2,407 matches
-
Biblioteci, 199-201; Nicolae Manolescu, Romancierii despre roman și despre realitate, RL, 1988, 30; Mircea Anghelescu, Romanul și romancierii, T, 1989, 8; Gheorghe Grigurcu, Autobiografia romanului românesc, VR, 1989, 8; Z. Ornea, „Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același timp moral”, ALA, 1996, 303; Corina Popescu, „Dramaturgia românească în interviuri”, RITL, 1997, 1-2; Ion Bălu, „Bătălia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
realitate, RL, 1988, 30; Mircea Anghelescu, Romanul și romancierii, T, 1989, 8; Gheorghe Grigurcu, Autobiografia romanului românesc, VR, 1989, 8; Z. Ornea, „Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același timp moral”, ALA, 1996, 303; Corina Popescu, „Dramaturgia românească în interviuri”, RITL, 1997, 1-2; Ion Bălu, „Bătălia pentru roman”, APF, 1998, 5; Mihai Dragolea, Râsu’-plânsu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
Romanul românesc în interviuri”, RL, 1992, 12; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Doina Modola, Dramaturgia în interviuri, APF, 1996, 6; Constantin Coroiu, „Nu poți fi neimplicat și în același timp moral”, ALA, 1996, 303; Corina Popescu, „Dramaturgia românească în interviuri”, RITL, 1997, 1-2; Ion Bălu, „Bătălia pentru roman”, APF, 1998, 5; Mihai Dragolea, Râsu’-plânsu’ iberic, OC, 2000, 14; Dicț. scriit. rom., IV, 703-705; Irina Petraș, Cărțile deceniului 10, Cluj-Napoca, 2003, 194-196. A. Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
semnează G. D. Iscru (Considerații privind locul și rolul geto-dacilor în etnografia românească), Ionuț Țene (Armia lui Zalmoxis), Petre Popescu-Gogan ( Dacă este adevărat...), Teohar Mihadaș (Burebista), Vasile Lovinescu (Omul universal), Horia Muntenuș (Zalmoxis sau Celebrarea luminii, Mărturisirea, Zalmoxianismul funciar din dramaturgia lui Lucian Blaga), Daniel Hoblea (Încreștinarea dacilor). Mai colaborează I. V. Bădică, Nicolae Georgescu, Vasile Lechințean, Mina Văcărescu, cei mai mulți cu preocupări axate pe tema literară a dacismului și a raporturilor dintre literatură și istorie. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290691_a_292020]
-
comentariile hangiului. Datorită lui D., româna e una dintre foarte puținele limbi moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și în versiunile românești ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt păstrate cu o știință precisă a echivalențelor lexicale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
astăzi un Elogiu al mâinii? Reducerea materialităților obiectului este o cursă fără sfârșit. Deja, în epoca fotografiei pe hârtie glasată, la Élie Faure și Malraux, expertiza gestului, hazardul unei fabricări, lucrarea unui material întotdeauna singular erau înlăturate în favoarea unei uniforme dramaturgii spirituale. Confecționarea imaginii sensibile devenea un act intelectual, o decizie a spiritului. În epoca multimediei interactive și a colecțiilor numerizate pe ecran, evaporarea texturilor, a reliefurilor și paletelor promite un viitor și mai frumos transformării figurilor în ideograme. Metaforă totuși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei arte vizuale. Din acest punct de vedere, Arta este o problemă prea și totodată nu destul de serioasă pentru profesioniștii domeniului. Prea, am văzut, fiindcă, născută din moarte, imaginea are sens deplin numai în timpul cvasi-imobil al religiilor, foarte departe de dramaturgia scurtă a stilurilor și școlilor. Nu destul, fiindcă devenirea ei se clarifică printr-o foarte umilă istorie a materialelor, mecanismelor și procedeelor de creație, expunere și difuzare, nedemnă de un estet. Într-adevăr, e de ajuns să se schimbe dispozitivul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui, cu posturile de scenă, emfaza gesturilor și sonoritatea sloganelor, publicul aclamând pe stradă trupa, adică avangarda activă și cuvântătoare. A fost, fără îndoială, ultima mare reprezentație teatrală din istoria noastră (de atunci, platoul de televiziune a impus decorul și dramaturgia lui spațiului nostru public). După ocuparea Odeonului, asaltul regiilor video? Fiecare nouă mașinărie de transmisie colectivă reorganizează locurile noastre comune, aceste lucruri incomunicabile care ne permit să comunicăm. Precum subiectul cognitiv însuși, subiectul care crede este un subiect tehnic, pentru că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o dramaturgie posibilă" din Nouăsprezece trandafiri 51. (Mai adăugăm mărturia lui Eliade că i-ar plăcea să asiste la un spectacol în care personaje istorice ar fi încărcate de "mana", "așa cum contemporanii lor le vedeau, așa cum trăiau ei în mitologiile contemporane, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
