1,462 matches
-
în picioare. Îi sare însă în ajutor femeia de vizavi: „Vezi că ai rămas fără loc, Costică”. Doina se scoală imediat, eliberează locul, pe care tânărul și-l reocupă, tot fără să zică nimic, în vreme ce eu o fixez cu o dușmănie rareori încercată, amestecată cu cel mai agresiv dispreț pe femeia care „restabilise ordinea”, „dreptatea”: nu e nici țărancă, nici orășeancă, nici tânără, nici bătrână... De ce o făcuse? De ce se purtase astfel cu o altă femeie. Doar nu putea să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
11,52). Iar fiii risipiți ai lui Dumnezeu erau tocmai păgânii. Prin urmare, iată viziunea autentică a Evangheliei: unitatea popoarelor adunate în fraternitatea creștină. Rase variate, continente, națiuni, patrii diferite dar nu împrăștiate și cu atât mai puțin despărțite din cauza dușmăniei; ci adunate în unitate, ca fii, în jurul aceluiași Tată și Mântuitor Isus Cristos. Pentru aceasta, Dumnezeu a voit ca întemeierea Bisericii să fie precedată de patru imperii, ultimul dintre ele fiind cel roman (vezi profeția lui Daniel), pentru ca popoarele să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mișcare, în ciuda obstacolelor enorme, drumul civilizației și al progresului în toate ramurile activității umane și sociale. Din păcate, împotriva acestui plan minunat de unitate și de universalitate, ce se concentrase în Biserică, s-au ridicat, din toate ungherele întunecate ale dușmăniei și ale rivalității, nori de furtună ce au luat forma unor persecuții din exterior și de erezie din interior, care au încercat să răvășească organismul ecleziastic, atacându-i universalitatea și unitatea pentru a-o suprima și a o reduce în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lucrăm cu toții în via Domnului, că este loc pentru toți, că trebuie să ne coordonăm eforturile pentru a evita risipele de energie și că, mai ales prin iubirea reciprocă bazată pe fapte și nu pe vorbe, trebuie să sfâșiem plasa dușmăniilor ce învăluie omenirea. Să ne iubim, să ne iubim, să ne iubim, dacă nu dorim să facem zadarnic Sângele vărsat al Mântuitorului pentru răscumpărarea sufletelor noastre. Readunându-ne sau cel puțin decizându-ne să ne refacem, să ne dedicăm fără zăbavă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
puși să-i reprime pe gos‑ podarii de frunte ; câte și mai câte situații care, natural, n-ar fi existat. Deci erau tot felul de mecanisme de a diviza societatea și de a învrăjbi diferite categorii sociale unele contra altora, dușmănii care au funcționat foarte bine. De ce n-au funcționat în Polonia ? Sau de ce au funcționat mai puțin în Polonia ? Pentru că altfel comunismul îl găsești similar în toate țările... Nu știu. Biserica Catolică este o explicație. Pe urmă, tradiția ; elita polo
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dintre societatea civilă și Traian BĂsescu a fost spre folos reciproc, fărĂ să fi avut un președinte de partea noastră rămâneam slabi, nu câștigam prea curând. Contra lui Vântu eu am scris ani de zile, el îl susținuse pe BĂsescu, dușmănia dintre ei a venit foarte târziu... Deci încet, treptat, adoptând agenda noastră, el s-a ales și cu duș‑ manii noștri, care erau formidabili. Din păcate, s-a întors doamna Udrea. Am văzut la a doua vic torie a Partidului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
al unei conlucrări între vrednicia făpturii omenești și harul dumnezeiesc care proniază lumea ("Doar s-a-ndura Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău!"). Această salvare infraistorică implică, pe de altă parte, o desăvârșită unitate de credință și acțiune (împotriva tuturor "dușmăniilor", fizice și metafizice), angajând atât omul ("Ai s-aduni Moldova toată"), cât și elementele Firii ("Îți vin codrii-n ajutor"), pe linia acelui "sentiment cosmic organic" al sensibilității răsăritene (care a trecut și-n celebra teorie a "creștinismului cosmic", atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literați, ei erau legați, peste gusturile și creațiile personale, de convingerea că inteligența trebuie, cu conștiință și entuziasm, cheltuită ca un bun social. Datoria