, însă, indubitabil, Hugo s-a blocat. A deschis larg ochii numai ca să-și dea seama că persoana peste care dăduse era pediatra cea frumoasă, doctorița Watson. — Iar dumneavoastră, a spus ea glacial. Hugo a privit în urmă disperat. —Centrul de nașteri? a gâfâit el. Ca prin farmec, doctorița a devenit plină de o solicitudine profesională. A ridicat un deget elegant. — Pe acolo. În sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deschis larg ochii numai ca să-și dea seama că persoana peste care dăduse era pediatra cea frumoasă, doctorița Watson. — Iar dumneavoastră, a spus ea glacial. Hugo a privit în urmă disperat. —Centrul de nașteri? a gâfâit el. Ca prin farmec, doctorița a devenit plină de o solicitudine profesională. A ridicat un deget elegant. — Pe acolo. În sus, pe scări și după colț, la dreapta. E copilul dumneavoastră, nu? Hugo a clătinat din cap. Doctorița Watson a zâmbit. —Mult noroc! Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nașteri? a gâfâit el. Ca prin farmec, doctorița a devenit plină de o solicitudine profesională. A ridicat un deget elegant. — Pe acolo. În sus, pe scări și după colț, la dreapta. E copilul dumneavoastră, nu? Hugo a clătinat din cap. Doctorița Watson a zâmbit. —Mult noroc! Probabil că o să ne vedem mai târziu. Eu controlez toți nou-născuții. Instantaneu, Hugo s-a simțit teribil de fericit că ea era cea care controla nou-născuții. Alergând în direcția indicată, a mai depășit încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe sub inscripția Urgențe și au intrat în baia de lumină a spitalului. Capitolul 21tc " Capitolul 21" —Of, slavă Domnului, a croncănit Hugo. Lacrimile strânse în ochi au început să-i curgă pe obraz în timp ce se uita la chipul minunat al doctoriței Watson. —Vă mulțumesc. Doctorița pediatră i l-a dat înapoi pe Theo. Copilul ronțăia acum fericit un biscuit și arăta mai vesel decât fusese toată seara. — Deci n-aveți de ce să vă faceți griji, a spus doctorița. L-am consultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au intrat în baia de lumină a spitalului. Capitolul 21tc " Capitolul 21" —Of, slavă Domnului, a croncănit Hugo. Lacrimile strânse în ochi au început să-i curgă pe obraz în timp ce se uita la chipul minunat al doctoriței Watson. —Vă mulțumesc. Doctorița pediatră i l-a dat înapoi pe Theo. Copilul ronțăia acum fericit un biscuit și arăta mai vesel decât fusese toată seara. — Deci n-aveți de ce să vă faceți griji, a spus doctorița. L-am consultat cu atenție. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chipul minunat al doctoriței Watson. —Vă mulțumesc. Doctorița pediatră i l-a dat înapoi pe Theo. Copilul ronțăia acum fericit un biscuit și arăta mai vesel decât fusese toată seara. — Deci n-aveți de ce să vă faceți griji, a spus doctorița. L-am consultat cu atenție. Știu că arată foarte dramatic, dar nu e decât o infecție virală. Cu care a putut să se căptușească de oriunde. De pe podele, de la mâinile băgate în gură, de oriunde. Îmi pare foarte rău, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la mâinile băgate în gură, de oriunde. Îmi pare foarte rău, a zis Hugo plecând capul. V-am făcut să vă pierdeți timpul. Numai că arăta atât de... îngrozitor, a continuat el clipind des. — Nu e nici o problemă, domnule Fine. Doctorița Watson și-a aruncat pe spate bogăția de păr strălucitor. —A fost o seară liniștită. Și e mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău după aceea, nu? a zis ea ciupindu-l pe Theo de bărbița ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la punctul culminant. Dacă aveți noroc, s-ar putea ca până mâine petele să-i și dispară... A, vă rog să mă scuzați, s-a întrerupt ea uitându-se la pagerul prins în talie, trebuie să plec. Noapte bună. Și doctorița s-a pus în mișcare, cu halatul ei alb cu tot, dispărând pe coridorul alb, puternic luminat, care arăta, și-a spus Hugo, ca una din acele viziuni ale Raiului pe care oamenii le au din când în când. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la loc, și-a spus: slavă Domnului că mâine e ziua când vin gunoierii. Capitolul 22tc " Capitolul 22" A doua zi, Hugo s-a dus la serviciu cu inima ușoară. Petele lui Theo dispăruseră în mod miraculos, exact așa cum spusese doctorița Watson că se va întâmpla. Apoi, chiar și mai miraculos, cei de la Chicklets acceptaseră băiețelul înapoi fără nici un murmur. Dimineața era senină și însorită, făcând ca iarba să sclipească și punând în evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