experimental (proze ca: Adio!..., Nouăsprezece trandafiri, Uniforme de general aduc în discuție "un fel nou de a valoriza spectacolul dramatic"641, după cum își mărturisește Eliade intenția) se alătură Incognito la Buchenwald cu care alcătuiește "o introducere insolită la o posibilă dramaturgie a viitorului"; piesa de teatru, pe care o repetă tinerii actori vizează "transformarea "magic-spirituală" a spectatorilor"642. Personajul comun ciclului de proze Uniforme de general, Incognito la Buchenwald, Nouăsprezece trandafiri este Ieronim Thanase care le plasează "în regim de vase
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teatru" pe care îl proiectează Maestrul Pandele se axează pe "subiecte actuale, chiar foarte actuale - și a subliniat cuvîntul "actuale" -, dar cu "prelungiri în mitologie", și iar a subliniat ultimele trei cuvinte", deoarece "greșeala pe care au făcut-o toți dramaturgii contemporani, greșeala pe care am făcut-o și eu (pentru că, trebuie să-ți mărturisesc, am scris și eu o piesă în tinerețe), este că am încercat să reinterpretăm drama, adică mitologia antică în perspectiva istoriei moderne. Or, trebuie, dimpotrivă, să
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică de evadare, de accedere la libertatea absolută, deoarece spectacolul se întoarce la funcția sa de sacerdoțiu epifanic și descifrează revelarea Spiritului Universal în orice eveniment 706. Secretul acestei dramaturgii constă și în tehnici care proiectează deopotrivă spectatorii și actorii într-un "spațiu-timp" inaccesibil experienței cotidiene, tehnici care anulează condiția umană 707. Considerăm tocmai că folosirea numelui în forma Thanase și nu în forma cu prefix restrictiv, a Athanásios, traduce
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la orizont și nu se mai întoarce. „Dar în vise, Olimpul coboară la muritori”, numai că aici nu ne aflăm în lumea viselor, ci în aceea a miturilor. Ariadna are deci mai mult noroc în România decât în Norvegia. În dramaturgia norvegiană ea se numește Hedda Gabler și visează la o viață sau cel puțin la o moarte beatifică, alături de un erou cu „foi de viță în păr”. Din păcate, Ejlert Lörborg nu se închină doar lui Bacchus, fratele lui Febi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de moarte”. De fapt, pledoaria teoretică transgresează domeniul strict al criticii literare, devenind o profesiune de credință existențială: „Doar asumându-ne condiția de ființe apocaliptice putem nutri nădejdea că nu ne vom rata în plan ontologic”. Debutul lui S. în dramaturgie a avut loc în 1992, cu o piesă elaborată în 1986-1988 și intitulată Strălucirea și suferințele filosofilor. Autorul a recurs, într-un mod oarecum pirandellian, la procedeul „teatrului în teatru”, piesa înfățișând reprezentarea unui spectacol imaginar - având drept subiect vinderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
milion de persoane de origine română numai în S.U.A.). Există intelectuali români care, din diferite motive, s-au stabilit și afirmat în străinătate, dobândind un renume mondial. Dintre aceștia îi amintim pe George Enescu (muzică), Constantin Brâncuși (sculptură), Eugen Ionescu (dramaturgie), Henri Coandă (aviație), George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel pentru medicină). Pactul Ribbentrop-Molotov - tratat, semnat în august 1939 de miniștrii de externe ai Germaniei și Uniunii Sovietice (de unde și numele pactului), prin care s-a hotărât anexarea de către Uniunea
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
omului și culturii contemporane (1942) sunt rodul unor strădanii născute din pasiune și vocație, prefigurând posibile sinteze. Poate să surprindă, de aceea, dar e explicabilă în contextul politic al timpului, orientarea după 1950 spre literatura universală, mai exact spre istoria dramaturgiei. Doar până la un punct, fiindcă în studiile de filosofia culturii autorul mai prospectase acest spațiu, în întrepătrundere cu altele, înrudite, din câmpul umanisticii. Cea dintâi și cea mai însemnată contribuție istorico-literară a lui Z. este Istoria universală a teatrului (I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
în perimetrul național. Continuat de Teatrul european în secolul Luminilor (1981), Teatrul romantic european (1984) și de alte cercetări realizate după aceleași principii, tratatul reprezintă și un punct de plecare pentru un tablou impresionant prin vastitate și diversitate. În Panorama dramaturgiei universale (1973), un fel de compendiu prelungit până în actualitate, accentul cade asupra literaturii dramatice, în impactul ei cu realitatea culturii sociale. Înăuntrul epocilor clasică și modernă se respectă cu strictețe succesiunea stilurilor și a mișcărilor literare: clasicismul Luminilor, romantismul, realismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
