7,291 matches
-
Și, altfel, ce mai faci? întreba el, aplecându-se s-o sărute pe obraz, insă Eleanor îi întoarse spatele și se așeza la masă. — Nu-mi arde să te sărut, Șam. Șam o privi nedumerit. — Ah! făcu el, trecându-și dosul palmei peste bărbie. Am țepi? Sau îmi miroase gură? — Sunt supărată pe tine. — De ce? Ce ți-am făcut? — Ai băgat-o în viața noastră pe năpârca aia de Fanny Tarrant. Șam păru surprins. — Vrei să spui că i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Când oița năzdrăvană spune că l-apus de soare / vreau să mi-te-omoare / baciul ungurean / și cu cel vrâncean, ciobanul, întrezărind doar posibila moarte, roagă pe oiță să spună celorlalți doi să-l îngroape peaproape în strunga de oi și în dosul stânii pentru a fi tot cu animalele lui. În așteptarea morții, baciul nu-și ia măsuri de precauție, nu se zbuciumă, nu se teme, dar nici nu stă cu mâinile încrucișate, reacția lui fiind grija pentru întocmirea testamentului. Testamentul este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sub pielea mea ce se ascunde? se Întreba Flavius-Tiberius. Poate un păianjen respingător. Sau, cine știe, un scarabeu sacru. Sau nimic. Un nimic care, din când În când, visează că e viu, are trup și e muritor. Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă de jumătate și bea direct din ea. O lasă goală sub privirile admirative ale lui Petru. Am țug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi” al lui Otto Wellmann. De ce să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie incinerată, iar cenușa să fie dată celor de la serele de flori. Câte rădăcini nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În acest fel o parte din riscurile pe care și le asumase Petru. Un Maglavit, un Lourdes sau o Madonă neagră de la Chestokova ne-ar fi de folos În acest caz. Să accepți o Înfrângere ca pe o victorie pe dos nu era genul ei. Notabil era doar faptul că răceala, dacă nu chiar ostilitatea ei față de Petru trecea pe nesimțite În compasiune: un sentiment cu evoluție imprevizibilă asemenea unui mutant viral, rebel la tratamente clasice. 3. Doar primele secunde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și bizară a ochelaristului. Văzută de departe, avea pântecele bombat, ca orice femeie Însărcinată În lună mare. Părea un personaj dintr-o pictură flamandă. Era martorul iluzionat a două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea Însăși pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu uitați, vă rugăm, să ne comunicați, dacă se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35. Ceața oboselii acoperea pe rând oameni și tablouri. Platourile se goliseră demult de mâncăruri. Ici-colo, insule mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am simțit acea spaimă usturătoare, cea care apare atunci când înțelegi dimensiunea unui lucru rău - când te-ai rătăcit într-un loc periculos sau când ai comis o greșeală îngrozitoare -, atunci când realitatea situației ți se furișează în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cîteva zile Înainte, stricînd sticle și alegînd cioburile cele mai elegante, pe care sé le poaté ascunde și ține În buzunar, féré sé se taie, și cît mai dosite, céci Învéțétoarea punea elevul de serviciu sé le Întoarcé buzunarele pe dos și sé puné pe masé tot ce aveau și sé nu le arunce, ca sé nu le ridice altcineva. Nimeni nu știa unde aruncă Nadejda Petrovna acele cioburi, céci nimeni nu le gésea. Cel mai captivant lucru era sé gésești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Înțeles. De data aceasta Însé, Vladimir Ilici scoase mîna stîngé din buzunarul stîng și o bégé În buzunarul drept, Încercînd sé scoaté ceva cu degetele, pentru cé mîna dreapté Îi era ocupaté În discuție. Dupé ce Își Întoarse buzunarul pe dos, Vladimir Ilici scoase În degete zece ruble mototolite. Gesticulînd În continuare, fata i se luminé dintr-o daté și zise: - Edmundîci, dar ce mai face Nadea?, am uitat sé Întreb. - E bine, ca de obicei, Vladimir Ilici. Și vé transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
avionul în Congo-Brazzaville, unde au locuit la ambasada română timp de trei săptămâni. In martie 1995, împreună cu șeful delegației române, s-a deplasat la Luanda, în calitate de director adjunct al Direcției Africa, pentru transmiterea unui mesaj scris președintelui angolez Jose Eduardo dos Santos, în legătură cu participarea batalionului de infanterie și Spitalului românesc de campanie (800 de militari, rotiți la 6 luni și 120 de medici și alte cadre medicale) în cadrul forțelor O.N.U. de menținere a păcii în Angola, precum și în vederea protejării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
al evenimentului '89 e libertatea opiniei. Mă tem, însă, că adevărurile noastre sînt controlate iarăși. Și nu, nu întîmplător au revenit la invectivă dinozaurii staliniști. Tactica și tonul lui Brucan au fost recuperate. Accesele anticomuniste sînt cele comuniste, întoarse pe dos. "Un rat visqueux". "Un șobolan vîscos" era, după Sartre, orice anticomunist. De Eugen Lovinescu am auzit prima dată ca "valet al imperialismului". Acuma, generația nouă aude, poate prima dată, de Marin Preda ca "valet al ceaușismului". Eticheta i-o lipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel, mă țineau departe de "istoria contemporană", iar mie nu mi-a plăcut să întorc pe dos "împletitura", să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un sex!" Cristoase, ce dialoguri ar scoate Teodor Mazilu din proștii sub clar de lună, dacă ar auzi-o pe madammm... "Zi sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu pălărie îl intrigă. Are nevoie de o confirmare. Se îndreaptă încet spre hol. Ia cu el Okurina, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în dormitor atârnată în cuier, în timp ce restul umbrelelor se îngrămădeau într-un coș la intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea mai rezistentă umbrelă din viața ei. Nu o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare în clarobscur un mic far ce veghea tremurul îndoliat al umbrelor. Mama le privea cu nesaț din spatele ușii zăvorâte dincolo de care Mioara Alimentară aplica pe dos scriptura familiei. Un șuvoi subțire de timp se strecura pe sub ușă, atât cât Mama să nu simtă trecerea. Un fals sentiment de veșnicie înnobilat de universul cărților și al muzicii. Cu Mama bine ferecată, Mioara gusta din plin libertatea. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acolo și, indiferent care ar fi fost poziția oglinzilor, durerea de aici acolo cânta. Universurile paralele habar n-aveau unul de celălalt. Dacă vreuna de dincolo s-ar fi întors cu spatele, ar fi salutat cu aceeași mână, dar cu dosul palmei. Dacă simetriile erau inversate, trăirile nu puteau fi altfel, din această cauză spuneau Vocile o putem considera pe Mioara aici gazdă a unei dureri fără margini iar pe Mama, oceni harașo, pardon, verry well! Dar Vocile nu erau întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele stilizate, expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]