29,295 matches
-
majorete de la Liceul Sportiv „Banatul“. Tinerele îmbrăcate în galben și albastru, culorile „Agendei“, au animat spectacolul alături de artiștii consacrați. De la bun început, talentata actriță Adriana Trandafir a recitat câteva versuri subliniind faptul că totul începe cu iubire: „și viața, și dorul, egoismul, visul, optimismul, ura“ și că această emisiune se vrea un semn de iubire! În forma de zile mari care o caracterizează, actrița a știut să ajungă la sufletul spectatorilor și al telespectatorilor, dovedind naturalețe și un discurs scenic coerent
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
numai prin plecarea să în Israel, ci și prin asumarea unei alte vieți, cu un alt praxis, cu o altă limbă, alta tablă de valori. Tocmai prin acest joc subtil între integrarea să civică, familială și socială în Israel și dorul fundamental, indeniabil de patria părinților ieșeni, de Iasul și Bucureștiul copilăriei și tinereții sale glorioase, poezia Biancăi Marcovici convinge, este atașantă; detasându-se totodată în concertul poeziei de limbă română a coreligionarilor prin febrila alternare, confruntare între rațiunea practică și rațiunea
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
mine / aici în Haifa zidurilor de sprijin. /ascunsă mi-e inima de tine, / grădină mea a rămas Dincolo / mi-am luat cu mine semințe și frunze, / le-am împărțit pe la prieteni / să prindă rădăcini undeva..." Cicatrizarea feluritelor răni, cea a dorului de Dincolo sau cea a contratimpului cuplului, se face prin retragerea orgolioasa în poem, în memorialul dedicat figurii paterne, Saul ("ucis de un doctor beat / din Iasul anilor agonizanți") sau în scenarii de interiorizare a dramei sale artistice. Revin martelant
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
locuri comune cîștiga", citam doar primele rînduri ale acestei prefate: "E sărbătoare! Sărbătoarea se numește Mirela Mares! Poezie! Sărbătoarea devenită indispensabilă, în substanță ei, vieții spirituale a eului nostru cel (sic) mai intim! Citești poezie și nu rămîi doar cu dorul de cuvintele ei, ci și cu dor al întoarcerii, al reîntoarcerii, al infinitei reîntoarceri în curgerea ireversibilă a timpului. De Nichita..." Mirela Mares, Metaprovocare, seria de poezie, Ed. Marineasa, Timișoara, 1998, 118 p., fără preț.
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
ale acestei prefate: "E sărbătoare! Sărbătoarea se numește Mirela Mares! Poezie! Sărbătoarea devenită indispensabilă, în substanță ei, vieții spirituale a eului nostru cel (sic) mai intim! Citești poezie și nu rămîi doar cu dorul de cuvintele ei, ci și cu dor al întoarcerii, al reîntoarcerii, al infinitei reîntoarceri în curgerea ireversibilă a timpului. De Nichita..." Mirela Mares, Metaprovocare, seria de poezie, Ed. Marineasa, Timișoara, 1998, 118 p., fără preț.
