836 matches
-
armă adusă cu ea. Smith i-a smuls Holmes remarcă o zgârietură recentă lângă încuietoarea dulapului, semn că se încercase deschiderea acestuia. Singura cheie o avea profesorul și o purta permanent la lanțul de la ceas. Femeia deținuse prin urmare o dublură a cheii. Posibilitățile de fugă ale femeii erau reduse: pe fereastră nu erau urme că a fugit, iar cele două coridoare erau blocate. Pe unul din coridoare se afla Susan care cobora de la etaj și nu văzuse pe nimeni, iar
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
Aleksei era un prieten drag al Annei. Ea a desc operit unde locuia Serghei și apelase la un detectiv care se angajase ca secretar (al doilea din cei trei) și aflase unde sunt scrisorile, făcând în același timp și o dublură a cheii. Acesta îi făcuse și un plan al casei, dar refuzase să se implice în luarea documentelor. În dimineața crimei, Anna a mers să ia documentele, a întâlnit un tânăr pe drum (care era chiar Smith, dar ea nu
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
bijuteriilor. Mamulos evadează și este iertat de Vodă și trimis pe urmele lui Anghel. Între rimp, Anița și Parpanghel (Jean Constantin) plecaseră și ei la Viena pe urmele lui Anghel. După cumpărarea bijuteriilor, Ianuli plănuiește să le fure, făcând o dublură la chei, dar acțiunea sa este dejucată de către Anghel. Haiducul îi spune că o ține ca ostatică pe Caliopi și-i cere să-l ia în caleașca domnească pe post de prieten. Anghel se prezintă a fi căpitanul de plai
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
Show with Jay Leno. A fost folosit în câteva reclame unde, prin tehnică computerizată, s-au adăugat trupului sau alte fete (bătrâne, tinere, de bărbat, de femeie) pentru a crea impresia că acele personaje dansează că el. Bernal a fost dublura dansatoare a lui Mad Hatter în Alice în Țară Minunilor (2010) al lui Tim Burton, în timpul dansului "Futterwacken". Bernal a filmat și editat o mare parte din documentarul video intitulat Detours. Documentarul caracteriza stilurile de dans experimental centrându-se în
David Bernal () [Corola-website/Science/323059_a_324388]
-
la biroul de unde fuseseră furate documentele. Sidney Johnson, funcționarul șef, îi spune lui Holmes că el a fost cel care a închis seiful, în care a pus cu mâna lui planurile. Cel care a furat planurile trebuia să aibă o dublură a trei chei (de la clădire, de la birou și de la seif), dar nu s-a găsit nicio dublură asupra corpului lui Cadogan West și doar Sir James avea toate cele trei chei. Johnson menționează că una dintre cele șapte pagini găsite
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
fost cel care a închis seiful, în care a pus cu mâna lui planurile. Cel care a furat planurile trebuia să aibă o dublură a trei chei (de la clădire, de la birou și de la seif), dar nu s-a găsit nicio dublură asupra corpului lui Cadogan West și doar Sir James avea toate cele trei chei. Johnson menționează că una dintre cele șapte pagini găsite conținea un amănunt considerat indispensabil pentru construirea submarinului. Holmes descoperă că cineva de afară putea să vadă
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
se dovedește a fi colonelul Valentine Walter, care se dovedește a fi cel care a furat planurile. Explicația finală, construită grație deducțiilor lui Holmes și a mărturisirilor hoțului, este următoarea. Colonelul pierduse mulți bani în urma speculațiilor bursiere; el a făcut dubluri după cheile fratelui său și a furat planurile pentru a le vinde lui Oberstein pentru 5.000 lire sterline. Arthur Cadogan West îl bănuia deja pe colonel. În seara furtului, Cadogan West trecea cu logodnica prin fața clădirii din Woolwich, pentru
Planurile Bruce-Partington () [Corola-website/Science/324154_a_325483]
-
Caftul așteptat începe abia la min 36, cam după mult timp alocat premizelor, dar după aceea filmul, garnisit cu multe senzații turistice, piese muzicale și chiar carnavalul din Rio, se mai însuflețește. Replică rapel: căutând să le explice utilitatea instituției dublurilor, angajatorii emit o teorie amuzantă: cei care s-au întâlnit, în 1945, la Ialta, nu erau Stalin, Churchill și Roosevelt, ci sosiile lor. Asta ar explica și ceața totală care a urmat Conferinței.”"
