954 matches
-
așa": Într-o seară de vară, obosit de drum, un tânăr călător se-ntinse pe iarba moale lângă un izvor. În fața lui, spre Apus, se vedea o pădure; peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții îi scălda încă fruntea. Tânărul se uită în jurul său, căută să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru a-și împrospăta fața din apa lui rece, ca într-o oglindă își văzu chipul, un chip, care a înțeles îndată că era al lui, chipul unui bătrân cu plete și cu barba albă. Sub acțiunea a nu știu ce vrăji, drumețul nostru dormise o sută de ani." Alegoria aceasta care amintește așa de bine de basmul lui Perrault, "La Belle au bois dormant", servea oratorului ca punct de plecare pentru a prezenta, în mod sugestiv, situația societății române după răscoalele a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
artei; cel de al doilea nu l-a mai putut egala. De aceea, când uneori vorbesc de întâmplările aceste, așa îl văd pe maestru: în sala de la hotel Europa, în capul mesei unde ne găseam strânși cu toții, spunându-ne povestea drumețului obosit și făcând discursul pentru întrunirea de a doua zi... * Agresiv fără voie În cercurile prietenilor și cunoscuților mei, trec drept un om destul de cumpănit la vorbă și de moderat în expresii. Cred că reputația aceasta nu e tocmai uzurpată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îngust dintre stânci unde aveai impresia că te afli într-o zonă crepusculară, trecând astfel de la lumina strălucitoare la conurile de umbră, înfiorându-te. Și azi este la fel, doar că drumurile sunt asfaltate. Aceste drumuri erau accesibile doar drumeților sau căruțașilor. Și pentru că aceștia nu puteau face față transportului cărbunelui, era necesar un nou mijloc de transport modern, calea ferată. Prima cale ferată construită în Banatul Montan lega portul fluvial de atunci Baziaș, printr-un traseu frumos și pitoresc
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
jucărie În mîna destinului. Și iată că a apărut deodată un tînăr bine legat, sigur pe el, care s-a aplecat spre sfinx și a rostit cuvîntul ca și cum ar fi pronunțat numele stăpînului Olimpului. Zeii n-au uitat mîndria acelui drumeț. Și știu că memoria Îl ține drept și demn...) În acest timp, pe cealaltă față a lui Ianus flutură un surîs... Poate că sfinxul n-a făcut decît să-l Împingă pe Oedip În destinul său... Și astfel Întrebările și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și bău ca toți ceilalți cu lăcomia unui drumeț. - Asta-i tot băieți! Nu ne-a tăiat nimeni capetele, nu ne-a pus nimeni cătușele. - Gata cu pedeapsa!, chiui Mihu, nebun de fericire, ridicându-și mâinile și închipuinduse în fața unei oglinzi. Momentele pline de tensiune prin care trecuseră fuseseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era cumpărată de aceștia, prin Toleranztax sau Taxa tolerantiali Judaeorum <endnote id="(557, p. 14)"/>. Sunt destule relatări referitoare la ospitalitatea autentică de care au dat dovadă românii de-a lungul timpului. „Chipul cu care [moldovenii] primesc oaspeți străini și drumeți e vrednic de cea mai mare laudă - scria Dimitrie Cantemir pe la 1717 - ; căci, deși foarte săraci din pricina Învecinării cu tătarii, totuși nu se dau Înapoi niciodată să dea mâncare și găzduire unui oaspe și-l adăpostesc fără plată timp de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mănăstirească) nu depinde de confesiunea străinului sau de limba pe care o vorbește, dar de data aceasta el pare că se exprimă În termeni exagerați : „Trebuie să lăudăm chipul cum sunt primiți oaspeții În toate mănăstirile din Moldova. Căci orice drumeț care se oprește acolo - fie el drept credincios [= creștin ortodox], ori evreu, ori turc, ori armean - nu numai că este bine primit, ba chiar, dacă ar voi să zăbovească acolo un an Întreg [...], i se dă de mâncare și i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
