49,733 matches
-
a săgeții Fiului, din moment ce i s-a permis să „se împărtășească” de „eterna sa incoruptibilitate”. Von Balthasar comentează, în Présence et Pensée, pe marginea acestui remarcabil pasaj: „Nivelul mistic atins de suflet (aici) a trecut în mod clar dincolo de «filosofia» dorinței”<footnote Sarah Coakley, „Re-thinking Gregory of Nyssa: Introduction - Gender, Trinitarian Analogies and the Pedagogy of The Song” ..., p. 440. footnote>. După ce este rănită de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
asupra sufletului creat. Condiția ca iubirea dreaptă Și bine rânduită să fie posibilă rezidă în identitatea cu cel care este iubirea”<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166-167. footnote>. Pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, frumusețea erotică a Cuvântului din Scriptură atrage dorința declanșată Și înflăcărată de Duh. Arcașul divin trage săgeata înmuiată în Duh a Fiului. Străpunsă de această săgeată, ea este un repaus în mișcare eternă, devenind vehicul al prezenței, pe care toți îl pot vedea. Odihnindu-se în brațele Mirelui
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
nesfârșită de Întâlniri - nu atât cu oameni, ci cu poveștile/istorisirile lor. Niciodată Întru totul exprimate, niciodată duse până la capăt, ci conținând umbre, goluri, falii ce trebuie deslușite și depășite, ele sunt invariabil purtate În lume cu glas șoptit din dorința de a ispiti timpul să aibă mai multă Îngăduință față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent prigoniți, a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
duse până la capăt, ci conținând umbre, goluri, falii ce trebuie deslușite și depășite, ele sunt invariabil purtate În lume cu glas șoptit din dorința de a ispiti timpul să aibă mai multă Îngăduință față de protagoniștii lor. Poveștile se nasc din dorința de a face din Învinși nu Învingători (căci istoria nu poate fi nici schimbată, nici Îmblânzită), ci supraviețuitori. Filosofia celor permanent prigoniți, a celor pentru care a rămâne În viață este suprema victorie asupra unui destin prea des potrivnic pare
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
fugă din țară Înainte ca plecarea să devină imposibilă din cauza comuniștilor. Este vorba apoi despre destinul lui Misak Torlakian, cel care, după ce și-a văzut devastate satul și casa, s-a ascuns În munți, fiind ținut În viață doar de dorința răzbunării, a participat la operațiunea Nemesis și ani de-a rîndul a trimis din S.U.A câte un căluț, semn că Încă un nume de pe lista celor vinovați pentru ororile de la Trabizonda a fost pedepsit, el, cel care
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Își dăduse seama că „orice ogor era panopticul de o Întindere dezmărginită al soiurilor de moarte, un praznic Înfloritor. Fiecare Ținut exersa moartea”, iar buruienele Își Înfigeau colții În „marginea verzulie a urechilor” morților. Spaima de copil se traduce În dorința arzătoare de a pleca de pe „franjurii de pământ” pentru a trăi pe covorul de asfalt al orașului, etanș, astfel Încât face imposibilă trecerea morții către glezne. Însă odată ajunsă la covor, ființa umană realizează cu uimire că regele se strecoară și
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
viața. Întâmplător, face rost de o sumă mare de bani și, cum niciodată un sinucigaș nu dorește să moară cu adevărat, aranjează ca asasinul său să fie executat. Măcinat de cele Întâmplate, Își reevaluează existența mizeră și reușește să recâștige dorința de a trăi după ce trece prin câteva alte câteva mici aventuri. Interesant la aceast roman este modul cum autorul reușește să Țină cititorul aproape de tribulațiile personajului prin alternanța dintre momentele de singurătate și depresie, În care acesta Își analizează viața
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința de a oferi „ofrandă” bufnițelor, nefinalizată Însă decât parțial ori deloc sau absența afecțiunii paterne. Probabil aceste coincidențe ale destinelor lor Îi aproprie, dând o anumită tonalitate relației lor: Lucian vede În Emil grija/autoritatea masculină pe care nu o
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
Boala și perspectiva morții apropiate asigură tonului narativ nu doar onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a doua jumătăți a secolului XX. „Războaiele și revoluțiile fac parte dintre momentele când fiecare trebuie săși aleagă tabăra și această
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