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
satele, orașele, cetățile istorice și provinciile desrobite, antologie reflectând pasiune lui Ion Pillat pentru peisajul românesc, substanța a vieții sale însăși. Găsind acel nestemat al interferentei poeziei culte cu aceea populară el copiază în Cartea cântecelor. 99 de cântece de dor și jale scrise de poeții noștri moderni și contemporani. Transcrie totodată 76 de poezii ale căror ritm, rimă și conținut păstrează ceva din incantația versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să nu-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete și roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap pentru a acoperi astfel toată suprafața grădinii". Horia are un echilibru psihic
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
arunce, treptat, în brațele morții. Pe insula e înnăbusitor de cald, si Robinson observa că păsările își caută răcoarea într-o mlaștină. Cufudîndu-se și el în mîlul răcoros, pricepe că gazele emanate de mlaștină sînt halucinogene. Cu mințile tulburate de dor și de aburii aromați ai mîlului, Robinson își amintește de York, orașul tinereții sale, de familia pe care a lăsat-o în urmă, de aventurile sale pe mari, de companionii pe care nu știe dacă îi va mai vedea vreodată
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
al cuvîntului. Ei i s-a adăugat pe parcurs un excepțional compozitor de muzică originală pentru scenă, Adrian Enescu. Dar mai este ceva, bănuiesc, care poartă această montare într-o zonă a libertății interioare, a unui soi de aristocrație teatrală: dorul de Giorgio Strehler. se simte minunată și protectoare peste acest spectacol. Tonurile costumelor, eclerajul atît de rafinat, jocul umbrelor chinezești, imaginile picturale, stilul rostirii, toate ne duc cu gîndul la Insula sclavilor, la Iluzia comică, montări ale lui Strehler, dacă
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
tangenta cu regnurile: "În talpă spinii-s încă cruzi,/ și-n palme răni mai am de aur,/ de cînd am fost copil de sturz,/ de cînd am fost copil de graur.// Zdreliți de pieile de nuc/ Genunchii-mi sîngeră și dor,/ De cînd eram copil de cuc,/ De cînd eram copil-cocor.// În plasma ierbilor mai fierb/ Boturi de mînji ce ma săruta,/ De cînd am fost copil de cerb,/ De cînd am fost copil de ciuta" (Amintiri din copilărie). Complicîndu-si simțirea
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
călător venit de nicăieri și mai cu seamă îmbarcat într-un voiaj către nicăieri: e pe moarte. Medicii i-au prezis doar cîteva luni de viață, pe care acest ins înstrăinat de lume, din disperarea de a nu-i duce dorul, decide să și le petreacă hoinărind la voia întîmplării. Camera modestului hotel în care își găsește adăpost are o ciudățenie: un dulap fără perete în spate, căptușit doar cu un strat de postav cenușiu. Din acest dulap se ivește, seară
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
cu numele proprii e evidentă. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru că forma pronominală este deja în genitiv, prezența sa exprimă mai ales extinderea unei mărci de oralitate necultivată, intenția de a vorbi altfel decît cer normele: "ni se făcuse dor de mișto-urile lu' matale" (EZ 2326, 2000, 10). Confruntînd situația actuală cu descrierea dată de Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943), fenomenul pare în esență același, dar exemplele sînt cu siguranță mai ușor de găsit în scris.
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
implorat, i-am cerut unica mea avuție, dar totul a fost zadarnic, mi-a repetat într-una, cu acea strîmbătură care vroia să fie un zîmbet, că nu a văzut, că nu a găsit nici un ceas. Am plecat umilit, cu dorul după acel martor al timpului de care mă apropiasem, cu care mă înfrățisem, de la care mă simțeam alungat, cu revolta de a mă fi coborît și mai jos, cerșindu-l. Fără să bănuiesc, să îmi treacă prin minte că această
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
cu o sumă de "Lămuriri la un centenar" (cel al încheierii expediției Belgica), continuă cu scrisorile pregătitoare ale expediției, inserează apoi jurnalul propriu-zis, adaugă de asemeni fragmente din scrisorile lui Racoviță către părinții săi - înnebuniți, pe toată durata călătoriei, de dor, alarme false și incertitudini. Sunt reproduse și scrisori redactate la întoarcere, cele mai multe către Adrien de Gerlache; articole ale vremii din ziarul Adevărul; conferințe; scrisori din perioada 1928- 1939; glose de lectură și de documentare; un bilanț al activității savantului și