halat alb al unei femei excepțional de frumoase. Gonise prin spital într-un asemenea hal încât nu luase în considerare faptul că, de după colțul spre care se îndrepta, putea să apară cineva. Îmi pare rău, a gâfâit el extrem de jenat. Doctorița Watson, medic pediatru, și-a tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire tăioasă. Nu vă cunosc cumva? Ne-am mai întâlnit, a recunoscut Hugo, strângându-i-se stomacul la amintirea momentului când se văzuseră ultima dată. Fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a tras sufletul. I-a aruncat lui Hugo o privire tăioasă. Nu vă cunosc cumva? Ne-am mai întâlnit, a recunoscut Hugo, strângându-i-se stomacul la amintirea momentului când se văzuseră ultima dată. Fiul meu avea o erupție. Doctorița a clătinat din cap. — Da. Arăta rău, nu? Ce mai face acum? Merge? Hugo a dat din cap, surâzând la acest gând. Nu se sătura niciodată să-l vadă pe Theo învârtindu-se de colo colo pe piciorușele lui grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai face acum? Merge? Hugo a dat din cap, surâzând la acest gând. Nu se sătura niciodată să-l vadă pe Theo învârtindu-se de colo colo pe piciorușele lui grase. Dar ce vă aduce din nou aici? a întrebat doctorița. —Un curs. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. —Un curs prenatal. Așteptați încă un copil? Felicitări. —Mulțumesc. —Ei, atunci vă las. Drumul îl știți. Mult noroc! Dacă sunt de gardă, atunci o să ne vedem și în ziua cea mare. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a lărgit. —Un curs prenatal. Așteptați încă un copil? Felicitări. —Mulțumesc. —Ei, atunci vă las. Drumul îl știți. Mult noroc! Dacă sunt de gardă, atunci o să ne vedem și în ziua cea mare. Hugo a privit-o pe doctoriță depărtându-se, mișcându-și părul negru, strălucitor. Ulterior, și-a dat însă seama că nu mai știa drumul. Îl uitase. Trecuse aproape un an și jumătate de când încercase să găsească sala de curs prenatal și labirintul cu linoleum cenușiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inima, îi luă pulsul, îi făcu respirație artificială și respirație gură la gură. Nimic. Era rece și nu se simțea a avea suflu. Nu știa ce să mai facă. Îl târî cum putu în mașină disperat și demară spre dispensar. Doctorița îl consultă, îi luă pulsul, îi făcu și ea respirație artificială și dădu din cap negativ, că nu se mai poate face nimic, el era mort de vreo două ore. Nicolae se prăbuși de durere într-un plânset înnăbușit. Asistenta
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe un scaun și îi făcu o injecție. Geta tocmai se întorcea de unde avusese treabă și trecu pe la dispensar să o vadă pe Elena. Când intră pe ușă văzu un spectacol de coșmar; fiul ei așezat pe pat, la orizontală, doctorița și asistenta îngrozite iar pe Nicolae pe scaun, aproape leșinat. - Ce s-a întâmplat? George, ce este cu tine? Se năpusti deasupra lui ca o leoaică și începu să-l scuture. Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
