6,786 matches
-
preajmă? Oriunde era Hunter, se părea că era și Sophia. Sau... poate eram eu nedreaptă. Poate că doar era acolo cu Pierre din Întâmplare. La urma urmei, pe Pierre Îl invitasem eu Însămi. Aproape imediat, Sophia dispăru cu Pierre În dormitorul pentru oaspeți. Nimeni nu i-a mai văzut din nou la față toată noaptea. Nu am apucat nici măcar să mă salut cu ea, ceea ce a fost o ușurare. Ziua de Crăciun În Megève este ca decupată din Crăiasa zăpezii. Ninsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cred că el ar trebui să facă repede o mutare, spuse Hunter. —E logodit, dragule, pari să uiți Întruna asta. — Da, așa e, zise Hunter, venind mai aproape de mine. Și acum, ce-ai zice să profităm cum se cuvine de dormitorul ăla incredibil pe care Îl avem la dispoziție aici? Mai târziu În acea seară, stăteam tolăniți plini de lene În fața șemineului, sporovăind despre excursia noastră. Era perfectă - intimă, plăcută, sexy, totul minunat. Camille avea dreptate. Ar trebui să o Încurajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o fotografie cu noi doi făcută la Paris, pe care o dădusem la Înrămat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce Hunter dispăru În dormitorul pentru oaspeți, unde Își depozitase cadourile, m-am dus să le iau pe ale mele de sub patul din dormitorul nostru. Îi Împachetasem două cărți și o fotografie cu noi doi făcută la Paris, pe care o dădusem la Înrămat și la gravat. Le-am luat și m-am Întors Înapoi În salonaș. Le-am pus În fața lui Hunter, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că premiera era În seara aia, adică miercuri, iar petrecerea lui Alixe era vineri. Până atunci, puteam să iau fără probleme Înapoi rochia de la Nina. Este... la o ședință foto, minții. A, OK, făcu Salome morocănoasă. O luă agale spre dormitor, unde Thack se ocupa de Alixe, care ceruse intimitate totală. — Ce faceți acolo? Întrebă Tinsley, bănuitoare. O urmă pe Salome În dormitor, Marci se ținu după ea și am rămas, În sfârșit, singură. Am lăsat să cadă la pământ rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rochia de la Nina. Este... la o ședință foto, minții. A, OK, făcu Salome morocănoasă. O luă agale spre dormitor, unde Thack se ocupa de Alixe, care ceruse intimitate totală. — Ce faceți acolo? Întrebă Tinsley, bănuitoare. O urmă pe Salome În dormitor, Marci se ținu după ea și am rămas, În sfârșit, singură. Am lăsat să cadă la pământ rochia la care lucram și m-am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau foarte superficiale și lipsite de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea bâlbâieli și văicăreli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
asemenea caz, n-o să reușiți decât să vă faceți publicitate negativă, după care casa n-o să mai aibă absolut nici o valoare, zice. Casa din Crestwood Terrace numărul 325 nu-i deloc rea, în stil Tudor, cu acoperișul complet refăcut, patru dormitoare, trei băi și toaletă de serviciu. Cu piscină îngropată. Eroina noastră nici nu mai trebuie să se uite pe descrierea de catalog. A vândut casa asta de șase ori în ultimii doi ani. O altă casă, cea cu două etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îngropată. Eroina noastră nici nu mai trebuie să se uite pe descrierea de catalog. A vândut casa asta de șase ori în ultimii doi ani. O altă casă, cea cu două etaje din Eton Court, stil New England, cu șase dormitoare, patru băi, holul lambrisat cu lemn de pin și sânge care curge pe pereții bucătăriei, a vândut-o de opt ori în ultimii patru ani. — Trebuie să vă pun pe așteptare două minute, îi spune noului proprietar, și apasă butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă: — Nu cred că o să mă dreagă cafeaua asta. Peste o oră trebuie să prezinte un apartament dublu în stil Queen Anne, cu cinci dormitoare, cu două șeminee pe gaz și cu o toaletă de serviciu în a cărei oglindă apare, noaptea târziu, chipul unui om care s-a sinucis cu barbiturice. Apoi trebuie să se ducă la un raân stațiench cu etaj, încălzire centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona apare în ușă cu mâinile-n sân și zice: — Ce? — Vezi că trebuie să treci pe la - zice Helen, frunzărind prin agendă - ... așa, să treci pe la casa din Willmont Place, numărul 4673. E în stil colonial olandez, cu verandă, patru dormitoare, două băi și omor deosebit de grav. „Recepție?“ zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa pe o bucată de hârtie, pe care i-o întinde. Nu trebuie să rezolvi nimic. Să nu cumva să te apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cincizeci de ani de-acum înainte și să zornăie din lanțuri până nu mai pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la casa spaniolă cu șase dormitoare? Și Mona dă ochii peste cap. Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric, în josul scărilor de la subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul 521, are patru dormitoare, instalațiile originale și urlete în pod. Casa în stil normand de la numărul 7645, de pe Weston Heights, are ferestre în ogivă, vinotecă, verandă cu vitralii și un cadavru care apare pe holul de la etaj, cu multiple plăgi prin înjunghiere. Ranch-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Casa în stil normand de la numărul 7645, de pe Weston Heights, are ferestre în ogivă, vinotecă, verandă cu vitralii și un cadavru care apare pe holul de la etaj, cu multiple plăgi prin înjunghiere. Ranch-ul de la Levee Place, numărul 248 - cinci dormitoare, patru băi și toaletă de serviciu, cu curte interioară pavată cu cărămidă -, unde, în baia principală, apare sângele expectorat pe pereți în urma otrăvirii cu sodă caustică. Case nefericite, cum le spun agenții imobiliari. Casele acelea care nu au fost vândute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit să topesc totul încercând să le dezlipesc cu un dizolvant chimic. Nimic nou din punctul ăsta de vedere. Specialiștii în cultura Greciei antice spun că oamenii de pe vremea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în întuneric și privești casa de sus. De la distanța asta, pare perfectă. Perfectă, liniștită și fericită. O căsuță cochetă de cărămidă roșie. Ferestrele minuscule își aruncă razele peste peluză și pomi. Draperiile sunt luminate; galbene în camera copilului. Albastre în dormitorul nostru. Ca să uiți imaginea de ansamblu, șmecheria e să privești totul în gros-plan. Cea mai scurtă cale pentru a ajunge să închizi ușa în urma ta e să te îngropi în detalii. Probabil că așa ne privește Dumnezeu. Ca și cum toate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tine. Cel de-al treilea copil la care mă duc este la o fermă, la două ore de mers spre sud. Cel de-al patrulea copil e într-un apartament din apropierea unui mall. Unul dintre medici mă duce într-un dormitor, spunându-mi: Îmi pare rău că te-am deranjat pentru ăsta. Îl cheamă John Nash; trage cearșaful de pe pat și dezvelește un copil, prea perfect, prea liniștit, prea alb ca să fie adormit. — Ăsta are aproape șase ani, zice Nash. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spun că e aproape imposibilă după vârsta de zece luni. După împlinirea vârstei de un an, medicul legist etichetează cauza morții drept „nedeterminată“. Un al doilea deces de aceeași natură într-o familie este considerat omucidere până la proba contrarie. Pereții dormitorului sunt zugrăviți în verde. Pe pat sunt așternuturi din liână, imprimate cu terieri scoțieni. Singurul miros din încăpere vine de la un acvariu plin de șopârle. Atunci când cineva apasă o pernă pe fața unui copil, legistul califică asta drept „omucidere blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întâlnește privirea și zice: — Îți mulțumesc pentru preocupare, Mona, dar nu cred ca domnul Streator are de gând să mă violeze. În momentul ăsta ne aflăm la vila Gartoller, pe Walker Ridge Drive, o locuință în stil georgian cu opt dormitoare, șapte băi, patru șeminee, sală pentru micul dejun, sufragerie și sală de recepții de 1500 de metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat pentru șase mașini și o casă de oaspeți. De asemenea, piscină închisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute șaizeci de metri pătrați. Întreg parterul e lambrisat cu lemn de cireș. Atâta liniște este în camera pustie, încât din telefon se poate auzi o voce firavă, care zice: „Helen?“. Închizând ochii, zice: — E construită în 1935 - și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și medalioane de aur. Obrajii-i sunt roz și pufoși de atâta pudră. Nu mi-a luat prea mult până să aflu că soții Stuart erau cei care cumpăraseră casa de pe Exeter Drive. O splendidă casă de patrimoniu, cu șapte dormitoare și întregul parter lambrisat cu cireș. O casă pe care aveau de gând s-o dărâme, ca să construiască alta în loc. Un plan care o înfuriase pe Helen Hoover Boyle. — Vai, domnule Streator, zice. Nu știți ce vorbiți. Din locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tare, că ești puternică. Ești tânără încă, Rhonda, zice. Trebuie să-ți reiei studiile și să transformi durerea asta în bani. Doamna Puișor, Rhonda, plânge în continuare, cu capul dat pe spate, cu privirea în tavan. În spatele băii sunt două dormitoare. Într-unul din ele e un pat cu apă. În celălalt e un leagăn, deasupra căruia atârnă o jucărie cu margarete de plastic. Mai e și o comodă albă. Leagănul e gol. Salteluța de plastic e legată sul la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și Mississippi. Sunt nopți în care traversăm două sau trei state dintr-astea mici din est. Deschizându-și celularul, zice: — Helen la telefon. Se-ntoarce către mine și-și dă ochii peste cap; zice: — Un copil nevăzut închis în peretele dormitorului? Și plânge toată noaptea? Serios? Alte lucruri care apar în povestea asta nu le-am aflat decât după ce am ajuns acasă și am făcut și eu niște investigații. Apăsând telefonul pe piept, Helen îmi zice: — Tot ce vă spun acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne întoarcem acasă, zic, cât mai repede. Dacă eu am dreptate, trebuie să-l opresc pe cel care folosește blestemul. Mona trage cu penseta un oblon albastru de plastic și-l pune pe prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]