1,226 matches
-
alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles că poezia este provocată de aceste pohte și că ea Însăși este o pohtă superioară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
TOMMASO CAMPANELLA / 25 Prefață A încerca să descrii o figură titanică precum cea a lui Tommaso Campanella este egal cu a sfida schemele, regulile, înseși limitele capacității de a reprezenta ale scrisului. Campanella este un nou Prometeu torturat, dar niciodată domolit în misiunea lui de a căuta adevărul și de a-l transmite foc nemântuit oamenilor. Titanismul caracterului său se însoțește cu un elan spre infinit, cu o necesitate de a depăși orice convenție, chiar și pe cea mai de seamă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ospitalieri. Nu a fost greu să fie primit într-o mânăstire, cei de acolo s-au dovedit politicoși și au avut grijă să-i facă popasul cât mai comod. Neîncrederea lui dispăru și reflexele de a se apăra s-au domolit. Într-o dimineață însă își dădu seama că din desagă îi dispăruseră manuscrise. A priceput capcana și nu s-a mai codit s-o ia la fugă spre Padova unde, datorită perfectei cunoașteri a limbii castiliene, se dădu drept spaniol
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dispăruse în absidă. Am început să strig, m-am îndreptat imediat spre preot și, cu glas tare, am povestit viziunea. Oamenii au încetat să se mai roage și se uitau la mine în tăcere și înspăimântați, preotul încerca să mă domolească, spunându-mi că era vorba de o noapte a minunilor și că să stau liniștit la locul meu. Gărzile regale au sosit în câteva secunde, m-au luat cu forța și m-au dus de-acolo. Despre drumul ce-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care o trădează pleoapele ce stau gata să plesnească, trupul rămâne nemișcat și absent. Apoi, exact așa cum începuse, respirația se domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de prețios era singurătatea celorlalți. Nu trebuia să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doară, sângele bătea în venele înnodate. Dintre toate, sângele era singurul care încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și poată privi visele în stare de veghe, ca la cinema. Visele creșteau acolo unde trupul își regăsea miezul de odinioară, căci mușchii se încolăceau din nou pe oase și pielea se întindea să-i acopere. În vis, încrețiturile se domoleau și pielea Bunelului se întindea copilărește, netezindu-i obrajii. În schimb, Puțică nu aveau ce povesti din propriile vise, căci fiecare, cum visul e un fel de oglindă, trăia în visul celuilalt. De altfel, când aveau, rareori, prilejul să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai ieftin. Se întoarse către Jenică : Din astea poți să mănânci și tu. Oricum, maică-ta nu-ți dă așa ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar cel de pe trotuarul de vizavi nu văzu decât un bătrân sprijinit de doi oameni cumsecade și un nebun care voia să arate cât de tare se aude motorul lui. — N-ai pe cine să chemi în ajutor, spuse Maca, domolindu-și motorul. Nimeni nu-ți datorează nimic. Mai degrabă dumneata, tovarășu’, ai lăsat în urmă câteva datorii... — De ce-mi spuneți tovarășu’ ? speră bătrânul că nu era chiar ce bănuise. Am trăit s-o aud și pe asta ! exclamă Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe scări în sus. Umbra mai zăbovi câteva clipe, apoi veni după el, înfășurându-i-se în jurul tălpilor, ca niște încălțări îmblănite. Închise ușa și rămase rezemat. Observă, cu mirare, că suferă și nu găsea niciun argument care să-l domolească. La urma urmei, nimic nou. Doar faptul că lucruri pe care până atunci le ignorase se petreceau în fața lui. Duse mâna la întrerupător. Apăsă și deschise ochii. Crezu, o clipă, că furia amestecată cu mirare îl împiedică să vadă lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui nu domoli răcnetele. Bărbatul de la parter i se așeză alături, cu pisica neagră pe umăr. — Băga-ți-aș o grenadă-n cur, spuse, pe un ton bine voitor, ca și cum i-ar fi dat binețe. Maca se întoarse, nedumerit. — Ce vrei să spui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iubind, gelozia este eliminată. "Nici un îndrăgostit adevărat nu știe ce este gelozia", este convins Osho (p. 2003, p. 73). Dar nu numai invidia și gelozia ne răscolesc și ne chinuie, ci și ura. Potrivit lui G. Lipovetsky (2007), departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de gelozie și de ură, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali (vezi p. 134). Ura scrie I. Filliozat (2006b) este "acumularea unor sentimente de nedreptate, de suferință, de frustrare care n-au