este nu numai excelentă profesoară de fizică, dar și pilduitoare cunoscătoare a dialectului macedoromân și a tradițiilor milenare ale aromânilor, pe care le cultivă neîncetat Împreună cu soțul său, inginerul Gheorghe Iane, de asemeni aromân autentic. Iar fiii lor o strălucită doctoriță, Ana -Maria, și un foarte bun economist, Iancu sunt amândoi admirabili urmași În cultivarea dialectului matern și patern, a folclorului macedoromân, confirmând plenar zicătoarea de duh „Din stejar, stejar răsare.” De mulți ani, de la nunți, botezuri, aniversări și alte petreceri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tare. Mă vedeam pe jumătate pește, eram ca sloiul și amorțeala Înainta către inimă. A fost o noapte de groază, când, până la porțile inimii, n-am mai fost stăpân pe corpul meu. Speriat, tata a mers de două ori la doctorița Ana Irimescu, care abia În zori veni, când eram deja În curs de Însănătoșire. Sfârșit de oboseală, după ce m-am ridicat din pat și m-am spălat cu apă rece pe frunte, mama m-a Întrebat, parcă stânjenită și cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
văd. - Poate ar fi bine să mergem împreună la doctor. Am facut programare... - Ba să mergi tu, dacă ești bolnav. - Trebuie să vedem ce e rau cu mine... - Cu ochii după curve, asta e rau cu tine! - Am vorbit cu doctoriță din Seattle. A zis că e bine să te am alături. Crede că sufăr de o depresie adâncă. Combinată cu diabetul... - Depresie pe dracu! Te-ai dat și la ea? - Ești nebună... - Asa, înjură-mă, boșorogul dracului! Unde pleci? Unde
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cine ar putea fi mai de încredere decât propria persoană? Personajul devine, cu alte cuvinte, povestitor, ia locul autorului și-și desfășoară firul gândirii în mod firesc. Așa e și cazul doctorului Eugen Tomescu, care-și relatează povestea iubirii pentru doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
necesar. Își drămuia timpul cu mare atenție. De altfel, aproape zilnic, aici era permanent de lucru, fapt ce nu lăsa loc comunicării ce apelează la indicații detaliate, așa încât subalternii deja învățaseră să acționeze conform unei strategii instituite în mod tacit. Doctorița a supravegheat în tăcere realizarea procedurilor specifice și, imediat ce a avut filmul, l-a examinat cu maximum de atenție, după care, cu o scurtă înclinare a capului, semn că are nevoie de liniște, s-a retras în biroul său. La
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și denatură lucrurile după metoda lui, adăugând (ca să se răzbune că i se stricase combinația cu studenta) că Felix e un băiat bun, dar nesociabil. Apoi își aduse aminte de verdictul medicinistei și adăugă: - Apropo! Știți că am pus pe doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav rău, săracul, nu vă uitați pe din afară. Dacă m-aș lua după doctoriță, apoi atunci e grav de tot (Stănică spuse "grav" cu intonația
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de verdictul medicinistei și adăugă: - Apropo! Știți că am pus pe doctoriță să-l examineze pemoș Costache, mi-a venit mie o idee. Ei bine, e bolnav rău, săracul, nu vă uitați pe din afară. Dacă m-aș lua după doctoriță, apoi atunci e grav de tot (Stănică spuse "grav" cu intonația cu care ai zice "strașnic"), îl pierdem și pe el, săracul, firește, dacă nu-l îngrijim. Eu zic că ar fi bine să vă împăcați. - O să văd eu ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de televizor băgate la cap, pe de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-a vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar într-un Cabinet? fluieră a pagubă mustăciosul mai târziu, când se înșirau tustrei de-a lungul unor saloane, bătute parcă de miresme de ierburi marine, perdeluite în plușuri atât de verzi și de roșii, ca și cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și Ioanide rămase singur cu Conțescu, care dorea să-i ceară un sfat. Arhitectului nu-i plăcea să stea mult în casa geografului, mai ales când erau de față și femei. Toate (exceptînd pe Paulina) erau profesoare, învățătoare, chimiste, farmaciste, doctorițe, intelectuale într-un cuvânt de ordin profesional și de proveniență recentă, tari pe noțiunile învățate în școală, cu oroarea ineditului, de un patriotism fără nuanță, gata de a respinge orice valoare nouă în numele "povestitorilor neamului" sau al lui N. Grigorescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]