1,848 matches
-
bani și o reședință sigură și liniștită în Campania. A trimis multe mesaje în care repetă această propunere. — Zi mai departe, spuse Antonius încruntat. — Există zvonuri cum că tu și Mucianus... nu v-ați înțelege prea bine. Allius Cerpicus își drese din nou glasul, apoi continuă, răgușit: — Se spune că hotărârile lui Mucianus nu coincid cu hotărârile tale. Așa se spune... Și atunci... — Ce vrea Vitellius de la mine și de la Arrius Varus? îl întrerupse dur Antonius. — Să-l lași în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ia cu el. Citește și tu! Allius Cerpicus roși. — Recunosc semnătura împăratului meu. — Cum se face, întrebă Antonius sarcastic, că nu ai cunoștință de tratativele mele cu Vitellius, dar le știi pe cele dintre Vitellius și Mucianus? Allius Cerpicus își drese iar glasul. — Nu am fost informat, spuse cu capul plecat, umilit. — După cum vezi, invidia este răspândită nu doar în rândul flavienilor, replică Antonius ridicându-se. În ce mă privește, discuția noastră a luat sfârșit. Spuneți-i lui Vitellius că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de trebuință pentru a trăi. Se întoarse spre Allius Cerpicus. — Mâine sunt calendele lui decembrie. După sărbătoarea Saturnaliilor, vom fi la porțile Romei. Mai e ceva. Allius Cerpicus luă însemnele care îi îngăduiau să ajungă nevătămat în tabăra vitelliană. Își drese din nou glasul. — Ceva care te privește personal, îmi închipui. — Fratele meu? — Fratele tău, Orpheus, secutor-ul. O clipă, lui Antonius i se tăie respirația. Și-l închipui pe Valerius zăcând în arenă, plin de sânge, asemenea lui Salix. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a reușit. Am oftat și m-am întins pe pat ținându-mi cana. Selina s-a așezat la masa rotundă de oțel: ziarul de seară, ceașca de ceai, o singură, binemeritată țigară. Dădu paginile grăbită, se opri, se încruntă, își drese glasul, își ridică pleoapele și se aplecă înainte sub presiunea unei concentrări bine calculate. Știam ce anume citește. Citea despre procesul legat de pensia alimentară din California. Selina urmărește povestea asta, Și eu. Genul ăsta de pensii pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
important în care Vultur-în-Zbor nu o urmase. Nici măcar dragoste nu mai făcuseră de câțiva ani și amândoi tânjeau după asta. Totuși, se gândea Vultur-în-Zbor, acum ea îl are pe Sispy. Femeia unui neguțător: adică, pentru ea, finalul domesticirii. Șamanul își drese vocea din nou. Vultur-în-Zbor se chinuia să-i asculte vorbele spuse pe ocolite. Sănătatea, cum bine știi, rosti solemn morsa, e un lucru ciudat. Al naibii de ciudat. Treaba e să te asiguri că ești tot timpul cu un pas înainte. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mine, zâmbindu-mi cu ochii. Privirea a ținut pentru un moment lung, care nu se mai sfârșea; aproape brusc, ca și cum și-ar fi amintit brusc de rolul de gazdă a serii, Sebastian s-a uitat la ceas și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
foarte lent. Era atât de moale, ca și când abia ar fi fost spălat. S-a uitat la mine cu buzele puțin întredeschise, la fel de chipeș ca un personaj din reclamele pentru șampon și mai deschis ca de obicei. —E mai bine? Își drese vocea. — Da, mulțumesc. Își aplecă din nou capul deasupra blatului de tocat. — Ce ai zice să mai faci încă un gin tonic? M-am îndreptat abătută să umplu paharele. Trebuia să fac ceva, altfel am fi mâncat crostini, bucăți mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
testez, dacă nu te superi... S-a aplecat peste mine și m-a sărutat foarte încet, atingându-mă doar cu gura și cu vârful limbii. Apoi s-a retras puțin. De data asta, eu am fost cea care și-a dres vocea. Cum a fost? am întrebat. Nu sunt sigur încă. Simt ceva, dar încă nu-mi dau seama cât de mult... M-a sărutat din nou, apăsând delicat, mușcându-mi buza de jos, amăgindu-mă cu promisiuni pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
uita; era ca un tablou, o operă de artă pusă în scenă. Era mai ușor de crezut că acel corp, cu fața acoperită, era mai degrabă un manechin din magazin decât un om în carne și oase. Sir Richard își drese vocea. —Este mort, Shaw? — Da, domnule. Am verificat deja. Nu are puls. — Cine e? am întrebat, deși cred că aveam habar cine. Nu au răspuns imediat. Într-un final, Sebastian spuse, de parcă acele cuvinte îi erau scoase cu cleștele: —Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de acolo. Mâncam și eu, mai demult. Cu o scordolea după tot dichisul... — Așa, da, văd că știi rostul racilor, a râs ea. Cu mujdei din nuci pisate, cu pesmet, cu usturoi, frecate bine cu alămâi, cum le zicea bunica, dres cu frunze de mentă sau cu busuioc. Știu, a oftat ea. De când n-am mai mâncat așa ceva... Poți să dai sosul ăsta și la rasol de pește, sau chiar la legume fierte. Dietetic, a chicotit, ridicând din umeri. Cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zi de leafă. Toată lumea are bani și știe că ești în mălai și a doua zi e cu ochii pe tine. Te vede că nu vii la serviciu, că nu vii, cum boalelor să vii, tre’ să dormi, să te dregi, poate te-a dus la Circă și a uitat să-ți dea drumul, ce-i doare că tu ai conștiență de om la lucru, oricum nu se există să vii a doua zi la șaibă, și atunci te râde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise el și Își drese glasul. Dumneata crezi că eu aș putea să devin tată? Probabil că mi-a citit perplexitatea pe chip, fiindcă s-a grăbit să adauge: — Nu vreau să spun tată biologic, fiindcă mă veți fi văzînd voi cam pricăjit, Însă, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
