1,794 matches
-
te apasă. Deodată, ești alt om. / O piesă bună te cufunda/în ape tulburi, /în ape tumultuoase, /din alte lumi, /din alte vremuri. /Tu ești Doamna/care dansează twist/și cânta în aur și Violet!... (extras din poezia" Te leagănă domol") Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI Holon, Israel februarie 2015 Imagine de la o repetitie a piesei lui Jules Romains "Knock ou le Triomphe de la Médecine",cu grupul meu de teatru "Frantaisie",in 2008. Referință Bibliografică: Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI - TEATRUL ÎN VIAȚA MEA / Adina Rosenkranz Herscovici
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
-o-n Adieri de vânt... Apoi...uită aluatu-acesta la dospitAni...și secole, ... VII. SUBSTITUIRE, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia ... Citește mai mult SUBSTITUIREO ploaie-n noapte, nesfârșită,Cântă încet și parcă obosită,Cu vocea ei domoală, ruginită,O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită,Delir este povestea ei șoptită,Plutește peste frunza răvășită,Se-apropie și pleacă aiurită...Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită,Îi răcorește fața rumenităși
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie. A deschis poartă larg, domol, privind de jur împrejur, ținându-mă de mână, zâmbindu-mi de câte ori ne priveam unul pe celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi fost unică femeie care și-a găsit jumătatea. Citește mai mult Capitolul
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie.A deschis poartă larg, domol, privind de jur împrejur, ținându-mă de mână, zâmbindu-mi de câte ori ne priveam unul pe celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi fost unică femeie care și-a găsit jumătatea.... IV. WEEKEND GRATIS - ROMÂN
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
apoi să vorbim până spre seară, verzi și uscate, discuții pe care eu nu le găseam interesante, însă eram obișnuită încă din copilărie cu genul acesta de conversații ușoare care nu preocupau pe nimeni în mod special, dar care umpleau domol și reconfortant totodată o sărbătoare. A doua zi, pe la prânz, a sunat Ovidiu: - Bună, Nati, sunt în fața blocului, în parcare, am multe bagaje, coboară, te rog, să mă ajuți, a zis el pe un ton enigmatic, ce m-a surprins
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
am găsit potrivit să nu-i răspund, m-am aplecat însă spre cupă, prinzând cu buzele câtă înghețată am putut și cu capul ușor ridicat m-am apropiat mai mult de el, lăsând înghețata de pe buzele mele să le acopere domol pe ale lui. Și în acest fel a început ceva magic: el și-a apăsat ușor buzele pe ale mele și cu gura întredeschisă a lins înghețata, mai întâi cu vârful limbii, de pe buza de sus, apoi după bărbie și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie. A deschis poarta larg, domol, privind de jur împrejur, ținându-mă de mână, zâmbindu-mi de câte ori ne priveam unul pe celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi fost unica femeie care și-a găsit jumătatea. Trăiam ca într-o
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
fost mireasă mult iubita. Adun imagini, ăn de an, si doruri Ce le păstrez în suflet ca-într-un cufăr Plin de fantome dragi și vechi amoruri, Nu regăsesc doar florile de nufăr. Dar regăsesc dulceața de căise, Fiarta încet, la foc domol, molcuț, Aroma ei rămasă-i azi în vise Că și culoarea borcanului micuț. De multe ori, greu, îmi perlez privirea În tremur fin, de dragoste și dor, Închid în iulie toată iubirea Coapta că pâinea caldă în cuptor. Referință Bibliografica
MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE de DORA PASCU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375715_a_377044]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > EU - TU... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - râu cu ape limpezi. Vei inunda câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - râu cu ape repezi... Voi înnodă eșarfe, plutind către zenit, Eu - viscolul de iarnă. Vei dezlega tulpini, plutind necontenit Tu - vânt de primăvară... Voi răvăși
