1,881 matches
-
morfemul de conjunctiv să: (28) îi telefonez; îi voi telefona; telefonează-le; o să le telefonez În tabelul de mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
telefona; telefonează-le; o să le telefonez În tabelul de mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal non-specific sau lipsa informației semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
telefonez În tabelul de mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal non-specific sau lipsa informației semantice suplimentare - - (iv) Antiacordul - - (v) Cliticul-marcă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal non-specific sau lipsa informației semantice suplimentare - - (iv) Antiacordul - - (v) Cliticul-marcă a acordului apare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
încadrării dublării clitice la acord, iar semnul [-], rezultatele împotriva încadrării dublării clitice la acord: Criteriul Dublarea complementului direct Dublarea complementului indirect 1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului + + (ii) Obligativitatea acordului - - (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal non-specific sau lipsa informației semantice suplimentare - - (iv) Antiacordul - - (v) Cliticul-marcă a acordului apare în contextele de elipsă a nominalului + + 2. Criterii morfologice (i) Restricțiile selecționale în ceea ce privește gazda lexicală - - (ii) Rezultatele morfofonologice ale atașării la gazdă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la gazdă - - (iii) Golurile sau uniformizările din paradigmă - - (iv) Pozițiile fixe în raport cu verbul - - După cum se poate vedea, rezultatele sunt mai mult negative. Toate criteriile morfologice aplicate dau răspunsuri negative, ceea ce înseamnă doar că elementul clitic nu este afix, nu că dublarea clitică nu poate fi încadrată la acord. Singurele argumente sunt de ordin sintactic: posibilitatea de a apărea în contextul nominalului complement și obligativitatea cliticului în contextele de elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării la acord la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
clitică nu poate fi încadrată la acord. Singurele argumente sunt de ordin sintactic: posibilitatea de a apărea în contextul nominalului complement și obligativitatea cliticului în contextele de elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării la acord la dublării clitice. Menționăm aici și argumentul oferit de Tigău (2011) pentru interpretarea ca acord a cliticului de dublare: un complement direct exprimat prin cuantificatorul nimeni nu acceptă dublarea, însă dacă este vorba de niciunul sau niciuna, dublarea este posibilă (nu obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în contextul nominalului complement și obligativitatea cliticului în contextele de elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării la acord la dublării clitice. Menționăm aici și argumentul oferit de Tigău (2011) pentru interpretarea ca acord a cliticului de dublare: un complement direct exprimat prin cuantificatorul nimeni nu acceptă dublarea, însă dacă este vorba de niciunul sau niciuna, dublarea este posibilă (nu obligatorie): (29) a. Nu am văzut pe nimeni la bibliotecă. b. *Nu l-am văzut / *n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
elipsă a nominalului. Sunt însă și argumente sintactice împotriva încadrării la acord la dublării clitice. Menționăm aici și argumentul oferit de Tigău (2011) pentru interpretarea ca acord a cliticului de dublare: un complement direct exprimat prin cuantificatorul nimeni nu acceptă dublarea, însă dacă este vorba de niciunul sau niciuna, dublarea este posibilă (nu obligatorie): (29) a. Nu am văzut pe nimeni la bibliotecă. b. *Nu l-am văzut / *n-am văzut-o pe nimeni la biliotecă. (30) a. Nu (l-)am
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
încadrării la acord la dublării clitice. Menționăm aici și argumentul oferit de Tigău (2011) pentru interpretarea ca acord a cliticului de dublare: un complement direct exprimat prin cuantificatorul nimeni nu acceptă dublarea, însă dacă este vorba de niciunul sau niciuna, dublarea este posibilă (nu obligatorie): (29) a. Nu am văzut pe nimeni la bibliotecă. b. *Nu l-am văzut / *n-am văzut-o pe nimeni la biliotecă. (30) a. Nu (l-)am văzut pe niciunul la bibliotecă. b. Nu am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
biliotecă. (30) a. Nu (l-)am văzut pe niciunul la bibliotecă. b. Nu am văzut(-o) pe niciuna dintre colege la bibliotecă. Acest contrast este pus de Tigău pe seama faptului că nimeni nu este marcat pentru gen, spre deosebire de cliticul de dublare. În schimb, niciunul și niciuna sunt marcate pentru gen, ceea ce face posibilă dublarea. Și nimeni acceptă dublarea atunci când este în poziția de complement indirect, deoarece cliticul de dublare a complementului indirect nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
am văzut(-o) pe niciuna dintre colege la bibliotecă. Acest contrast este pus de Tigău pe seama faptului că nimeni nu este marcat pentru gen, spre deosebire de cliticul de dublare. În schimb, niciunul și niciuna sunt marcate pentru gen, ceea ce face posibilă dublarea. Și nimeni acceptă dublarea atunci când este în poziția de complement indirect, deoarece cliticul de dublare a complementului indirect nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a venit nimănui să creadă că Paul supraviețuise accidentului. (Tigău, 2011: 120). Credem că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