dintâi era o curățire a drumurilor de ruine. Într-o vreme de gra nițe Închise de dușmănii sau lip suri, străinătatea se cuvenea să fie din nou urmărită și Împărtășită, cu toate proaspetele ei preocupări. Țara era ea Însăși o stufărie de probleme. și atunci, În vechiul vad al Noii Reviste Române, care nu putea, din greutăți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui vervă spirituală, luxuriantă și colorată, excelând În aluzii libertine sau mici răutăți din preaplinul său Înnăscut și viril, căruia i-ar fi sacrifi cat bucuros până și necesarele lui relații cu lumea, atrăgându-și, după cum s-a și Întâmplat, dușmăniile latente ale unor fandosiți cu aere de parveniți ai culturii noastre, de bonzi universitari și academici, cum erau V. Pârvan și D. Gusti, În permanență moles tați de Bucuța atunci când lucra cu ei În Întreprinderi cultu rale, răsărite mai toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toți: Veșnicia e un lucru așa de important că nu trebuie pierdut din ochi nici un moment din viață! Confrații să observe Sfânta Regulă, Constituțiunile după spiritul Sf. Părinte Francisc. Doresc tuturor să viețuiască în dragoste, unire și pace cu toții; departe dușmănia și neînțelegerea în orice încercare, fiindcă toate vin din mâna și dirijarea bunului Dumnezeu. Eu plec la cer, unde vă aștept și pe voi. Rugați-vă și pentru mine. Al dumneavoastră confrate întru Cristos Isus”. Semnătura. Către prea Cucernicia sa Pr. Dumitru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un lup dușman, smerit s-aude Și prietenos cu laba-ntinsă Declară dușmănia stinsă ... Ba chiar și moartea îi e soră Că-i dă în cea din urmă oră Paradisul ... Din ploaie, vânt sau chiar furtună Din păsări, flori și limpezi ape Nu e nimic ce să îi scape ... Pe cer cu stele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
General de Amnistie, a început un apostolat rodnic în Moldova. A fost numit paroh de Barticești, unde a cucerit inimile pentru Dumnezeu și biserică. Avea aproape zilnic 500 de persoane la Sfânta Împărtășanie. Au dispărut multe obiceiuri rele din popor: dușmăniile, bețiile și înjurăturile. A reparat, mărit și înfrumusețat biserica satului. A realizat un complex de țesături de covoare în sat pentru ca tinerele fete să nu mai alerge la oraș, ori în alte părți după serviciu, pereclitându-și floarea cea mai delicată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
caracteristice, care depă șeau cu mult secolul al XII-lea. La fel și Gebhard Zähringer, episcopul de Konstanz, despre care tradiția spune că a fost un cap politic deosebit de agil, care a reușit să țină În frâu con flictele și dușmăniile acelei epoci pline de violență, pre cum și pe soțiile celor doi prinți, Sofia din familia Welfilor și Clémence de Burgundia. Reale sunt și conflictele familiei ducale cu familia impe rială sau drama pricinuită de căsătoria regelui franc Filip cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu i-o dibuise, uneltind fără Încetare și Încercând, prin toate mijloacele, să le facă rău prinților din Breisgau și să-și recapete scaunul. Simeon Își aminti ceea ce nu era un secret pentru nimeni: Între Curtea Imperială și familia Zähringer, dușmănia nu Încetase să crească. Auzise aceasta de mai multe ori la Curtea episcopului din Konstanz. La fel și acum, când cei doi conjurați vorbiseră cu voce tare, fără să-l bage În seamă: — Blestemații de frați! Ei și tot neamul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de Zä hringer sunt aici, În vecini. și, În afară de asta, are alte griji, altceva de făcut. Nu-i pot pretinde să-mi măture mie curtea. Treaba asta o fac eu cu ajutorul unor oameni de bine, cu care avem simpatii și dușmănii comune, oameni ca tine, fiul meu. Doar am mai vorbit despre asta. Ne-am jurat să ne sprijinim unul pe altul, ceea ce nu mi se pare deloc mulțumitor, ținând seama de nereușita de astăzi. — Da, cu totul și cu totul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sa. Nu pot să-ți spun câte trădări și uneltiri se țes Împotriva noastră. Împăratul nu va uita niciodată că prinții Zähringer au fost totdeauna aliații