și stagnare înregistrate de drama istorică. Z. reface aici drumul subspeciei din Antichitate până azi, ultimele capitole acoperind spațiul românesc, ale cărui momente sincrone cu evoluția europeană și a cărui specificitate le subliniază. Uneori lucrările despre istoria teatrului și a dramaturgiei au ca sorginte studii, conferințe și eseuri anterioare, adunate în volumele Probleme de viață, teorie și istorie teatrală (1974) sau, parțial, Teatru și umanitate (1979), unde se urmăresc „motive general-umane în creația dramatică a lumii”. Idei și procedee similare, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Orizonturi filosofice. Idei, oameni, probleme de cultură, București, 1942; Istoria universală a teatrului, I-III, București, 1958-1968; ed. 2, I, îngr. Rodica și Alexandru Firescu, Craiova, 2001; Istoria literaturii universale (în colaborare cu Margareta Dolinescu), I-II, București, 1970-1973; Panorama dramaturgiei universale, București, 1973; ed. Craiova, 1999; Probleme de viață, teorie și istorie teatrală, București, 1974; Ateneul Român (în colaborare cu Virgil Cândea și Vasile Moga), București, 1976; Drama istorică universală și națională, București, 1976; Teatru și umanitate. Motive general-umane în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
Petru P. Ionescu, „Spiritualități românești”, RFR, 1942, 8; „Orizonturi filosofice”, PL, 1942, 11; N. Mihăescu, Spre un nou umanism, „Acțiunea”, 1942, 649; Licu Pop, „Orizonturi filosofice”, LU, 1943, 6; François Clair, Unde-s intelectualii?, „Ancheta”, 1945, 121-122; Rodica Pandele, „Panorama dramaturgiei universale”, RITL, 1973, 4; Romulus Diaconescu, „Drama istorică universală și națională”, RL, 1977, 10; N. Barbu, „Teatru și umanitate”, CRC, 1980, 12; Constantin Cubleșan, „Teatrul european în secolul Luminilor”, ST, 1981, 12; Mihai Vasiliu, Teatrul european în epoca Luminilor, F
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938suprimate în 1940; membru al Academiei Române, din 1955. Se afirmă ca romancier cu romanul "întunecare" (1927 1928).Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului colaborare cu M. Novicov. Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 volume - romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică. în romanul „La Paradis general
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de artă plastică și literatură. După 1965, criticul se întoarce la cronica de artă, prefațează cataloage de expoziții și, mai ales, traduce din autori și opere reprezentative ale literaturii universale, începând cu antichitatea latină (Horațiu, Lucrețiu), trecând prin Shakespeare și dramaturgia clasică germană, pentru a se opri la poezia europeană modernă - Rimbaud, Baudelaire, Stefan George, ori la proza lui Cesare Pavese. Redusă ca întindere, creația sa originală vorbește despre „servituțile”, dar și despre „măreția” unei inteligențe ieșite din comun, dispusă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
trebuie temperate, fiindcă în Malanca bucovineană și nord-basarabeană „locul central îl dețin scenele istorice autohtone”, românești. Se observă că motive românești au pătruns, din cărți ori pe cale orală, în folclorul ucrainean al obiceiurilor de iarnă, așa cum s-a întâmplat în dramaturgia ucraineană despre ceata lui Bujor, care reprezintă „în cea mai mare parte transpuneri ale textelor românești”. O influență considerabilă, notează B., a avut-o melosul românesc asupra cântecului popular ucrainean din Moldova și Bucovina. Câteva lucrări de istorie literară, elaborate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
fi „un organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public”, menit să trezească interesul pentru „admirabilele manifestări ale artei”, „credința în puterea de prefacere și înălțare sufletească a cuvântului scris”. Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care unește într-o sinteză desăvârșită toate artele: arhitectură, pictură, sculptură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
proză, aparținând lui Emil Isac (Însemnări orientale, Două femei, Impresii exotice, Annie), Liviu Rebreanu (Boierul și bărbierul), Ion Minulescu (Imperiul modei), Gala Galaction (Bisericuța din Răzoare), I.Al. Brătescu- Voinești, Dimitrie Anghel, I.C. Vissarion, V. Demetrius, Petre Aldea, Al. Cazaban. Dramaturgia este ilustrată de Al. Davila, Victor Eftimiu, E. Lovinescu (Cine era?, comedie într-un act), Emil Isac, Radu D. Rosetti, Mihail Săulescu (Săptămâna luminată). Sub semnătura lui E. Lovinescu se publică, de asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]