129)"/>, sau poate că este un zeu travestit, cum zicea Homer : „Cu-nfățișări de oaspeți-străini se-ntâmplă că zeii/ Altfel mereu tot apar, cetăți ei străbat și colindă” (Odiseea, XVII, 485-486). În aceste condiții, conchide Andrei Cornea, „ospitalitatea - spălatul picioarelor drumeților, plecăciunea, tăierea orătăniilor, masa - devine o precauție Înțeleaptă Împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascată, pizmașă și refuzată le-ar putea declanșa oricând” <endnote id="(716, pp. 184-185)"/>. Pe de altă parte, țăranul este ospitalier cu „străinul” (cu „celălalt”) acum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se Întâlnește pe drum cu o Întrupare a Diavolului (În final, dispare la semnul crucii). „După chip și port”, duhul rău are trăsăturile (stereo)tipice ale unui evreu : e roșcovan, e negustor „de cari umblă pân sate după daraveri”, oferă drumețului „un șip cu rachiu” etc. Întâlnirea pe drum cu acest demon se dovedește a fi de rău augur. În afară de faptul că este „om roșu”, el este și „șașiu”. Ambele elemente sunt de „piază rea” și provocatoare de deochi : „când se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor țărănești din coloniile evreiești din Palestina” <endnote id="(603, p. 160)"/>. Unul dintre cântecele care-i Însoțeau pe emigranții evrei nu exprima doar speranța, implicită sionismului, ci și durerea de a părăsi spațiul românesc : „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - Țara Frumuseții./ Gândul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră,/ Scumpă Românie !” <endnote id="(531)"/>. De regulă, cu astfel de sentimente nostalgice plecau evreii din România nu numai În Palestina, dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștin este mai credincios. Cu alte cuvinte, acesta din urmă este „mai aproape de Dumnezeu”. În aceste condiții, diavolul sau duhul rău - care stă la pândă, „la Început de drum” sau „la răscruce” - va fugi de preot și va intra În drumețul creștin, mai slab protejat. Așa se explică gestul magic de a scuipa și de a striga „Ptiu, piei drace !”, ca remediu Împotriva Întâlnirii cu o față bisericească, și de aceea această Întâlnire este socotită de rău augur. Dimpotrivă - În aceleași
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul, care nu este botezat, nu crede În Isus, este menit Iadului, este „omul Dracului”, are o „lege spurcată” etc. Între creștin și evreu, Diavolul Îl va alege Întot deauna pe acesta din urmă, fiind adăpostul său predilect. Ca atare, drumețul creștin poate să-și continue liniștit călătoria, care a Început - prin apariția evreului - cu un semn de bun augur <endnote id="(3, p. 14)"/>. Această explicație răspunde logicii mentalității magice. De regulă, demonii și duhurile rele aleg ca adăpost ființele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
construcția dacă nu este jertfit un om, cu condiția expresă să nu fie orfan, infirm, cerșetor și, mai ales, călător sau străin : „De nu veți jertfi un om, zidul nu se Întemeiază/ Și nu cumva să jertfiți orfan, străin sau drumeț” <endnote id="(388, I, pp. 427 și 442)"/>. Însăși această interdicție dovedește că, Într-adevăr, se recurgea la sacrificarea unor astfel de „oameni de gradul doi”. Cel mai des menționați În această postură sunt călătorii și străinii, adică indivizii alogeni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cap câte o trăistuță cu tain. Controlează roțile căruței, hamurile cailor și schimbă câteva vorbe cu Mihăiță. în timp ce caii își ronțăiau ovăzul, Costache privește bătrânul plop ale cărui ramuri se leagănă în vântul primăvăratic de parcă l-ar fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor Gheorghiu − Măi Mihăiță, taică-tu s-a întors de la chirie? îl întrebă bunicul pe nepotul care le adusese de-ale gurii fiind trimis de maica-sa. − Da, bunicule, acum deshamă caii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la drum pe așa o vreme, se poate întâmpla oricui. Maria, cu lacrimi în ochi își zise în sine: „Doamne, prin ce necaz am trecut și unde am găsit ajutor...acum îl înțeleg pe Costache când îmi aduce acasă, netam-nesam, drumeți străini pe care i-a prins noaptea, iar noi îi hrănim și-i găzduim. Așa e frumos și place Domnului”. Capitolul XV Poștașul și veștile Trecuseră câteva zile de când cei doi se întorseseră de la Vaslui după ce pățiseră necazul cu căderea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a așteptat în gară sosirea trenului apoi plecă încărcat spre Pungești. Trecând pe lângă groapa cea cu pricina, le povesti pățania și cât a fost nevoit să sufere din această cauză. Drumul a decurs ca de obicei, cu popasurile necesare ca drumeții să-și mai desmorțească oasele iar caii să-și refacă forțele cu ajutorul traistelor cu tain. Când au ajuns acasă au fost primiți cu urale de bun venit, s-au îmbrățișat cu căldură și totul a căpătat un aer de sărbătoare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
