3,549 matches
-
Maria. A urcat, între timp, pe scara rangurilor - ajungând mare spătar în 1674 și deținând aceeași dregătorie între 1679 și 1681 și din nou, din 1690 până în 1706 -, cu întreruperi provocate de inimiciția unor Voievozi (chiar și a lui Gheorghe Duca, pe care l-a susținut și căruia i-a adus și steag de domnie de la Stanbul); a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoțindu-și mama, și s-a aflat între sfetnicii apropiați ai nepotului său Constantin Brâncoveanu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncoveanu în 1711 și a fugit în tabăra rusească), pe care necazurile stârnite de adversarii familiei nu l-au ocolit (a stat închis din porunca lui Grigore I Ghica în 1672, a fugit din țară, s-a întors sub Gheorghe Duca, pentru a căuta din nou adăpost în Transilvania în 1676), dacă nu s-ar fi stins în 1685, „în floarea vârtutei și a bărbății lui”306. Socrul său, Gheorghe Rodoș, s-a aflat mereu între marii dregători - a fost comis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda Brâncoveanu a fost ctitor al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urmă, conflictul (întreținut mai ales de orgoliul situării pe un palier social superior) a fost stins. Averea tuturor celor vinovați a fost confiscată și dată femeilor păgubite 404. O văduvă căreia îi fugeau ochii și pe de lături Vodă Gheorghe Duca („de moșie din țara Grecească” știa Neculce, „de la Rumelia, și viindu aice în țară de copil, au slujit la Vasilie-vodă în casă și la alți domni...”) s-a însurat cu Anastasia, fiica Dafinei Dabija („o fată a doamnei Dabijoaie, anume
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
însurat cu Anastasia, fiica Dafinei Dabija („o fată a doamnei Dabijoaie, anume Nastasia, ce era făcută cu Buhuș...” - Neculce), pe când acesta era - am văzut - vistiernic în Sfatul lui Istrate Dabija, adică între 20 septembrie 1662 și 4 septembrie 1665. Gheorghe Duca mergea ca sol în Ardeal, Ana Bonemisza, soția lui Mihail Apaffy, îi va trimite daruri, iar Anastasia îi va mulțumi la 28 aprilie 1666405. O teribilă potrivire exista între acest Domn (cu ambiții înalte și pretenții pe potrivă, ca și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi mai fugeau și pe de lături și ca soție (relația cu Șerban Cantacuzino - evocată mai târziu și de Anton Maria del Chiaro [Revoluțiile Valahiei, pp. 85-86] - care n-ar fi putut decât să complice raporturile dintre Cantacuzin și Gheorghe Duca [Neculce știe că Vodă Duca l-a adus pe Șerban „în doao rânduri [...] la București să-i taie capul”, dar a fost scăpat de intervențiile Anastasiei și ale fratelui ei, Lupașcu Buhuș, mare spătar] - a trebuit să se încheie după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de lături și ca soție (relația cu Șerban Cantacuzino - evocată mai târziu și de Anton Maria del Chiaro [Revoluțiile Valahiei, pp. 85-86] - care n-ar fi putut decât să complice raporturile dintre Cantacuzin și Gheorghe Duca [Neculce știe că Vodă Duca l-a adus pe Șerban „în doao rânduri [...] la București să-i taie capul”, dar a fost scăpat de intervențiile Anastasiei și ale fratelui ei, Lupașcu Buhuș, mare spătar] - a trebuit să se încheie după moartea lui Buhuș; acum nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiind măritată cu stolnicul Constantin Cantacuzino] și Șerban a fost nevoit să fugă]), și în starea posconjugală. „N-avu deloc grija” - murmură Nicolae Iorga - „numelui ei bun, nici față de soț în tinereță, nici, la bătrâneță, față de copii. La București, când Duca se pribeji a domni acolo, se zicea că Doamna iubește pe frumosul logofăt Șerban Cantacuzino cu lunga barbă neagră și adâncii ochi mari [legătură abia ascunsă de Doamnă 407, care-l transforma pe Cantacuzin în dublu rival al soțului ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
plătit un obol însemnat acestei boli neiertătoare. „într-această vară” - nota Radu Greceanu -, „fiind domnul la Cerneti, i-au venit veste de la țarigrad, cum au murit de ciumă [epidemia stanbuliotă din 1697] fii-sa, doamna Mariea, carea o ținea Costandin-vodă Duca, fiind mazăl la țarigrad”. De ciumă murise, în 1554, la Sibiu, Despina Milița, văduva lui Neagoe Basarab, chinuindu-se, se pare, foarte rău, fiindcă molima din 1553-1554 provoca dureri cumplite ale mâinilor și picioarelor. Se spune că bolnavii își rupeau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Deleni, moșie pe care o primise moștenire nu de la tatăl ei (cum credea C. Gane 571), ci de la Doamna Tudosca, mama ei. Vremurile în anii ’80 ai secolului al XVII-lea (când s-a întors în Moldova Ruxandra, căci Duca Vodă se simțea încă dator față de urmașii protectorului său; pe Ruxandra Duca Vodă a ajutat-o când a avut niște procese cu vecinii - spun C.I. Andreescu și C.A. Stoide într-un studiu din 1937 la care voi mai apela