Substituire cu bucluc () [Corola-website/Science/326816_a_328145]
-
rezolvă problema cu puțină șmecherie, care nu-i pune în valoare măiestria. Criticului de film Dennis Schwartz i-a plăcut filmul și a scris: "Siodmak merită mari laude pentru păstrarea melodramei agreabile și inteligente atunci când se ocupă atât cu efectul dublurilor, cât și cu rivalitatea între surori; el o face mai bine decât modul în care majoritatea filmelor au acoperit aceste subiecte, arătând că gemenii identici ar putea arăta la fel, dar au atitudini psihologice diferite". În anul 1984 s-a
Dublă enigmă () [Corola-website/Science/325873_a_327202]
-
După ce discută cu Shorty, el află că aparatul pe care-l crease era capabil să vadă viitorul. Rethrick, care urmărise mișcările lui Jennings, descoperă un mesaj către Porter în care inginerul îi cerea acesteia să se întâlnească și trimite o dublură pentru a-i lua locul ei cu scopul de a încerca să recupereze plicul. Adevărata Porter apare și îl ajută pe Jennings să scape de FBI și de oamenii lui Rethrick. Ei se adăpostesc într-o școală locală, examinând obiectele
Cecul sau viața () [Corola-website/Science/325175_a_326504]
-
bărbierea cu briciul. William H. Macy, pe atunci necunoscut, are și el un rol cameo; el este unul dintre criticii care face parte din scenă anului 1972, în care Elise îi înmânează ceasul lui Richard. Interpretare lui George Wendt că dublura, în timpul aceleiași scene, este omisa din versiunea finală a filmului. Fiica lui Richard Matheson, Ali, este trecută că și studenta. Mulți dintre locuitorii Mackinac Island, din acel timp, au fost trecuți că și "extras”. În român, Richard călătorește din anul
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
trei femei foarte atractive, care îl plac pe Colin și-l invită să stea cu ele în casa lor, unde se va întâlni și cu colega lor, Harriet (Shannon Elizabeth). John (Martin Freeman) și Judy (Joanna Page) se întâlnesc în calitate de dubluri pentru scenele de sex dintr-un film în care Tony este asistent de producție. John îi spune lui Judy că "„este bine să aibă pe cineva cu care să poată doar să vorbească”". Deși cei doi se simt confortabil unul
Pur și simplu dragoste () [Corola-website/Science/324624_a_325953]
-
poziționarea unui microscop cu efect de tunel. O altă definiție descrie nanobotul ca o mașină capabilă să interacționeze cu precizie cu obiectele la scară nanometrică, sau abilitatea de a manipula obiecte din aceasta. Nanoroboții sunt capabili să-și creeze copii/dubluri, adică să se reproducă, aceștia fiind numiți replicatori.
Nanobotică () [Corola-website/Science/329874_a_331203]
-
Un analog al Pământului (de asemenea „dublura” Pământului, „gemenele” Pământului sau al doilea Pământ) este o exoplanetă ipotetică asemănătoare Pământului, care se află în interiorul zonei locuibile circumstelare și care în dimensiuni, regim de masă și temperaturi, corespunde aproximativ Terrei. Acest tip de planete prezintă un interes științific
Analogul Pământului () [Corola-website/Science/330766_a_332095]
-
cadru, având în mână o armă. Colaboratorul român al companiilor producătoare a fost studioul MediaPro reprezentată de Andreea Stănculeanu. Muzica a fost compusă și dirijată de John Roome. Cascadoriile au fost coordonate de Diyan Hristos (șeful cascadorilor fiind Răzvan Puiu), dublurile lui Cuba Gooding Jr. și Dolph Lundgren fiind Mark Hicks și Diyan Hristov. Circa 25-30% dintre actori erau români (restul, cu excepția celor două vedete, fiind britanici), ca și majoritatea cascadorilor. Vorbind de condițiile de filmare din România, producătorul Justin Bursch
Ultimul glonț () [Corola-website/Science/328719_a_330048]
-
încercări disperate de a afla cine este acest străin care i-a ocupat apartamentul, care îi știe toate amintirile și arată exact ca el. Povestea se întinde pe parcursul a cinci zile în care la omul nostru rece și egoist descoperă dublura sa generoasă și curajoasă. Cei doi bărbați își schimba locurile între ei, la sfârșitul episodului.
Shatterday () [Corola-website/Science/331508_a_332837]
-
vârstă de 12 ani. După gimnaziu urmează academia de actorie din Stockholm, întrerupe studiul pentru a putea juca teatru și a cânta ca tenor de operă. În rolurile pe care va juca ulterior, în filmele germane nu are nevoie de dublură, deoorece vorbește cursiv germană, fapt care i-a adus în Germania o mare popularitate.
