1,717 matches
-
se joacă și învață pisicile mici. Are o grămadă de cabluri la calculator, de pildă, dar nu mă lasă să mă joc cu nici unul dintre ele. Vă dați seama câtă învățătură pierd eu pentru că nu mă lasă?! În povestea cu draperia (știți ce frumos se leagănă, acolo la fereastră, când sari pe ea, de jos sau direct de pe fotoliu?) s-a purtat urât cu mine. Tocmai când voiam să-i demonstrez că eu pot să dau și singur draperia jos, pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
povestea cu draperia (știți ce frumos se leagănă, acolo la fereastră, când sari pe ea, de jos sau direct de pe fotoliu?) s-a purtat urât cu mine. Tocmai când voiam să-i demonstrez că eu pot să dau și singur draperia jos, pe podea, ea a strigat: „Nu!” și a bătut din palme de mi-a zgâlțâit timpanul. Eu i-am răspuns: „Ba da !” și am sărit pe draperie ca să-i arăt că vreau și pot. Ea: „Nu!” Eu: „Ba
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
când voiam să-i demonstrez că eu pot să dau și singur draperia jos, pe podea, ea a strigat: „Nu!” și a bătut din palme de mi-a zgâlțâit timpanul. Eu i-am răspuns: „Ba da !” și am sărit pe draperie ca să-i arăt că vreau și pot. Ea: „Nu!” Eu: „Ba da!” Ea: „Nu!” Eu: „Ba da!” - cu sărituri din ce în ce mai înalte eu, cu zgâlțâieli tot mai rele, de timpan, ea. Firește că după o asemenea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
putut de repede sub masa din sufragerie, care are pe ea o față de masă lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe un scaun până seara, când am ieșit la cină. Mi-era milă de PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine. Noroc că am coadă - și încă una stufoasă -. O pot ridica nu numai când mă întind ca un arc, ci și când simt că sunt un motan frumos, deștept și pornit pe fapte bune
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un motan frumos, deștept și pornit pe fapte bune. Pentru cine n-are coadă, cred că-i mai greu să arate cum e. ...Nu credeți că sunt pornit mereu pe fapte bune? În aceeași zi în care am dat jos draperia, adică mai spre seară, un gând înțelept mi-a spus: „Nu uita că cel mai bun cedează, du-te și arată-i lui PAM că ai iertat- o”. Plin de bunăvoință, m-am suit pe fotoliu, m-am așezat lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la ieșire, nu le poți apuca de nicăieri pentru că sunt ude și reci). Mărturisesc, calculatorul e mai atrăgător, dar și mai nesuferit. Pentru că PAM se ocupă de el mai mult decât de mine. Trec repede peste întâmplarea cu scumpa ei draperie pe care PAM nu pricepe de ce am dat-o jos. Nu știe că reporterii ca mine iubesc transparența, vor să vadă și să se vadă tot, că jurnaliștilor adevărați nu le plac draperiile, nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Trec repede peste întâmplarea cu scumpa ei draperie pe care PAM nu pricepe de ce am dat-o jos. Nu știe că reporterii ca mine iubesc transparența, vor să vadă și să se vadă tot, că jurnaliștilor adevărați nu le plac draperiile, nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult elan, am dărâmat draperia peste mine. PAM a ridicat-o și a pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu pricepe de ce am dat-o jos. Nu știe că reporterii ca mine iubesc transparența, vor să vadă și să se vadă tot, că jurnaliștilor adevărați nu le plac draperiile, nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult elan, am dărâmat draperia peste mine. PAM a ridicat-o și a pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe draperie și astfel să demonstrez că mie nu mi-e frică
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nu umblă cu ascunzișuri. Din prea mult elan, am dărâmat draperia peste mine. PAM a ridicat-o și a pus-o aiurea pe spătarul fotoliului, iar eu era să cad când m-am suit pe spătar ca să mă așez pe draperie și astfel să demonstrez că mie nu mi-e frică de nimeni și de nimic. Se spune că pisicile cad mereu în picioare. Poate mai târziu, după ce voi împlini un an. Deocamdată eu cad cum se nimerește. Acum n-am
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mi-e frică de nimeni și de nimic. Se spune că pisicile cad mereu în picioare. Poate mai târziu, după ce voi împlini un an. Deocamdată eu cad cum se nimerește. Acum n-am căzut. PAM a ținut cu mâna ei draperia. Pentru că nu cădeam singur ci împreună cu ea și draperiile chiar nu știu să cadă. Oricum, am pășit demn și tacticos peste toate răvășelile din cameră, până în fotoliul lui PAM, unde m-am pisicit, numai și numai ca să-i arăt, fără
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spune că pisicile cad mereu în picioare. Poate mai târziu, după ce voi împlini un an. Deocamdată eu cad cum se nimerește. Acum n-am căzut. PAM a ținut cu mâna ei draperia. Pentru că nu cădeam singur ci împreună cu ea și draperiile chiar nu știu să cadă. Oricum, am pășit demn și tacticos peste toate răvășelile din cameră, până în fotoliul lui PAM, unde m-am pisicit, numai și numai ca să-i arăt, fără cuvinte, ca de obicei, că am iertat-o. ...Acum
