2,584 matches
-
moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea pe rând fructele cocârjite, verzi, ținute iarna în paie până rodeau iar pomii. Își rupea de la gură să le cumpere. Abia avea de țuica lui. Nu bea mult. După ce dădea bună seara, cerea un dorobanț. Cu ce drag privea rachiul! îl sorbea rar, pe îndelete. Îi plăcea mirosul iute și curat. Când golea măsura, număra piesele de doi lei, le așeza pe masă, apoi mai cerea una. Stere se uita. Dacă ar fi fost toți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus, pe rampă. După ce le făcea voia, le închidea și trăgea la Stere, cerea o boască, mai vorbea. Spiridon îl cerceta, de pe unde este, sosea și Chirică, lua dorobanțul lui, își povesteau de ale lor, ca între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al doilea cinzec, ochii i se aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua mâna lui frumoasă de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi, m-a deșelat acu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
miros. Ia să viu seara nebăut, ce, crezi că mă mai lasă să intru în curte? Da de unde! Ăsta nu-i stăpînu meu, zice, și mă latră. Păi stăpînu meu miroase frumos, a rachiu, dă damfuri! De-aia îmi beau dorobanțul meu. El, cum mă simte, îmi iese înainte, la pompă. Dă din coadă și se bucură..." Pușcă în toată mahalaua Cuțaridei n-aveau decât oltenii. A plecat cu fierul încins, plin de cositor, în mână, să-i ucidă. Nu vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce n-a cumpărat? Un curcan, sticle de vin, s-o încînte pe gagică. A făcut un coș și 1-a trimis. Gheorghe 1-a dus. Pe urmă s-au întors în ceată amândoi. Hoții petreceau într-o circiumă din Dorobanți. Bea Bozoncea de joi seara și nu se mai odihnea. Când 1-a văzut pe ucenic, s-a întunecat. -La luat cu frig pe codoș. Cel tânăr ce să înțeleagă în amețeala dragostei? A lui era lumea! Caiafa îi făcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În depoziția sa, fostul comandor Radu Nicolae indică varianta pucistă a triunghiului Iliescu-Militaru-Măgureanu, acuzând în special manipularea pe care aceștia au izbutit-o cu ajutorul televiziunii, unde a avut loc un spectacol de „circ și teatru”, cu „actori”, „regizori”, „scenografi”, „sforari”, „dorobanți”, fabricanți și făcători de revoluție (p. 113). Lovitura militară, așa cum fusese gândită inițial, ar fi trebuit să aibă loc în februarie 1990, cu ajutorul trupelor de securitate și USLA (p. 133), dar întâlnirea de la Malta (crucială și cu impact mondial) a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un referat într-un colț de sus al paginii prime, un indescifrabil scria: "Camaradului Tudor Ioanide, spre consultare și verificare". A doua hârtie avea un en-tête tipărit, purtând aceste cuvinte: "Saferian Manigomian & Comp. Soc. nr. com. Sucursala nr. 4, Calea Dorobanților" etc. Urmau specificări asupra naturii comerțului: Cafea, Ceai, Lichioruri, șampanie, Vinuri fine, Conserve străine și române, Coloniale, Fructe exotice etc. Înșirarea mărfurilor constituia un fel de vignetă-broderie, ce cobora pe laturile hârtiei, dîndu-i aspect de bancnotă. Scrisoarea, bătută și ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conspirație, din moment ce patria lor nu era aci și nu se amestecau câtuși de puțin în treburile țării care-i găzduia. - Ascultă! zise deodată, serios ca niciodată față deSaferian, arhitectul; îi plătești vreo leafă lui Tudorel, băiatul meu, prin sucursala de pe Dorobanți? Manigomian exprimă o uimire maximă, ajutată de ochii săi cam bulbucați. - Te rog să fii sincer! insistă arhitectul. Manigomian reluă râsul său blajin. - Am fost eu vreodată altfel cu dumneata? Și Saferian se jură că nici nu l-ar cunoaște