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidia să se hiperextindă social și să se adâncească în inima noastră. Viitorul este însă întotdeauna greu previzionabil... Putem redescoperi oricând măsura... 61 În cele mai frecvente situații, invidioșii sunt sensibili la lingușire și dețin arta lingușirii. Nimic nu le domolește patima de elogii (Braud, 2008). Adevărata lingușeală presupune "calcularea deliberată a cuvintelor și a gesturilor pentru a seduce, oricare ar fi prețul ce trebuie plătit. Este vorba, în primul rând, de prețul adevărului, bineînțeles, pentru că nu contează decât satisfacția vanitoasă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întoarcerea de la mai bine la ce-i mai rău, ci dimpotrivă, e bine să ne întoarcem de la rău la dreptate”. Acela însă i-a zis din nou: „Dacă de fiare nu-ți pasă, focului am să te dau ca să te domolească atâta vreme cât nu-ți schimbi părerea”. Policarp răspunse: „Tu mă ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
din viața mea. Restul e treaba biografului. Revenind deci: filozoful nu e un medic, cum vrea Nietzsche sau cum spune budismul - că Legea e terapeutică. În ce vă privește pe voi, mă consider un simplu îmblînzitor. Încerc să vă mai domolesc animalitatea, răsfățul, nemulțumirea, încerc să vă fac să treceți de la sinele individual la cel lărgit. Vă edific în măsura în care vă învăț că a trăi în spirit înseamnă a intra în sinele lărgit, care înseamnă a-l integra pe altul, fie el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Doinaș venea uneori la editură și își alegea cărți. Avea mereu o bună dispoziție "erectilă", a unui om care dădea senzația că nu poate fi lovit de condiția muritorului, și și-a păstrat-o și după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii și îi răpise aroganța mersului tineresc. Era, pentru un poet, nespus de insensibil la tema morții, iar perspectiva propriului său sfârșit părea că nu-l impresionează deloc. Mi-l imaginez pătrunzând în sala de operație a doctorului Irinel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei reușite ce fusese edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul, în spectacolul pe care îl oferea acest om, era sporit de o fizionomie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale lui Typhon. Soluția propusă de Cleombrotos pentru a apăra legenda lui Apollo, ucigașul șarpelui Python, este de două tipuri: 1 - după el, șarpele este, de fapt, un daimon, pentru că purificarea impusă lui Apollo este analoagă riturilor omenești menite să domolească daimonii (418 b); 2 - ucigașul este el Însuși un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
eveniment petrecut În Britania. În ambele cazuri observăm o deosebită grijă pentru autenticitate. Sursa pentru cea dintâi și cea mai celebră este Epitherses, tatăl retorului Æmilianus, care povestește cum, În timpul unei călătorii din Grecia către Italia, pe Înserat, vântul se domoli În fața unor insule numite Echinade. Călătorii auziră un glas puternic strigând: „Thamous! Thamous!”. Thamous era un cârmaci egiptean care se afla la bord și care, răspunzând la al treilea strigăt, primi următorul mesaj: „Când veți ajunge În dreptul promontoriului Palodes anunță
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vom deveni”. Dacă preferați ceva mai concret, încercați „Compania noastră în 2025”. Alegeți ceva practic și profesional. Apoi, identificați țelul exact, și țintiți sus. Un scop modest va inspira un efort modest, va face călătoria mai puțin incitantă și va domoli emoția atingerii sale. Dacă Kennedy ar fi vorbit despre viziunea „femeii pe Everest” sau a unei „îmbunătățiri cu 38% a balanței comerțului”, nu i-ar fi inspirat pe americani deloc sau nu ar fi îmbunătățit imaginea Americii în lume. Idealuri
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
întoarcerea de la mai bine la ce-i mai rău, ci dimpotrivă, e bine să ne întoarcem de la rău la dreptate”. Acela însă i-a zis din nou: „Dacă de fiare nu-Ți pasă, focului am să te dau ca să te domolească atâta vreme cât nu-Ți schimbi părerea”. Policarp răspunse: „Tu mă ameninți cu un foc ce arde un timp și apoi se stinge, pentru că nu cunoști focul judecății viitoare și al osândei celei veșnice care e rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
cel mult stoicismul lui l-a devalorizat. Așa cum marii clasiciști au demonstrat în timp ce Yourcenar făcea cercetări și își scria cartea, și așa cum însăși Yourcenar a intuit într-un fel fără să-i citească, singurătatea omenirii era mai degrabă încurajată decât domolită de Eros. Pentru Yourcenar, Hadrian nu a fost numai un împărat mai mare decât Aurelius, în parte fiindcă fusese în stare să-l iubească pe Antinous; dar dragostea tânărului îl și înviorase pe împărat și îl încurajase să unifice imperiul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe cei vii și pe cei morți. Atunci nu va mai fi nici un rege pe pământ, nici principe, care să poată scăpa de El și de ziua judecății sale“. 4. După ce a pronunțat aceste cuvinte, tribunul, de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]