12,502 matches
-
mitul Ariadnei, o energică șoferiță de taxi personalizată cu temperament de către Stela Fyrogeni cunoaște două existențe paralele: una în Nicosia, alta la Montevideo, mînată de dorința fierbinte de a-și regăsi fratele. O interesantă conexiune între națiuni diferite confruntate cu drama oamenilor dispăruți din rațiuni politice, mai rar din motive personale. Filmul - despre care s-a spus că este borgesian - are o poezie aparte pledînd pentru speranță - singura capabilă să permită depășirea impasului tragic - și este opera tinerei Aliki Danezi-Knutsen. Speranța
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
schelă. Bătrînul îl făcu să jure că se va îngriji de ceasornic. Noaptea, nepotul, și ziua bunicul nu se dezlipeau de ceasornic, urnind, tot mai greu, roțile. Asta ținu un an de zile. Nimeni din oraș n-a putut bănui "drama neînchipuită a bătrînului care nu voia să moară și a băiatului care-i întreținea viața în timpul somnului". Dar, după unsprezece luni, într-o noapte, băiatul adormi. Ceasornicul se defectă. Cînd se deșteptă, își dădu seama cu groază de ceea ce s-
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
curentă. Tot în grupa prozelor "existențialiste" se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de orice dramă, de orice valoare. Din categoria istorioarelor politice fac parte cele mai spumoase bucăți de proză, vă veți distra citind Dracula (recuperarea kitsch) unde vampirul din Carpați apare fugărit lamentabil de stafia lui Ceaușescu. Însemnările unui capitalist, în mod fatal împiedicat
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
emigrat în Elveția urmărit de coșmarul pogromurilor). Interesantă devine aici și maniera narativă. Bok e pentru prima dată povestitor, (am spune noi cu termenii cei prețioși că avem o viziune "avec" sau o heterodiegeză actorială). În același timp avem, prin drama lui, perspectiva asupra evreității: "Ce altceva înseamnă să fii evreu, decât un blestem etern? Îi era greață de istoria evreilor, de destinul lor, de păcatul lor de sânge." Evreul, și mai ales acest Bok ghinionist, sunt victime a priori, ei
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
dedicate poeziei medievale provensale și italiene, dar și contemporanilor săi James Joyce sau T.S. Eliot. 8 T.S. Eliot (1888-1965). Poet, critic și dramaturg, născut în Statele Unite. Poemul său, "The Waste Land", este una dintre marile izbânzi ale poeziei moderniste, iar drama "Moartea în catedrală" rămâne o capodoperă a teatrului de idei. 9 Robert Brasillach (1909-1945). Romancier și ziarist francez. Executat pentru atitudinile și acțiunile sale fasciste și antisemite. 10 Pierre Drieu la Rochelle (1893-1945). Romacier și jurnalist francez de extremă dreaptă
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfîșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac care poate recunoaște orice actor în orice poză, fără a-și aminti
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
celuloid care au încîntat o țară și le-au făcut renumele, de Răsfățații Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă și docilă inițial, ogolioasă și eficientă pe parcurs. Adică în desfășurarea intrigii care o propulsează în prim plan, respectiv într-o tandră, dar
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
la moarte, cel dintîi pentru "crimă împotriva păcii" și "crimă de înaltă trădare". Pătrășcanu a refuzat să ceară grațiere. După trei zile a fost executat. Gheorghiu-Dej își împlinise odiosul țel, ucigînd un fost și posibil viitor rival politic. Întreagă această dramă este evocată, cu mare forță, de d-na Lavinia Betea. A cheltuit, pentru asta, imensă energie, studiind, prob, vrafuri de dosare, mii de declarații la anchetă și documentele din 1968 cînd Ceaușescu a inițiat farsa reabilitării lui Pătrășcanu. Pe toate
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
gest relaxat și sigur, și perspectiva minimalistă, și pe aceea a geometriei și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei modernități exacte și vii în care
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