boii, fiind înalți și cu pasul mare, aveau spor la mers. S-au ținut în pas cu căruța până la trecerea pe Valea Racovei, unde au dat de o pajiște bună de păscut, cu care ocazie s-au odihnit puțin și drumeții. Pe drum au vorbit multe, învățătorul Isailă fiind și agronom, dar încet-încet discuția a alunecat tot spre temerile și frământările la ordinea zilei. După ce vineri în zori ajunseră la Pungești, Costache deshamă caii, îl cheamă pe fecioru-su Dumitru, care se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
casă, într-un colectiv numeros și bun. De la etaj, în timpul lecțiilor, vedeam casa și eventualii musafiri. Nimic deosebit pe linie profesională. Fiica noastră parcurge ultimul an de liceu la Complex, cu rezultate foarte bune. În vară, participă la un concurs „Drumeții veseli”, câștigă concursul fiind premiată cu o bicicletă, apoi merge la București, la concursul final și pleacă într-o excursie oferită tuturor concurenților pe țară. Colegele ei se pregătesc intens pentru admiterea la facultate, soția e nemulțumită și îngrijorată pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
RADU COCEA ALEXANDRU COCEA Patimile după Ștefan "Așa mergem din veac în veac, Ca drumețul din calea lupilor... Săracul Ștefan Vodă, undei să vadă..." Nicolae Iorga EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Mulțumiri sârguincioaselor doamne Veronica Comăneci și Gabriela Popescu, care mult au pătimit cu redactarea nesfârșitelor variante. (c) RADU COCEA, ALEXANDRU COCEA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
seră”, punct de pe malul lacului Snagov până la care, din sat, erau vreo 2-3 kilometri. Drumul trecea, mai întâi, printr-un lan de porumb, apoi intra într-o pădure, în mijlocul căreia, precum căsuța fermecată din basme, răsărea dintr-o dată în calea drumețului însetat un chioșc... fermecat, unde se găsea bere! Această evocare, făcută într-un București în care nu se găsea bere nicăieri, poate părea neverosimilă. Și totuși așa a fost. Mica înjghebare, de lemn vopsit în verde, m-a surprins desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fie răstignit. V-am spus Adevărul-Adevărat : «Iisus Hristos a Înviat!» Mandica 13.06.2006 Te privesc cu duioșie, Și-ți văd chipul luminat, Prin cuvinte și prin fapte, Inima de Mama ai, Cum poți fi atât de bună, C-un drumeț ce-i călător, Tu cu milă și iubire, Îl apropii tot mereu, Te iubesc și-mi pare bine M-ai găsit în drumul meu, Ne unim în gând și-n vorba În credința și prin fapte, Făcând voia Lui Hristos
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de rai. Culoarul Rucăr-Bran. Acolo frumusețea naturală îți taie răsuflarea. Și te întrebi dureros: Doamne, ce-am făcut noi din ceea ce ne-ai dat? Am făcut case uriașe răspândite pe dealuri. Cât mai departe una de alta. Și bodegi pentru drumeți. Familiare ca mirosuri și ofertă. Mici, bere, rom, mușamale cu amprentele cinelor întregului sezon. Nu ne oprim. Înghițim contemplativ kilometri. Drogarea cu imagine. Ieșim din zonă. Bănuind ce urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați de oboseală
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Nichifor sunt "albe ca zăpada", fiindcă și când le schimbă, harabagiul le înlocuiește cu iepe de același fel. Când căruța urcă la deal, Nichifor, ca să nu-și spetească iepele, invită obișnuit pe călători să se dea jos, când întîlnește un drumeț, zice: Alba nainte, alba la roate, Oiștea goală pe de-o parte. Hii! opt-un cal, că nu-s departe Galații, hiii! De-i ies femei în cale, el cîntă: Când cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nucleul liric, ca Diligența, poem simbolist al vehiculului și al perimării, sau cântecul afișului, simbol al efemerității: Afișe-albastre, galbene, verzi, roșii, Voi cari pe ziduri vă iviți cu zorii Otravă dulce-a muștelor stupide, Spre a opri în cale pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi prin ele curioșii; Puteți să-mi spuneți unde dispăreți? Voi, zdrențe de o zi, efemeride Ce faceți voi cu numele celebre: Cari trâmbițați pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]