TU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375746_a_377075]
-
și bună A cerului nostru crăiasă; o lună Femeia e apa de la izvor Pe care o bei când pleci călător Femeia e pâinea ce o mănânci Când foamea te-apasă, și vrei s-o alungi Femeia e iute, dar totuși domoală E cântecul vieții, din moarte te scoală. Femeia e patos, amar greu și chin E tot ce ți-e scris; e soartă, destin Femeia te arde mai aprig ca focul Dar tot ea te stinge de-i vine amocul Femeia
FEMEIA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379172_a_380501]
-
ai mei cei mai în vârstă mi-a mai rămas doar mama, care mă întâmpină cu lacrimi de bucurie în priviri. O Îmbrățișez cu duioșie și inima-mi începe să bată mai grăbită, înecată de căldura lacrimilor simțind alături pâlpâirea domoală de iubire ce mă învăluie , emanând din fibrele plăpânde ale acelui trup împuținat de eroziunile agresive ale vieții trăite într-o continuă luptă cu vicisitudinile. -Sărut mâna mamă și bine te-am găsit! -Îi spun cu emoție în voce. -Bun
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
fără veste, lăsând un gol mare în viețile noastre și mai ales în sufletul înlăcrimat al mamei. Candela arde palidă sub icoana pictată pe sticlă a fecioarei Maria cu pruncul, așezată pe peretele de răsărit al camerei și răsfrânge umbre domoale pe fotografia lui. Din eternitate mă întâmpină zâmbind jovial, cu obișnuitul său surâs în colțul gurii. Atârnat de un fir roșu cu albastru de lână împletită deasupra iconiței îmi trimite parfumul său un mănunchi de busuioc uscat. Pe vitrina din
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
-l imediat pe tetea! Cum șă-l dau, că eșce în pat? Dă-i telefonul, tâmpitule, să vorbesc cu el! Ionică aruncă telefonul în pat la moș Ion, parcă l-ar fi ars în palmă. Moș Ion luă receptorul cu mișcări domoale. Vocea din telefon țipa agitată: De ce lași, bă tete, pe dobitocul ăla să se joace cu telefonul? Aveți bani de aruncat? Moș Ion spuse un „Alo!” stins și, după un gâfâit sacadat, a șoptit: Mă ... Gheorghiță...tată...mor, mă...mor
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
de culori / Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie / Cu note dulci ce nasc în zbor fiori!/ Și te iubesc în Re, și-n Si bemol,/ În Fa diez și-n plânsul de vioară,/ Când treci prin gând, cu pasul tău domol / În mine cerul îngerii-și coboară!” ( Cu pas domol ). Avidă de ”mistere” își lasă gândul să hălăduiască pănă dincolo de stele, mereu în căutarea unui vis: ”Iubirea ta miroase-a primăvară / A verde crud, a cer nepământesc / Și uite cum pentru
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
note dulci ce nasc în zbor fiori!/ Și te iubesc în Re, și-n Si bemol,/ În Fa diez și-n plânsul de vioară,/ Când treci prin gând, cu pasul tău domol / În mine cerul îngerii-și coboară!” ( Cu pas domol ). Avidă de ”mistere” își lasă gândul să hălăduiască pănă dincolo de stele, mereu în căutarea unui vis: ”Iubirea ta miroase-a primăvară / A verde crud, a cer nepământesc / Și uite cum pentru întâia oară / Visările să zboare îndrăznesc! ( Declar solemn),. Într-
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului AGLICE Astăzi se-așează fluturii-n petale, Ca să sporească și mai mult culoarea, Să pună strălucire-n toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și plimbă galbenele spice Și sângerează-n firele de maci, Se ofilește frunza de aglice, Iar clipele ne lasă tot săraci, Că nu mai știm nici timpul ce
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
piramidă cu culoare de un roșu violaceu,transparentă. Toți erau pătrunși de o stare aparte și chipurile lor, aspre și neîndurătoare parcă se transformau. Se ivise în fața lor un om înalt, cu un fel de aură încadrându-I chipul, vorbind domol și făcând gesturi aparte, parcă așternând o vrajă misterioasă asupra tuturor atunci când ridicase mâinile spre cer. Nu mai încăpea îndoială despre ce se petrecea... Zamolxe oficia la altarul său... Îi amorțise mâna și nu se îndura să o lase jos