sensul bun al cuvîntului. Anumite asociații de imagini incită, animă analizele foarte lungi ale poemelor. Iată cum comentează scriitorul brașovean "Peștișorul de aur" al Marianei Marin: "Poemul pune în opoziție frumusețea țării și chinul parcă fără sfîrșit al locuitorilor ei. Drama Marianei Marin era, la peste un secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei Marin are rădăcini romantice. Ea îmbracă în
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
femei sînt expuse, e adevărat, în conversație - în convorbirile particulare (termenul este preluat de la Luther, care pleda pentru o formă de comunicare față în față, la lumina zilei, cu confesorul) - însă rămîne pînă la sfîrșit senzația că, dincolo de datele comunicabile, drama are dimensiuni interioare care nu pot fi elucidate în afară. Iubirea e trăită ca un drept și ca o datorie în ordinea armonizării interioare, ca o concesie unică făcută sieși de Anna, într-o lume care perpetuu cere ceva de la
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
poate fi amplasată în orice timp la fel de bine: criza cuplului, triunghiul conjugal dezvoltat perfect simetric în ambele părți, trădări, portretul unui tip de conducător, mondenități, vîlve. Egist, Clitemnestra, Casandra, Agamemnon pot fi nume generice care închid un tip cunoscut de dramă, de conflict, de tragedie. Actualizarea dorită în spectacol găsește sprijin în text și nu mi se pare nimic forțat în modernitatea costumelor de seară sau de jogging, de pildă. Dar cu asta nu se rezolvă esențial un spectacol. Piesa lui
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
Premiul pentru debut) a constituit-o pentru Dan Vasile, pentru trupă și spectatori și această mizanscenă cosmetizată, dar ostenită. Regizorul nu a fost ajutat nici de scenografa Alina Herescu. Ea n-a rezolvat un spațiu în care să fie amplasată drama (a găsit o singură soluție: locul Casandrei, care a rămas doar o prelungire, un apendice față de reședința principală), și asta este poate cel mai grav lucru care afectează miza montării. Și costumele mi s-au părut că poartă pecetea unei
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
absentă din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial și în sensul restrîns
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Un împătimit al lui Mateiu Caragiale. Ca desenator, era mai talentat. Ca poet, nici nu se putea compara cu ceilalți doi. Deși era mai învățat decît ei, mai sofisticat. În lipsa unui har superior, el îl compensa prin lecturi intense... E drama poeților mijlocii. Primul portret al lui Marin Sorescu este dedicat simplu, direct: Lui Țoiu, cu dragoste. Executat în tuș, mă făcuse cu pipă, nărav la care am renunțat demult. Desenul lui Nichita e doar o copie după originalul rătăcit. Nici o
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
sau Walker in the City vor păli, cu timpul, în fața acestor jurnale care înregistrează, uneori cu o concizie dureroasă, frustrantă pentru cititor, cîteva dintre cele mai importante și mai interesante evenimente sau momente ale ultimelor decenii. Însă înregistrează și o dramă identitară (ce jurnal nu o face?), care la Kazin s-a consumat în contextul identității sale evreiști. Fiu de emigranți polonezi, Kazin era un bărbat foarte tînăr în preajma celui de-al doilea război mondial, cînd antisemitismul european și mai puțin
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
muza asta în tine. Cam multe muze în același trup, nu? Dă-mi voie să-ți spun că deja coexistența - e adevărat pașnică - în ființa mea a celor două muze, pictura și scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin neadecvare. Cele două persoane - ca Voltaire cu bunul Dumnezeu - se salută dar nu-și vorbesc. Sau frăsuirea lui Faust: Ah, două suflete-mi sălășluiesc în piept! Bănuiesc că atunci cînd ești plecat din Iași
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