niciuna dintre colege la bibliotecă. Acest contrast este pus de Tigău pe seama faptului că nimeni nu este marcat pentru gen, spre deosebire de cliticul de dublare. În schimb, niciunul și niciuna sunt marcate pentru gen, ceea ce face posibilă dublarea. Și nimeni acceptă dublarea atunci când este în poziția de complement indirect, deoarece cliticul de dublare a complementului indirect nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a venit nimănui să creadă că Paul supraviețuise accidentului. (Tigău, 2011: 120). Credem că argumentul oferit de structurile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe seama faptului că nimeni nu este marcat pentru gen, spre deosebire de cliticul de dublare. În schimb, niciunul și niciuna sunt marcate pentru gen, ceea ce face posibilă dublarea. Și nimeni acceptă dublarea atunci când este în poziția de complement indirect, deoarece cliticul de dublare a complementului indirect nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a venit nimănui să creadă că Paul supraviețuise accidentului. (Tigău, 2011: 120). Credem că argumentul oferit de structurile precum cele din (29-31) nu este suficient de puternic pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu este marcat pentru gen: (31) Nu i-a venit nimănui să creadă că Paul supraviețuise accidentului. (Tigău, 2011: 120). Credem că argumentul oferit de structurile precum cele din (29-31) nu este suficient de puternic pentru a considera cliticele de dublare drept mărci de acord. Se pot face câteva observații: (i) Diferența dintre nimeni și niciunul (niciuna) nu este doar de marcare a genului, ci și semantică. Conform GALR (I, 269), nimeni este nonseparativ, iar niciunul este separativ. Considerăm că această
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
i) Diferența dintre nimeni și niciunul (niciuna) nu este doar de marcare a genului, ci și semantică. Conform GALR (I, 269), nimeni este nonseparativ, iar niciunul este separativ. Considerăm că această trăsătură semantică poate justifica prezența sau absența cliticului de dublare în (29) și (30). (ii) pronumele nimeni nu marchează morfologic genul (la nominativ și acuzativ, cel puțin), dar se folosește în contexte de masculin (se poate considera că forma de masculin singular este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de dublare de masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă de acord (întrucât acordul nu este un fenomen "selectiv", el se manifestă constant la aceleași elemente), fie că este o diferență între acordul adjectivului și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă de acord (întrucât acordul nu este un fenomen "selectiv", el se manifestă constant la aceleași elemente), fie că este o diferență între acordul adjectivului și acordul cliticului. (iii) Faptul că în (30) dublarea este facultativă ar putea fi un contraargument pentru interpretarea cliticului drept marcă de acord, întrucât, așa cum am arătat, acordul nu are un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
diferență între acordul adjectivului și acordul cliticului. (iii) Faptul că în (30) dublarea este facultativă ar putea fi un contraargument pentru interpretarea cliticului drept marcă de acord, întrucât, așa cum am arătat, acordul nu are un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un contraargument pentru interpretarea cliticului drept marcă de acord, întrucât, așa cum am arătat, acordul nu are un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu doar trăsăturile phi ale lui nimeni și ale cliticului de dublare. (32) a. Nu am spus nimănui că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu doar trăsăturile phi ale lui nimeni și ale cliticului de dublare. (32) a. Nu am spus nimănui că plec. b. ? Nu i-am spus nimănui că plec. (pentru lectura de tip "set deschis") Aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu doar trăsăturile phi ale lui nimeni și ale cliticului de dublare. (32) a. Nu am spus nimănui că plec. b. ? Nu i-am spus nimănui că plec. (pentru lectura de tip "set deschis") Aceeași observație se poate extinde la alte pronume. În (33)a, cuiva 170 are o lectură de tip
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tip "set deschis") Aceeași observație se poate extinde la alte pronume. În (33)a, cuiva 170 are o lectură de tip "set deschis" (toate persoanele), pe când în (33)b, interpretarea este "set închis" (un anume grup de persoane). Prin urmare, dublarea se asociază cu anumite interpretări semantice: (33) a. Ai spus cuiva că pleci? b. I-ai spus cuiva că pleci? Considerăm că sunt suficiente argumente pentru a nu încadra dublarea clitică la acord, ea fiind un fenomen guvernat de anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este "set închis" (un anume grup de persoane). Prin urmare, dublarea se asociază cu anumite interpretări semantice: (33) a. Ai spus cuiva că pleci? b. I-ai spus cuiva că pleci? Considerăm că sunt suficiente argumente pentru a nu încadra dublarea clitică la acord, ea fiind un fenomen guvernat de anumite interpretări semantice și de contextul pragmatic. 5. Argumente împotriva interpretării dublării clitice ca acord Se pot aduce mai multe argumente contra ipotezei că cliticele de dublare marchează acordul verb - complement
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cuiva că pleci? b. I-ai spus cuiva că pleci? Considerăm că sunt suficiente argumente pentru a nu încadra dublarea clitică la acord, ea fiind un fenomen guvernat de anumite interpretări semantice și de contextul pragmatic. 5. Argumente împotriva interpretării dublării clitice ca acord Se pot aduce mai multe argumente contra ipotezei că cliticele de dublare marchează acordul verb - complement: (i) DC este opțională în unele contexte, obligatorie în altele. Or, fenomenele de acord nu sunt opționale, contextuale, limitate la anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]