fi ale mele, și curând câteva chiar au fost (...) Nu știu cât am cântat astfel, dar știu precis că nu voiam să se termine niciodată și că totuși (...) s-a terminat. Tata a aplaudat (...) un sunet neplăcut pentru că era ascuțit și tare.” Dorința de a găsi o „rezolvare” gestului tatălui de a se sinucide e vizibilă odată cu pătrunderea imaginară a celor doi În cabana de pe Insula Sukkuan, În mijlocul naturii sălbatice, singura capabilă să explice atracția dintotdeauna a tatălui față de „spiritul de frontieră”, dar
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
dar nu Îl va salva, căci gestul de a se sinucide al copilului Îl surprinde mai mult decât pe cititorul care nu a avut timp să realizeze ficțiunea În care a pătruns odată cu „Insula Sukkan”. Incapacitatea de a accepta realitatea, dorința de a păstra intact cadavrului fiului său, plecarea spre civilizație, locuirea În casa străină, incendierea insulei, Înmormântarea materiei În descompunere, concentrarea obsedantă pe supraviețuire, respingerea tuturor odată cu Întoarcerea În societate Îl vor obliga - În ultimul scenariu al fiuluisă accepte propria
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
să se definească și să accepte că nimic din ceea ce știe (sau credea că știe) despre ceilalți nu este adevărul absolut. Asemenea versurilor preluate din melodia auzită În camera de zi a Dorei, melodie „purtând parfumul inconfundabil al aluziei sexuale”, („Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse,/ doar durere ageră și priviri pe furiș./ Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic/ trei ani de Închisoare pentru un nimic.”), Întreaga temă a romanului se reduce la conștientizarea sexualității În cadru personal.
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
că știe) despre ceilalți nu este adevărul absolut. Asemenea versurilor preluate din melodia auzită În camera de zi a Dorei, melodie „purtând parfumul inconfundabil al aluziei sexuale”, („Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse,/ doar durere ageră și priviri pe furiș./ Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic/ trei ani de Închisoare pentru un nimic.”), Întreaga temă a romanului se reduce la conștientizarea sexualității În cadru personal.
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
amintirea mea Îmi pare un vis amețitor. Nu pot distinge decât umbre În semiîntunericul unei nopți Înghițite de vina și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se dăruia cuprinsă de o dorință nebună, Înseamnă că azi nu mai sunt În viață”, „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare o poveste născocită...”). Felix Kannmacher, protagonistul romanului, este un tânăr emigrant de origine germană ce, sub protecția marelui pianist Victor Marcu, reușește să se
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
pământul aruncat peste trupul mort experimentăm sentimentul morții. Fie că este vorba de pierderea celei mai dragi ființe sau a rostului tău și implicit al vieții, o moarte pune capăt unui capitol din viață. Ce se remarcă la Felix este dorința de a-și continua povestea (viața), de a renaște din nimic așa cum a făcut Întotdeauna. Fără a fi un roman de dragoste, iubirea este un element de bază din viața protagonistului. Apar iubiri trecătoare, macabre sau prematur curmate de moarte
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
fie cel care va Îndeplini această misiune, știind că, dacă va câștiga În luptă, va putea cere ca răsplată orice Își dorește. În inima lui, iubirea pentru Aida, fiica conducătorului etiopian și sclavă a poporului egiptean, prinde rădăcini, astfel că dorința lui cea mai puternică este să se căsătorească cu aceasta. Într-o adunare la care sunt prezenți preoții, faraonul (pe un soclu, la Înălțime, relevând astfel superioritatea asupra celorlalți), soldații și oamenii de rând, Radames este desemnat de către faraon- care
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
singurul motiv pentru a trăi. Binecunoscutul marș triumfal Îl Însoțește pe Radames În timpul ceremoniilor de serbare a victoriei. Scena este monumentală, decorul, costumele și momentele de balet Întregind imaginea unei lumi aflate la apogeu. Faraonul Îi promite comandantului Împlinirea oricărei dorințe. Radames cere eliberarea prizonierilor etiopeni, ceea ce trezește Împotrivirea preoților. În aceste momente, muzica surprinde cu măiestrie diferitele stări ale celor de pe scenă, tabloul fiind unul dintre cele mai frumoase din operă. Faraonul acceptă și prizonierii sunt eliberați, cu excepția Aidei și
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