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preste tot, reprezentația a fost una din cele mai succese și nici putea fi altfel. Parcă actorul nu simte când are să 'nfățoșeze caractere adevărate și când imaginare? Într-un caracter adevărat el e ca acasă. Judecătorul de pace, căpitanul de dorobanți, subcasierul și mai presus de toate subprefectul Zorchidescu sunt oameni aievea luați de pe uliță și puși pe scenă; tot așa Mache Morcoveanu, tipul mazilului sărăcit. De prisos ni se pare Sache Sorcoveanu (gîngavul ), căci defectele naturale sunt obiecte ale comicei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
luptele de la Plevna, după cum relatează documentele militare și după cum amintește și moș Ioan Guțu. Au mai participat la luptele pentru obținerea independenței României și Tănasă Chirilă, Dumitru Mihăilă, Gheorghe Dascălu, Alistar Dobraniș și Nicolaie Șerban. În cadrul Regimentului 12 și 13 Dorobanți, sub comanda lui Mihai Cristodulo Cerchez, au luptat Alistir Dimofte din Taula și Gheorghe Tătărășanu din Tarnița. În fața comandantului Diviziei a II-a s-a predat la 28 noiembrie 1877, Osman Pașa împreună cu armata sa, la Plevna. Ostași proveniți de pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
titlul altor materiale din „Breslașul": „Din durerile noastre" de M. Vasiliu; „Prin luptă la izbândă" de Gh.D. Ferman; „Casa de ajutor a Corporației meseriașilor" de dr. Dinder; „Tot săracul plătește scump" de Kârjă; „Suferințele Moldovenilor" etc. Se publicau și versuri: „Dorobanțul" de Stephanovici; „Dorul breslașului" de Ioan Popovici, sculptor polietor; „Luxul" de N.V. Ostafi, cântăreț. „Foița" ziarului „Breslașul" publica un serial: „Educație 38 religioasă", iar la rubrica „Juridice" articolul „Legea repausului duminical". Mai avea: informații, bibliografie, reclame și inserții. Nu a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Și așa l-au plimbat slujitorii domnești prin tot târgul: Cu asta, nu!,... Cu asta, da!... Și i a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit. Jertfa a doi eroi Ca toți ostașii din Batalionul 10 de dorobanți pe care-l comanda, maiorul Gheorghe Șonțu ardea de nerăbdare să se știe pe câmpul de luptă. Se îngrijea de fiecare soldat. Să aibă hrană și muniție. Să știe cum să tragă cu arma. Să se poarte în luptă dârz
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
flăcăi, să știți de la mine, c-o moarte suntem datori. Dar nu-i tot una dacă mori râzând ori mori jelind, dacă mori ca un viteaz ori mori ca un laș. La trecerea Dunării, Șonțu mergea în fruntea batalionului de dorobanți, mândru în șa pe-un cal roib, sprinten și focos. Ostașii îl priveau cu mândrie, cu încredere, cu dragoste. În ziua de 30 august 1877, românii au pornit atacul împotriva redutei Grivița. Întâi a tras artileria, împroșcând cu o ploaie
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
mândrie, cu încredere, cu dragoste. În ziua de 30 august 1877, românii au pornit atacul împotriva redutei Grivița. Întâi a tras artileria, împroșcând cu o ploaie de foc pozițiile dușmane. Pe urmă, infanteria a pornit năvală la atac. Batalionul de dorobanți, în frunte cu maiorul Șonțu, se afla în primele rânduri. Gorniști sunau atacul. Drapelele fâlfâiau în vânt. Ostașii, cu baionetele la arme, mergeau înainte, tot înainte. Unii purtau scări și funii, cu care să urce pe redută până sus, la
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
maiorul Șonțu. La asalt, flăcăi! Înainte! În clipa aceea, un glonț dușman l-a izbit în piept. Sabia a mai fulgerat o dată văzduhul și-a căzut. În cădere, Șonțu a mai strigat, cu ultima răsuflare: Înainte, flăcăi... Înainte! O clipă, dorobanții au stat nedumeriți. Nu le venea a crede că ofițerul lor a căzut. Din urmă venea însă batalionul comandat de căpitanul Valter Mărăcineanu. Băieți, după mine!... Asalt... Înainte... Dintr-un zvâcnet au ajuns sub redute. Unii au aruncat funii. Alții
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Mărăcineanu a înfipt drapelul în redută: -Ural Ura! Drept în secunda aceea,un glonț i-a străpuns pieptul. Ofițerul a căzut. Drapelul însă a rămas să fluture în vijelia luptei, chemând parcă ostașii să-l apere. În câteva clipe, toți dorobanții au pătruns în redută, au zdrobit dușmanul și au cucerit reduta Grivița. Tricolorul Unirii În satul Șercaia de lângă Făgăraș trăia o femeie văduvă, numită Măria lui Dandu. Avea cinci copii: două fete și trei băieți. Bărbatul, muncitor la căile ferate