sentimentul înstrăinării - cum se întâmplă în Focul de artificii și în Femeia perfectă. În plus, ca în romanele Cordon-Bleu și Cei doi, totul pare "manipulat" de instanțe oculte ce controlează, spionează, urmăresc și adesea ucid, conducând "jocul" și comedia spre dramă. Ecourile critice, numeroase și foarte favorabile, la apariția ultimei cărți a scriitorului oferă formule valabile pentru întreg scrisul său atunci când vorbesc despre "un roman ludic și mișunând de acțiuni, malițios exotic și aproape oulipian" - trimițând adică spre "atelierul" artei combinatorii
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
practic de soluție regizorală, și scenografică, de care suferă realizarea și nici de greșelile stupide care sînt presărate: este pană de curent, se vorbește despre asta, se întrerupe și super-serialul australian - al cărui titlu îl poartă și piesa - se produc drame de aici, crime, morți subite și toate astea inundate de lumină pe scenă; începutul lung - cu du-te-vino-ul directoarei teatrului și al unui protagonist pentru a găsi o scuză în fața publicului, plauzibilă pentru întîrzierea reprezentației cu Cyrano de Bergerac, care, de
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
semnifică oare naturalismul o continuare a uneia din laturile școlii romantice? Demistificarea, "colțul din natură" zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe livrești sau reverberări ale spiritului poetic la ideologia curentului (...). În Noaptea de februarie capătă relief teza determinismului social, conform căreia mediul marchează decisiv destinele umane ("își urma osînda
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
vițiului muncă" - spune liricul). Apologia femeii decăzute, împinsă la prostituare de societatea coruptă și nedreaptă, dar păstrîndu-și puritatea sufletească, era des întîlnită la romantici. Totuși, scenariul poetului (care descinde efectiv într-o "casă publică"), descrierea interiorului imund unde se consumă "drama banală" și întîrzierea asupra detaliului respingător sînt note naturaliste". De relevat, ca o trăsătură caracteristică, în această direcție, antisentimentalismul poetului, evoluînd pînă la un cinism vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
fără a sublinia miza evident subversivă a cărții. Din această ultimă perspectivă, lucrurile se schimbă radical. O societate militarizată guvernată de un general dictator, mare pasionat de jocurile cu păpuși. Lumea mizerabilă a cazărmilor, a războiului. Un personaj (Alexandru) cu drame de luciditate într-o societate plină de mici și mari tirani etc. Caracterul parabolic al unui text anterior evenimentelor din '89 nu ne poate lăsa indiferenți. Limbajul inedit, subminarea epicului sînt arme puse în slujba unor alte țeluri decît cele
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
ci și poet, iar cele două profiluri nu pot fi ușor separate. Sînt dialogurile sale totdeauna inteligibile pentru un public care nu cunoaște altminteri mai nimic din universul cultural și mental al Angliei elizabetane? Dacă simțim nevoia să adaptăm epic dramele shakespeareiene, astfel încît, de pildă, Romeo să fie gangster într-o bandă de răufăcători, iar Julieta la rîndu-i fiica șefului bandei adverse, putem lăsa neatins palierul lingvistic? Cînd nivelul narativ pare să solicite explicitări, cum ne-am putea imagina că
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
mi-a fost deci curiozitatea să văd cum învie Gelu Colceag Cadavrul... pentru publicul 2001. Mă temeam că, pentru cei de azi, suferința și cauza decăderii lui Fedea Protasov ar fi de competența unui psihiatru, a Alcoolicilor anonimi, sau că "drama mică" ar putea fi redusă la faptul divers, modernizat "cu inovații" pe gustul comun de telespectator Pro Tv. Nici vorbă de așa ceva. Cadavrul viu al lui Gelu Colceag de la Național are toate datele să facă săli pline fără să-l
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
actorii români de azi cu mari resurse, folosite prea puțin de teatrele noastre și de cinematografie, atâta câtă mai avem. Ar putea să joace orice. Performanța sa din Cadavrul viu este de a fi construit cu discreție un Protasov memorabil. Drama eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]