și 30, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, respectiv 1998. footnote>. Taina cere și căință (μεταμέλεια<footnote : Μεταμέλεια = schimbare de opinie, de părere, regret, pocăință; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1262. footnote>) care implică dorința de schimbare a voinței, a intențiilor. Al treilea termen utilizat de Sfântul Grigorie pentru a denumi Taina este μετάνοια<footnote Μετανοέω = a medita (reflecta) după (o faptă rea sau un păcat În acest caz - n. n.)...; a-și schimba opinia (gândirea
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
cugetare va mistui Îngâmfarea, modestia va tămădui boala mândriei; bunătatea iubirii va alunga din suflet o listă lungă de rele protivnice. Căci din fața ei se retrage ura, pizma, mânia, mișcarea furioasă, iuțimea, uneltirea, fățărnicia, pomenirea faptelor care ne-au supărat, dorința de răzbunare, fierberea sângelui din jurul inimii, ochiul dușmănos. Astfel turma acestor rele e alungată de simțirea iubitoare”<footnote Idem, De Oratione dominica, IV, P. G. XLIV, col. 1164C; PSB, vol. 29, p. 433. footnote>. Sfântul Grigorie, relatând istoria evreilor și
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
pentru a nimici lucrarea primejduitoare a otrăvii - dar Și antidotul trebuie să treacă prin Întreg corpul ca Și otrava, pentru că numai trecând peste tot nimicește efectul otrăvii - tot așa noi, după ce odată am gustat din stricăciunea Însăși a firii, simțim dorința după Cel care pe toate le unește, pentru ca o dată luând În noi acest leac să alunge, prin efectul său contrar, influența primejdioasă a otrăvii de mult timp Înrădăcinată În trupul nostru. Ce leac poate fi acesta? Nu altul decât acel
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
găsi În noi vreo pată, să o Ștergem mai Întâi cu apa lacrimilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB, vol. 30, p. 466. footnote>. Sfânta Euharistie este hrană, dar și mijlocul unei mai mari dorințe după Dumnezeu. Intrând În credincios, Îl transformă și prin el atinge Într-un fel și pe ceilalți. Deci, Sfânta Euharistie are și o funcție extensivă: „cel care se Împărtășește se umple de daruri, care sunt lucrătoare. Împărtășit și plin de
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Între tinerețe și voință. Lumină și paloare. Nesiguranță și lipsă de iluzii. Între fascinația oricărui Început și devotamentul născut din timp și frustrări. Între avânt și stabilitate. „Între” pendulează el. Nu promite și nu face compromisuri. Trăiește respectând inflexibil doar dorința de a surprinde noul, frumosul, necunoscutul, viața. Aflându-se Însă permanent cu fața spre moarte. „Între” se definește egoismul ce Îmbracă forma iubirii și a frumuseții. Între alb și negru. Cuierul negru și oglinda cu ramă albă, biroul alb și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
subliniază victoria lui Amor și reunificarea supremă a universului. Din punct de vedere emoțional și artistic, cea mai intensă parte este, În opinia mea, cea a Incașilor din Peru. Iubirii dintre incașa Phani și europeanul Don Carlos i se opune dorința lui Huascar de a se căsători cu Phani, conflict care se află la baza scenei invocării Soarelui de către incaș, pentru ca Marele Zeu să fie martorul dragostei nepermise dintre un colonist și o aborigenă. Sincretismul complex al acestei scene este descris
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
profețiile lor, care s-au împlinit întru totul. În sfârșit, bătrânul sfărmă cu totul mândria și pretențiile tânărului filosof, îndemnându-l spre umilință fără de care nimeni nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. Astfel se născu în inima lui Iustin dorința de a cerceta scrierile Profeților și ale Apostolilor și se convinsese, că adevărata filosofie nu se găsește decât în creștinism. De acum înainte el își consacră întreaga viața în propovăduirea învățăturii creștine<footnote Mihai Popescu, „Iustin Martirul și ideile sale
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
metabolism. Noi avem stomacul tare, rezistent. Le putem face pe toate fără să simțim nimic, ignorându-ne pe noi Înșine și pe toți de lângă noi. Înghițim cu nepăsare totul, nu putem face ulcer, dar avem poftă de mâncare și alte dorințe și pofte arzătoare. Nu-i nimic grozav, așa suntem noi. Nu trebuie să râzi, nu trebuie să plângi, trebuie doar să Înțelegi, asta e lumea noastră. Știu că după cele câteva beri la o terasă din apropiere, de-a lungul
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]