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
astronomie, astrologie, fizică și matematică, științe despre natură, elemente de natură mistică despre lumile trecute și cele ce or să vină, devenind la fel de înțelepți și cunoscători, ca și înaintașii lor, Fii Luminii- urmașii Zeilor de Început. Firul vieții, se scurgea domol, în acel ținut binecuvântat și toate lucrurile și-ar fi urmat rumul firesc, stabilit dintru început de Marii Străbuni, iar Moș Timpul, tânăr fiind și novice în țeserea anilor, ce abia de-i crescuse tuleiele, mai mereu își uita suveica
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
mai mereu își uita suveica năzdrăvană prin peșterile Muntelui Sfânt, unde își avea sălașul împreună cu Zamolxe Străbunul, luându-se cu joaca printre aștri- feciorii luminoși ai universului infinit, fără să se mai gândeasc el la firul vieții, ce se torcea domol în ghemul veșniciei, lăsând oamenii să se bucure de viață lungă, plină de pace și voie bună. Ceva neașteptat și înspăimântător, avea să le umbrească însă, viața Celor din Vale, pentru veacuri întregi. Îngerii căzuți, fii ai întunericului de nepătruns
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
imaginea de basm a cățeilor vestici ținându-și cu mândrie cozile erecte pline cu covrigi în timp ce hoinăreau îmbuibați și nepăsători pe bulevardele inundate de strălucirea fascinantă a duiumului reclamelor luminoase inundate în valurile de lapte și miere care se prelingeau domol la canalele stradale. Și iată că, în loc să ajungem noi la ei occidentalii s-au revărsat deodată în România sub forma unei așa zise revoluții grefată pe sângele nevinovat și vărsat pentru imaginea apocaliptică a spectacolului justificativ care de-abia astăzi
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
reflectoare mici pe unele din suprafețele scoarței copacilor. Așa mi se înfățișa pădurea de la Scorțaru-Nou, leagăn al copilăriei mele în toată splendoarea ei policromă, inepuizabil decor plăsmuit de sfânta natură. Draperiile imense de crengi adiate uneori ușor de un vânt domol, dădeau binețea unui aer răcoros, nestăpânit de nici o lege. Apa Buzăului cu pădurea din împrejurime, cu toate păsările ei compozitoare a zeci de melodii, gâștele și rațele din ogrăzile gospodarilor care singure știau drumul până la apa Buzăului, au fost lumea
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
zborul frânt al frunzelor ce mor Se înfioară aerul de seară. E trist, iubito, si îmi este dor De chipul tau zâmbindu-mi prima oară. O frunză sunt și eu prin timp zburând, Căzând în gol în nopțile sihastre, Plutind domol pe al fericirii gând, Un pelerin fidel iubirii noastre. Tu prinde-mă in palmă ca pe un vis, Privește-mă ochi preț de-o secundă, Să te iubesc, inima mi-am deschis. Descânta-mi fruntea cu privirea blândă! O aripă
CU O ARIPĂ de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362210_a_363539]
-
orășel aflară peștera în care se născuse cu treizeci și trei de ani în urmă învățătorul Iisus, Fiul Lui Dumnezeu. Găsind-o, Ruthavan află că era același sălaș potrivit cu descrierile tatălui său. Era la marginea orașului, pe o colină aproape de vârful ei domol. Privi în sus și își imagină steaua veghind deasupra peșterii, stea care era cusută în fir de argint pe spatele mantiei sale. Una din razele stelei era atât de lungă încât vârful ei atingea o colină la intrarea într-o
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
luate pentru tovarașa dirigintă. Zăpușeala zilei de vară începea să pună stăpînire peste toate ,dar nu îi putea usca obrajii de pe care se prelingeau încet lacrimile ,direct in podul palmei. Sarafanul albastru îi devenise - dintr-o dată -foarte drag. Îl mîngîia domol și îi întindea o cută imaginară. Își scoase cu o mînă bentița albă de pe cap pentru a o privi lung, fără nici un gînd și mai citi odata matricola cusută pe mîneca stîngă a bluzei albastre . Dincolo de gard, larma de glasuri
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]