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Moldovei și Bucovinei, 1999, și pe care îl redăm în integrialitatea lui pentru că poate servi ca docu ment de viață și acțiune oricărui om, care își zice creștin: „În iarna anului 1944-1945 eram pe front în Ungaria cu Regimentul 11 Dorobanți. Inamicul ne-a ținut pe loc mai bine de o lună în fața localității Sadalmaș pe înălțimile de la Slovenski-Kras. În jurul zilei de 20 ianuarie 1945, după mai mult e atacuri în care au căzut mulți morți și răniți, de ambele părți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
coarde de arcuri și, tot căutând, nimeri la o ceată de voinici aflată tocmai unde erau Avrămeștii, unde se ș i gă sea corniș din belșug. Locurile în cauză, acoperite cu păduri și nestăpânite încă de nimeni i au plăcut dorobanțului care s-a și hotărât să i le ceară lui Ștefan Viteazul, ca răsplată a prop riei sale vitejii, dacă norocul avea să l ajute în lupta ce Vodă avea să o dea cu turcii. Dându-se bătălia cea mare
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
norocul avea să l ajute în lupta ce Vodă avea să o dea cu turcii. Dându-se bătălia cea mare de la Racova, când turcii au fost învinși la 10 ianuarie 1475, imediat după victorie la care a participat și soldatul dorobanț, Ștefan l-a făcut călăraș și la cererea promovatului, drept răsplată a viteji ei d ovedite, i-a dat în stăpânire Valea Mărului cu megieșiile ei. Și stabilindu-se soldatul călăraș Avram Huiban în Poiana Dealului, care tot a Mărului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
genții pe trei sferturi goală ce atârna, ca de obicei când era la drum, de umărul său stâng. Cerul fiind senin fără urmă de nori, spera să nu mai aibă nevoie de ea cel puțin deocamdată. Se afla pe Calea Dorobanți în fața Liceului I.L. Caragiale, nu singur, ci împreună cu eul său. Tocmai a condus-o la autocar pe Dana, de care se despărțise nu fără o strângere de inimă, deoarece plecase pentru o perioadă ceva mai îndelungată. La ore așa târzii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la soție; după ce a traversat Șoseaua Ștefan cel Mare, nici nu și-a dat seama când a ajuns undeva, probabil, între Grigore Alexandrescu și Slătineanu. Avea impresia că, printre clădirile din fața sa, se zăreau deja ultimele etaje ale Complexului Hotelier Dorobanți. Intenția lui era să-și aleagă un itinerariu cât mai populat posibil și, fără să se grăbească, să treacă prin Piața Romană pe lângă florăria Codlea, să traverseze bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Patria, ca apoi, pe lângă Athenee Palace, să intre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
neschimbat, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, secole întregi în care, alături de răufăcătorii sănătoși, au stat la butuc și alienații. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat și el acelorași autorități, care însărcinau pe un dorobanț cu paza sa pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi procedat altfel cu alienatul decât proceda cu delincvenții de drept comun. Despre transportul acestora, al delincvenților, aflăm că se făcea astfel: "Ras pe jumătate și cu gâtul prins
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
secole întregi în care, alături de răufăcătorii sănătoși, au stat la butuc și alienații. Transportul alienatului la închisoare sau la ospiciu era încredințat și el acelorași autorități, care însărcinau pe un dorobanț cu paza sa pe drum. Nu vedem de ce acest dorobanț ar fi procedat altfel cu alienatul decât proceda cu delincvenții de drept comun. Despre transportul acestora, al delincvenților, aflăm că se făcea astfel: "Ras pe jumătate și cu gâtul prins în lanțuri, deținutul era târât în public de către dorobanțul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]