proiectul. Jausá, Însoțit de mulatra Marisela, i-a ascultat În tăcere și, la sfîrșitul prezentării, a Întrebat cît urma să coste dusul la bun sfîrșit al lucrării În șase luni. Frederic Martorell, membru și lider al firmei de arhitecți, Își drese glasul și, din politețe, notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată un cec pentru suma totală și expedie delegația cu un salut absent. Șapte luni mai tîrziu, În iulie 1900
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul să-și Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă În pripă. Întîrziară. Între timp, profitînd de forfota petrecerii și de absența lui don Ricardo, care, cu siguranță, În clipa aceea savura crema rasei slave și petrecea În felul său, Julián se fofilase de la petrecere. Își dăduse Întîlnire cu Penélope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de o sarcină. Aveți acolo un fetus...” Și cârligul Începu să se răsucească, agățându-i mațele. „Cred că glumiți”, murmură Noimann. „Sunt bărbat” (Noimann folosi cuvântul mascul), „cum aș putea să fiu Însărcinat?” „E vorba de o sarcină extrauterină”, o drese celălalt. „Chiar dacă ar fi vorba de o astfel de sarcină, ar trebui să existe și un uter...” „Desigur că există și un uter”, murmură ciungul, tot Împingându-și ciotul În gaura din talpă, ca Într-o scorbură, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii. „Paracetamol. Urinex. 24 de capsule moi gastrorezistente. Made in Egipt.” „MENNEN SPEED STICK. Power of Nature. Lightning Deodorant. 60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă de bere ce se nimerise În fața lui, „dar adevărul pe care mi-l transmite Satanovski trebuie auzit de toți... Sensul lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În mâna lui?! „Persoanele combative și rezistente cad, de obicei, În apatii care le sleiesc puterile. Cei dinamici și activi simt În anumite zone neliniști și spaime inexplicabile.” Medicul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să trăiți...” „Vai de norocul nostru”, șoptește ca pentru sine șeful de gară, sorbindu-și pe Îndelete ceșcuța de cafea dreasă cu coniac și privind melancolic pasarela... Văzându-l că se uită fix la el, Noimann făcu gestul că-și ridică pălăria, salutându-l pe omul În uniformă aflat dincolo de geam. De altfel, șeful de gară i se păru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu câțiva pași până la Pizzeria Piramida, unde Își comadă o plăcintă cu mere și o cafea. Cafeaua o bău turnând câteva picături de Alexandrion În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere Îi făcu rău, astfel că Noimann o aruncă unui câine jigărit ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noaptea la toaletă și a vomitat. Când ne-am Întors În țară, n-au trecut două săptămâni și am auzit că a murit În spital. Îi spusese doctorului din prima zi că el are de gând să moară!“ Directorul Își drese vocea Înainte de a reuși să-l roage pe Subaltern, cu o voce totuși aproape de nerecunoscut, să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai sunt doar câteva luni. După multe cercetări și consultări, am ales Sanctuary ca locație. Leo, poți să ne informezi asupra logisticii? Leo se uită la Elisa cu o expresie ce Însemna „De când Îți dau ție socoteală?“, dar apoi Își drese glasul și ne spuse tuturor că avea interviuri cu mai multe companii de producție (care se vor ocupa de toate, de la mobilă la lumini) și că va obține cu siguranță o listă cu cele alese până la sfârșitul săptămânii. Sunt convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sau prăjiturile cu zahăr sau ceva la fel de sănătos. Probabil că rămase acolo treizeci de secunde, holbându-se la mine care mă holbam la Filofax, Înainte să-mi adun În sfârșit curajul ca să mă uit În sus, tocmai când el Își dregea glasul. Hei, am spus. —Hei, Îmi răspunse el. Își freca inconștient ceea ce părea o pată de făină pe pantalonii lui negri, dar se opri când observă că-l priveam. —Ăă, vrei să stai jos? m-am bâlbâit, Întrebându-mă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
instalându-se din nou În scaun. Nu, am oftat, Întinzându-mă după martini-ul meu. Cu siguranță nu era. —Ei bine, n-aș vrea să-ți stric dispoziția, dar tot va trebui s-o citești la un moment dat. Își drese glasul și luă hârtia. De Ellie Insider. Scrie un paragraf despre călătoria ei la Los Angeles de săptămâna trecută și despre toate vedetele de film cu care a petrecut. Urmează apoi o lălăială scurtă despre imensa ei popularitate printre designeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timp În urmă, deși Îmi Închipuiam că pantalonii ei Joseph mărimea doi, În combinație cu superba geantă Chloe ciocolatie și cu sânii obscen de obraznici Îi ofereau un fel de satisfacție. —Ăă, deci cu ce ocazie pe aici? Întrebă Sammy, dregându-și glasul cu o asemenea jenă Încât era evident că ăștia doi nu erau prieteni, rude sau colegi. Și, mai important, nu oferea voluntar nici un fel de explicație. —Plimb câinele. Iau aer proaspăt. Știi tu, chestiile obișnuite, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]