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!/ Cînd noaptea se coboară cu șoapte fericite/ Pe patul tău odihna și somnul a
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
1948, să se reîntoarcă în țară, devenind azilant politic). Dl. Ierunca are marele merit de a se fi trezit la vreme, încît, în mai 1949 se îngrijea de apariția primei reviste românești în exil, Luceafărul. Au urmat, apoi, Caiete de dor, Destin, Ethos, Limite, Ființa Românească. De-abia, în 1952, s-a căsătorit cu Virgil Ierunca. Acum renunțase definitiv la ideea obținerii doctoratului (în care crezuse pînă prin 1948-1949). Și, tot pe atunci, devine speaker la Radio-France, emisiunea în Vrea să
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
acoperă practic toată istoria României de la primul război mondial încoace. O istorie în primul rînd rău, prost cunoscută, dar ale cărei purulențe n-au fost vindecate de trecerea timpului, doar acoperite, mascate, ascunse, iar astăzi, cînd sînt doar atinse (=numite), dor. Împiedicată și apoi deturnată de instalarea regimului comunist, care a adăugat noi traume și noi tăceri, conștiința de sine istorică și culturală a românilor despre deloc paradisiacul deceniu al patrulea (marcat de sîngeroase asasinate politice, de legi și persecuții rasiale
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
cu un rafinament dus la extrem. Ura nu este în nici un fel disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar fi trebuit să fi fost în stare, de fapt, să deduc fascismul din amintirile copilăriei mele". Dorul de țară (paradoxal, în cazul unui om rămas fără țară) se manifestă "negativ" prin extinderea invectivei. În chiar țara de adopție nici un lucru nu-i e pe plac filosofului de la Frankfurt: "în țările anglo-saxone prostituatele arată de parcă ar livra, o dată cu
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
aflăm în fața aceluiași "reflex psihosocial". (Bunăoară ieri, în timp ce parcam în plin centrul Capitalei, am fost interpelată de băiatul care supraveghea parcarea cu un incredibil - și, credeți-mă, lipsit de orice ironie! - "Doamnă, de ce nu ne dați filme românești? Ne e dor de filme românești!...") Alte pagini ale istoriei aruncă, indirect, o lumină mustrătoare spre actualitatea noastră cinematografică. Aflăm că, în anii '30-'40, din comisia de înființare a ONC sau din comisia de scenarii făceau parte nume ilustre: Al. Rosetti, Ion
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
accente de Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Duhovnicească: "M-am aruncat în frică și-mi caut pipăitul/ Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a-mi spune
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
pronunțat pentru ideia de a rămâne aici, spre a frecuenta scoalele publice. Deci maică-mea, după ce s-a bocit cu mine de gât o zi întreagă, a plecat spre a se întoarce acasă, unde numeroasă să familie o aștepta cu dor. Ea, plecând, mi-a lăsat că zestre un băiat de Țigan, din vechii mei adjutanți, format prin practică foarte bun servitor.(...) În Școala de la Sf. Sava ...Nu târziu după plecarea mamei, fiind timpul deschiderii școlilor, unchiul meu stărui și mă
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
sale. El este un patriot, iar patriotismul sau este evidențiat cu finețe de Eugen Uricaru. Sandro, cum i se spune în Italia, își dorește la un moment dat, intens, să ningă în Italia încinsă de soare pentru a-și alină dorul de munții înzăpeziți din România. În loc să ningă - pe pamant se așterne cenușă rezultată din erupția unui vulcan. În felul acesta se sugerează insațietatea iubirii de țară, imposibilitatea de a stinge această iubire printr-un simulacru. În român există și un
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică obsesiva: Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele înalturi/ se nasc eterice sfere de gheață peste eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare de sine/ risipesc prin apusuri seninele, calmele ghețuri alpine/.../ Atâta, atâta
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
pune elipsa mai presus de confesiuni și descrieri, dar, reapare, paradoxal, explozia de fructe, flori, păsări și culori. Se schimbă însă tonul, devine elegiac ("Aici sfîrșește elegia: în pămîntul negru/ sub albastrul iluziei"). "Îngîna lira/lîngă crucea galbenă/ a iasomiei/ dorul sfîșietor/Curată sufletul de mîluri/ și în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]