1,270 matches
-
respins), decât paralelele lui Euclid, despre care Gauss se întreba dacă pot fi verificate prin măsurări astronautice. Asta ar însemna că dacă există gândire în univers, trebuie să ne abținem s-o opunem materiei, să nu mai credem în această dualitate, ce presupune o natură scizionată, care ar face de neînvins postulatul: gândesc în cosmos, pentru că eu gândesc, postulat de nerespins... Reacția studenților mei a venit ora următoare, cu o grămadă de întrebări și cu priviri ce ardeau de curiozitate. Care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pusei picioarele pe cristalul lui, altădată plin de cărți și caiete, și el martor al visului meu de a răsturna filozofia modernă atacând așa-zisa conștiință tragică pe care ar avea-o omul despre viață, născută din boala mortală a dualității ei. Da, voi face acest lucru, da, îl voi face, și repetând această gândire. Îl voi face, da, acest lucru trebuie să-l împlinesc, îmi dădui seama că nu mă încurajam pe mine însumi, ci eram încurajat de mine însumi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
compasului fiind foarte multe modele Spearman, Jastrow, Griesbach, Michotte, Manouvriez ele sunt foarte asemănătoare, tehnica de utilizare fiind aproape aceeași. Proba discriminării contactelor simultane se utilizează obișnuit pentru determinarea pragului absolut al acestei discriminări, fiind vorba de perceperea sau non-perceperea dualității. Pentru determinarea pragului diferențial este necesar un stimul etalon și mai mulți stimuli variabili. B. J. Underwood arată că ar fi posibilă și determinarea pragului diferențial, cu această probă. În acest scop se utilizează ca stimul etalon, stimularea cu distanța
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
particular de somn, acela cu "mișcări oculare", adică a somnului REM (rapid eye movements sleep) de către Aserinsky și Kleitman (1953) a modificat în mod esențial datele asupra somnului. Datele cele mai recente obținute prin contribuția cercetărilor moderne sunt în favoarea unei dualități a stărilor de somn: * somnul clasic, lent, cu unde lente cerebrale; * somnul rapid, cu activitate rapidă corticală, paradoxal, este vorba întradevăr de un paradox când comparăm la un subiect care doarme, aflat în această stare, activitatea electrică cerebrală care este
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina complementară de a crește subiecți ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea manualului în spectrul instrumentelor didactice și impunerea sa ca mijloc livresc dominant de educare în anii 1870 reflectă o adâncire a efectului de secularizare a literaturii didactice românești. Manualele de istorie și geografie păstrează dualitatea asimetrică din perioada precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859, pe măsura accelerării eforturilor de construcție a statului-națiune unitar român, scopul primordial al educației preia o finalitate identitară. Religia își păstrează un loc de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează identitatea română de ortodoxism. La întrebarea "a fi sau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
logica periodizării trecutului face parte din ansamblul de tehnici prin care status quo-ul realizează "managementul politic al realității" (Howard, 1986, p. 25). Originea I. Discursul monofonic (1991-1997). După faza slavismului maximal din anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești este caracterizată de o puternică inerție discursivă. Configurația mitoistorică asamblată în stadiul final al regimului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ESCELENȚĂ... "] D. C. A. Rosetti, escelență și actual ministru de interne, comunică prefecților un proiect de lege pentru admisibilitatea și înaintarea în funcțiunile administrative prezentat Senatului și nevotat, pe care-l dă de normă pentru numirea de subprefecți în zilele dualității bulgaro - bizantine C. A. Rosetti - Warszawsky. După acest proiect de lege nu vor fi admiși în funcții administrative cei vinovați de falsificare, de sustragere de bani publici, de sustragere, ascundere și desființare de acte publice, de spargere de sigiliu, furtișag
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mândru și stupid” În devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
care va depinde Întotdeauna de zestrea ereditară a individului În plan emoțional și rațional, În relație directă cu ceea ce societatea oferă În plan material, spiritual și moral, cu alte cuvinte În planul civilizației, culturii și educației. Credința ca fenomen spiritual Dualitatea existențială acceptată astăzi În gândirea filosofică: materie și spirit, altfel spus, corp și suflet, din punctul de vedere al științei se rezumă la materie, cu expresia sa cea mai Înaltă, corpul ființei viețuitoare. Dincolo de materie știința nu mai poate opera
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
om, nu ca pe un frate În suferință, ci ca pe Însuși Dumnezeu”. Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul religios ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. La acest punct al discuției mi se pare extrem de evocator răspunsul pe care același Paulescu Îl dădea lui Bernard Lazare la afirmația acestuia din L-antisemitisme că
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
om, nu ca pe un frate În suferință, ci ca pe Însuși Dumnezeu”. Poate că nici Într-un alt domeniu adevărul științific nu se completează atât de armonios cu adevărul credinței ca În medicină și asta pentru că numai omul Întruchipează dualitatea trup - ca entitate materială sortită asimilării și suflet - ca entitate spirituală sortită transcendenței. Este și motivul pentru care medicului i se cere să știe, să știe să facă și mai ales să știe să fie medic prin atitudine și comportament
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