credincioși ai Sfântului Părinte de la Roma și de aceea Îi privește cu neîncredere și dușmănie. — Sentimente care, după cum știm, sunt reciproce. Gândește-te numai la povestea cu inelul, continuă Hildebrand. Stăpânii noștri au fost Înșelați atunci În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unităților militare și a populației refugiate, însă, a fost surprinsă și îngrijorarea populației evreiești din Moldova pentru posibile represalii contra lor, drept răzbunare pentru faptele altora. În Buletinul informativ al Inspectoratului general al jandarmeriei se confirma faptul că, românii manifestă dușmănie față de evrei din cauza celor petrecute în Basarabia. Soldații români spun despre bandele de evrei și comuniști și despre cruzimile lor și acțiunile dezonorante contra armatei române și populației române în refugiu. O notă informativă nr.137 din 17 iulie 1940
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pe cei mai în vârstă. − Să ne rugăm lui Dumnezeu să mă ajute să mă întremez, că va trebui să găsim mijloacele de înțelegere și pace. Trebuie să înțeleagă și soru-mea Marița că nu se poate trăi astfel, ura și dușmănia nu are nici un rost între neamuri atât de apropiate. Mihăiță, mânios tare că verii lui au îndrăznit să ridice parul asupra moșului lor drept, se gândea la planuri de răzbunare dar la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să stăm oleacă de vorbă, cât curăț peștele ista; − Aș veni eu, da’ m-am jurat să nu mai calc în ograda asta și în casă de când m-am certat cu Costache și nevastă-sa Maria; − Apăi nu-i bună dușmănia între oameni, n-aduce nimica bun în viețile noastre. Dacă-i așa, am să vin eu la fântână și n-am să vin cu mâna goală ci am să-ți aduc un pește. Cumnată Marie, adu matale un pește din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
definitiv acolo? Îmbrățișarea romantismului coexistă, la mulți dintre ei, cu gesturi fățișe de distanțare, care adoptă chiar forma parodiei. Cauzele supărării lui Heliade împotriva lui Gr. Alexandrescu au rămas, până astăzi, obscure; sigur este că, odată cu darea în vileag a dușmăniei, una din acuzațiile cele mai grave aduse fostului cirac a reprezentat o... romantismul acestuia: „Apoi de este să descrie natura în simplitatea ei (cu toate că d-lui niciodată nu-i plac lucrurile simple și se nebunește dupe pestriț), vreun câmp vesel
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Omului, să se lase Îmbrățișat de Satana (Lc. 22,47-53). Raportul dintre cei doi, cum observăm, devine tot mai dușmănos. Moartea personajului va fi amintită de Luca abia În capitolul 1 din Faptele apostolilor. Voi cita fragmentul la locul potrivit. Dușmănia atinge apogeul În Evanghelia după Ioan, unde Iuda este diabolizat, făcut praf, executat fără nici o urmă de toleranță și Înțelegere. Teologizarea temei trădării merge mână În mână cu această campanie de efectivă diabolizare. Pentru Ioan, Isus știa din capul locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care-a prăpădit procesul cu boii" o vorbă al cărei înțeles în general lumea nu-l cunoștea. hirurg = ciuruc Cucoșul bătu din aripi între mine și lună cu mare vuiet și spaimă. am furat o țâră de somn. Tăcerea pune dușmănie între oameni în tren, la drumuri lungi. Vorba dizolvă ostilitatea. Keyserling: Statul ideal nu constă într-o cuminte neutralizare sau în preponderența unui element, ci într-un ritm superior care va servi ca punct de plecare pentru un progres ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de care m-am despărțit, pentrucă unul nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr. de Marenne înaintea lui Montesquieu. Replica lui Alecu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acelor năcăjiți apa, pe care o aduceau de la mari depărtări, în burdufuri, pe spatele asinilor. Într-un rând a intrat în acel loc depărtat și pustiu un imam bătrân, ca să cerceteze pe binecredincioșii lui Mahomet. Localnicii l-au primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah, ziceau ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată. Tot așa și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]