Peter Haber (actor) () [Corola-website/Science/331143_a_332472]
-
Poe, care a fost publicată pentru prima dată în octombrie 1839 în revista "Burton's Gentleman's Magazine". Având acțiunea inspirată din anii de formare a lui Poe la o școală din periferia Londrei, această povestire se referă la tema dublurii (doppelgänger) și este scrisă într-un stil bazat pe raționalitate. Ea a apărut, de asemenea, în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840) și a fost adaptată pentru teatru și film de mai multe ori. Povestea este relatată de
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
plecat fără ca vreunul dintre cei prezenți să-i vadă fața. În ultima sa escapadă de la un bal mascat din Roma, el a încercat să seducă o femeie căsătorită, dar celălalt William l-a oprit; furiosul William a tras după el dublura care nu-i opunea rezistență - care purta veșminte identice - într-o anticameră și a provocat-o la duel, înjunghiind-o mortal. Imediat după acest moment, o oglindă mare i-a apărut brusc în față. El a văzut reflectându-se în
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
înjunghiind-o mortal. Imediat după acest moment, o oglindă mare i-a apărut brusc în față. El a văzut reflectându-se în ea „propria mea înfățișare, dar cu trăsăturile feței de o paloare de moarte și mânjite cu sânge”: aparent dublura sa moartă, „dar nu mai vorbea în șoaptă”. Naratorul simte ca și cum el ar fi pronunțat aceste cuvinte: „Ai învins, iar eu sunt pierdut. Dar de azi înainte ești mort și tu - mort în fața lumii, a cerului și a speranței. Ai
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
iritația pe care o simte cineva când întâlnește o altă persoană cu același nume, distrugându-i astfel sentimentul de unicitate, i-a fost inspirată de un articol al lui Washington Irving. La sfârșitul poveștii lui Irving, personajul principal își ucide dublura cu sabia, văzând-și astfel propria față în spatele măștii. „William Wilson” explorează în mod clar tema dublurii. Acest al doilea sine îl bântuie pe protagonist și îl duce în pragul nebuniei și reprezintă, de asemenea, propria sa nebunie. Potrivit biografului
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
sentimentul de unicitate, i-a fost inspirată de un articol al lui Washington Irving. La sfârșitul poveștii lui Irving, personajul principal își ucide dublura cu sabia, văzând-și astfel propria față în spatele măștii. „William Wilson” explorează în mod clar tema dublurii. Acest al doilea sine îl bântuie pe protagonist și îl duce în pragul nebuniei și reprezintă, de asemenea, propria sa nebunie. Potrivit biografului lui Poe, Arthur Hobson Quinn, cel de-al doilea sine reprezintă conștiința. Această diviziune a sinelui este
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
este întărită de recunoașterea naratorului că „William Wilson” este de fapt un pseudonim. Numele în sine este o alegere interesantă: fiul voinței („son” of „will”). Cu alte cuvinte, William Wilson a fost ales intenționat pentru a fi purtat și de dublura sa. Poe a scris povestea foarte atent și cu subtilitate. Propozițiile sunt echilibrate, cu foarte puține adjective, și nu există puține imagini concrete în afară de descrierea școlii lui Wilson. Ritmul este stabilit intenționat ca domol și măsurat cu ajutorul unui stil formal
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
al meu”. Irving a răspuns: „Ea este realizată într-un stil extrem de pitoresc, iar interesul singular și misterios este bine susținut de-a lungul ei”. Thomas Mann a spus despre "" al lui Fiodor Dostoievski că explorează o temă similară a dublurii, „cu nimic îmbunătățită față de «William Wilson» a lui Edgar Allan Poe, o poveste care tratează același motiv romantic vechi într-un mod mult mai profund pe partea morală și cu mai mult succes în prezentarea temei grave în plan poetic
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
au fost "foarte dornici" de a vedea elementele noi ale filmului, și că le-ar putea folosi și pe acestea în viitoarele lor jocuri. Filmul conține și săritura "de semnătură" a jocului, "Leap of Faith (Actul de credință)", executată de dublura lui Fassbender, Damien Walters, și nu de o dublură digitală, deoarece echipa de producție a dorit ca acțiunile din film să pară cât mai "reale", fără a se folosi efecte speciale. Săritura de la peste 38 de metri a fost descrisă
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]