rațiunea, care va conferi mișcării și caracterul voluntar, pe lângă cel de necesitate adică de satisfacere senzorială și instinctuală. Se poate spune prin urmare că la om mișcarea depășește simpla modalitate de exprimare a vieții, ea devine chiar expresia superioară a dualității materie-spirit. Bazele biofiziologice ale mișcării Ca și categorie fenomenologică mișcarea presupune modificarea poziției unui corp față de un alt corp, sau față de un punct de referință, ceea ce Înseamnă că la baza mișcării, cel puțin În cazul ființelor viețuitoare, trebuie să stea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prin dimensiunea spiritual metafizică va realiza implicit liantul trup suflet, sufletul reprezentând componenta spirituală a existenței umane. Privite lucrurile În acest mod se poate spune că mișcarea atinge rangul de categorie filosofică, pentru că prin ea se exprimă conștient sau inconștient dualitatea materie - spirit, Întruchipată În realitatea concretă prin dualitatea trup suflet. Această comuniune extraordinară exprimată prin mișcare a fost anticipată de Paulescu care susținând importanța sufletului (energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
trup suflet, sufletul reprezentând componenta spirituală a existenței umane. Privite lucrurile În acest mod se poate spune că mișcarea atinge rangul de categorie filosofică, pentru că prin ea se exprimă conștient sau inconștient dualitatea materie - spirit, Întruchipată În realitatea concretă prin dualitatea trup suflet. Această comuniune extraordinară exprimată prin mișcare a fost anticipată de Paulescu care susținând importanța sufletului (energie vitală) ca agent vital al existenței (duh de viață În accepțiunea biblică) spunea că sufletul: se hrănește cu senzații (percepute prin organele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
situație dată. În 1908 marele nostru fiziolog Nicolae C. Paulescu abordează problema reacțiilor organismului considerând instinctele și actele voluntare ca fiind la originea acestora. În acest sens demonstrează filiația emoțională a acestor reacții atunci când afirmă că sufletul, ca parte a dualității materie spirit, se hrănește cu senzații (adică impresii pe care le produc factorii de mediu asupra organismului ființei viețuitoare), se manifestă prin emoții ca reacții din partea organismului la senzațiile percepute, se exteriorizează prin sentimente (simpatie-teamă, afecțiune-respingere, dragoste-ură) și În final
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Can't Go Home Again: An Argument against Afrocentrism). W.E.B. Du Bois, în cartea sa The Souls of Black Folk (1903), vorbea despre dilema dureroasă resimțită de frații săi de culoare, pe jumătate americani, pe jumătate negroes, despre "această dualitate, un american, un negru (negro); două suflete, două cugete, două năzuințe neîmpăcate; două idealuri antagonice, un trup negru" (în Adeleke: 4-5). Percepția de către majoritatea populației și influența în societatea americană au suferit schimbări considerabile în ultimele decenii, în special în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
descoperea precursor al aporeticului și antinomicului din propria sa gândire pe Ion Heliade Rădulescu, autorul teoriei echilibrului între antiteze, cu punct de plecare în filosoful francez Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), dar prelucrată în chip original de pașoptistul român, în spiritul dualității ontice din gândirea populară. Însă marele precursor care a transfigurat esențial antitezele lui Heliade (nehegelian) este Eminescu, din păcate rămas necunoscut lui Ștefan Lupașcu. Propoziția eminesciană antitezele sunt viața, care ne introduce într-un univers vădit nehegelian, cu consecințe onto-gnoseologice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
niveluri izomorfe zonei de non-rezistență și care împlinesc rolul de terț inclus în mod secret. Basarab Nicolescu observă etimologia comună a lui trei și a lui trans: "transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi"326. Astfel, transdisciplinaritatea devine "transgresiunea dualității ce opune cupluri binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiință, natură-divin etc. Așadar, Noica știa ce spune când identifica punctul de naștere a Europei în 325, la Niceea, odată cu impunerea dogmei Sfintei Treimi, acel miracol logic al putinței ca Unu să fie Trei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să ne arunce în eroare, căci nu Dumnezeu este Nimic, ci a creat lumea din nimic, confirmând plinătatea vidului. Este adevărat că taoismul identifică vidul cu Dumnezeu (Dao), dar mai vorbește de Unul care este Suflul primordial și care însuflețește dualitatea yin-yang, într-o logică triadică, generând ființă. În această ecuație "Vidul tinde către plenitudine"328. Taoismul a intuit legătura dintre oglindă și vid. Iar pictura chineză este, din acest punct de vedere, una a zonelor de maximă transparență. Altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
consistență ontologică, ci doar vidul dinăuntru, non-material. Altfel zis, forma ulciorului nu e totuna cu materia lui. Redusă la aceasta, ea devine doar simulacru, căci este privată de vidul plin, de transparența care e a afectivului ce pune în tensiune dualitatea yin-yang: "cuplul Yin-Yang poate să funcționeze, și ființele să-și afle Armonia, numai datorită unui al treilea factor, și anume Vidului mediu", precizează François Cheng 329. Artistul creează și el din oglindă 330, din "nimic", adică "transdisciplinar", transfigurând. În limba
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reprezentative, Insuportabila ușurătate a ființei (1984) ce pare să contextualizeze nu numai cronologic, dar și estetico-filosofic postmodernitatea, vom avea, azi, surpriza să asistăm la spectacolul unei stranii pulverizări a postmodernismului. N-ar fi de mirare să ne ciocnim de aceeași "dualitate" interpretativă ca în cazul celor doi mari "precursori" ai postmodernismului românesc, cum sunt considerați I. L. Caragiale și G. Bacovia. Firește, cei doi sunt "precursori" ai postmodernismului numai printr-o simplificare nonhermeneutică la nivelul "complexelor de cultură", cum am demonstrat în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]