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Numai a ta. Se așează pe mintea ta, pe inima ta, pe pielea ta. Nu te lasă în pace, te gâdilă și te pișcă, la fel ca puricii. Să vă povestesc: Mai întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Duart, al cărui grad era cu siguranță un fel de Comandant General. După cum anticipase, Draydart își reveni repede din șocul inițial. După care se răsuci brusc și se-ndreptă spre o porțiune de perete de lângă tronul imperial. Ajuns acolo, trase draperiile la o parte. Atinse un dispozitiv din perete. Și începu să vorbească. Precizia mișcărilor sale trebuie să fi fost remarcată de ceilalți. Pentru că, în mod progresiv, tăcerea se instala în cameră. Curtenii, elegant îmbrăcați, rămași în așteptare încetară să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rămași în așteptare încetară să se mai învârtă și să comenteze între ei. Așa că vocea lui Draydart se putu auzi în timp ce, în mod evident, își încheia ordinele: - Acționați imediat! Și fiți cu foarte multă grijă! După ce încheie astfel, ofițerul lăsă draperiile să cadă la loc. Și veni înapoi. Și bărbatul acela de patruzeci de ani, încă suplu, se îndreptă spre locul unde așteptau Gosseyn și Patru. Când ajunse lângă ei, păru să li se adreseze amândurora atunci când spuse - Normal, instrumentele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde se oprise, în spatele lui Draydart, Gosseyn putea să vadă o parte dintr-un alcov care fără îndoială, ducea undeva. Mai existau trei uși acoperite cu draperii, câte una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și pregăti dinainte răspunsurile la cel de-al doilea interogatoriu. Dar se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
crează obligația că dacă se întâmplă vreun necaz, să am posibilitatea să vin aici și s-o ajut pe ea și pe băiat." Așadar, se ridică grăbit în picioare. Și-apoi, repede fixă cu privirea o porțiune de podea, în spatele draperiilor trase în lături. Și cu ajutorul super-creierului, execută procesul de fotografiere care îi dădea posibilitatea ca, mai târziu să poată veni aici instantaneu prin metoda de similarizare dodecimală. Puțin mai târziu, când se așeză la loc pe scaun, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fotografiase"... Încă utilizabile? se-ntrebă. Se auzi un zgomot în stânga sa, mai în spate. Atunci. gândi: "Apoi. Leej". Gosseyn se întoarse și se uită. Văzu, și-l recunoscu de îndată, cu memoria dublurii sale pe Eldred Crang, ieșind grăbit de după draperie. Imediat după asta, își făcu apariția, din neant, Leej. Păși și ea repede într-o parte, la fel ca Enro, după care Prescott și, în cele din urmă, Patricia Hardie - Crang. "Dar - obiectă în gând, cu întârziere, Gosseyn Trei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau aceeași culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de asta. Ușa hotelului s-a închis în urma noastră și imediat s-a făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele străzii, pantofii noștri călcau pe un covor moale, elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe nepregătite, aproape uluit. Mi-am regretat imediat întrebarea deschisă, dar el nu a părut a mi-o reproșa. Privea fix peste noi, pieziș, în sus, înspre locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați ca niște barmani din aceștia de la Clubul de jaz Podul din Timișoara, unde
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
despre cum non-ficționalul se face ficțiune și cum cuprinde această țară toată. Am o viziune ficțională: este sfârșit de ianuarie, și pe ecrane și pe la radio năvală de artiști cu ochii țintă fixați la steaua singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența lor acolo să ne amintească nouă de grafica suavă a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lămîie, se așeză în colțul unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe masă, în fața lui, iar el asculta o conversație între doi oameni de afaceri. Urechea îi era la cîțiva centimetri de draperia maronie groasă care despărțea canapeaua lui de masa lor și, evident, nu-și dădeau seama că erau auziți. — ...Dodd e de partea noastră. La urma urmelor, Corporația nu are altceva de făcut decît să lumineze străzile și să mențină tramvaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe buze. Unde-ai fost, Lanark? Ce-i cu disparițiile astea misterioase? — Am fost la pat. Vino sus cu mine. — Sus? Nimeni nu mai merge acum sus. E odios. Acum mergem la cafeneaua de la parter. Arătă cu degetul spre o draperie roșie și groasă despre care Lanark crezuse că acoperă ușa spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acum mergem la cafeneaua de la parter. Arătă cu degetul spre o draperie roșie și groasă despre care Lanark crezuse că acoperă ușa spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost la ea pe ceață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]