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cum credea C. Gane 571), ci de la Doamna Tudosca, mama ei. Vremurile în anii ’80 ai secolului al XVII-lea (când s-a întors în Moldova Ruxandra, căci Duca Vodă se simțea încă dator față de urmașii protectorului său; pe Ruxandra Duca Vodă a ajutat-o când a avut niște procese cu vecinii - spun C.I. Andreescu și C.A. Stoide într-un studiu din 1937 la care voi mai apela - ori scutindu-i satele de dări) erau tulburi în Moldova. țara era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Iorgu Iordan, p. 74. 406. Care nu se sfia să intervină singură spre a-și salva iubitul sau, împreună cu maică-sa (deci văduva lui Istratie Dabija o urmase la București), pentru a-i scăpa pe Cantacuzini de mânia lui Duca Vodă: „Iar despre toamnă, viind și Duca vodă de la oaste, necutezând să meargă la București pentru ciumă, s-au dus la Cocorăști: acolo până la Bobotează au șăzut; decii s-au dus la București, că să potolise ciuma. Deci dar, la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu se sfia să intervină singură spre a-și salva iubitul sau, împreună cu maică-sa (deci văduva lui Istratie Dabija o urmase la București), pentru a-i scăpa pe Cantacuzini de mânia lui Duca Vodă: „Iar despre toamnă, viind și Duca vodă de la oaste, necutezând să meargă la București pentru ciumă, s-au dus la Cocorăști: acolo până la Bobotează au șăzut; decii s-au dus la București, că să potolise ciuma. Deci dar, la Cocorăști încă fiind, nu știu ce au auzit Duca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Duca vodă de la oaste, necutezând să meargă la București pentru ciumă, s-au dus la Cocorăști: acolo până la Bobotează au șăzut; decii s-au dus la București, că să potolise ciuma. Deci dar, la Cocorăști încă fiind, nu știu ce au auzit Duca vodă, că umblă Cantacuzinii împotriva domniei, ci, pă câți s-au întâmplat acii lângă el, i-au închis. Iar Șărban spătar era la Drăgănești. Ci au trimes pe Drosul sărdariul și pă Gheorghiță căpitan Ciudin, de l-au luat în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dus la Cocorăști. La Mihai Spătar, la Filipești, au trimis pe Socol logofătul și l-au prins; dar le-au scăpat și au fugit în țara Ungurească. Ci așa să auzea că va să-i omoare, dar Dabijoae, soacra Ducăi vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi și i-au slobozit”- Anonimul Brâncovenesc. Relația era de notorietate (măcar aulică) și istoricii de mai târziu o vor blama pe Doamnă, căci „această faptă la Valahia nu puțină necinste este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acestui gen de cercetări crește pe măsură ce, după 1989, se mărește și corpusul de luat în studiu, prin publicarea memorialisticii și jurnalelor „de sertar”, a corespondenței unor personalități până atunci prohibite, dar și prin editarea unor texte mai vechi (I. G. Duca, C. Argetoianu ș.a.), tot indezirabile sub regimul comunist. Interesat și de teoria prozei, S. s-a ocupat de conceptul de realism, în aceeași ordine de preocupări fiind de menționat și contribuția la Dicționarul de termeni literari (1976), pe care l-
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
ȘERBAN, Geo (20.V.1930, Iași), istoric și critic literar, editor. Este fiul Domnicăi (n. Melinte) și al lui Radu Șerban, militar. Învață mai întâi la Școala „I. G. Duca” din București, apoi la Liceul Militar din Curtea de Argeș (1941-1948) și urmează cursurile Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1949-1953). Elev fiind, colaborează în 1947 la „Glasul armatei”, dar debutul literar propriu-zis are loc în
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
a fost inițiat și În formulele diplomatice uzitate Între suverani, În funcție de titlurile purtate <ref id="41"> 41 Ibidem. Există o ierarhie foarte strictă. Astfel, Împărații și regii se adresează unui alt Împărat sau rege cu formula Monsieur, mon frere, marii duci cu mon bon Cousin, iar principii cu Sire.</ref>. Aceasta era, practic, admiterea În marea familie a „predicatelor” de tradiție folosite În Europa monarhică. Prin urmare, Andrassy Îl sfătuiește pe Carol să adopte printr-un simplu decret „predicatul” de „Alteță
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
în jurul imoralității versurilor din placheta Poemul invectivă a lui Geo Bogza, căruia îi răspunde B. Caușanschi în Cazul Bogza. Multe comentarii blamează antisemitismul și nazismul (Gh. Chirițescu, Deutschland über alles, Sandu Teleajen, Asaltul dictatorilor), altele deplâng asasinarea lui I. G. Duca, fără să reușească transformarea publicației într-o tribună social-politică de autoritate. Cantonarea în provincialism e tot mai evidentă. I. I.
TOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290234_a_291563]
-
Români. Dezamăgit de rezultatele transformării mișcării iorghiste în partid politic, T. se delimitează de acesta, rămânând un timp izolat. O reapropiere era încercată în 1918, cînd scoate la Iași, scurt timp, ziarul „Vremea nouă”. Ulterior, la insistențele lui I. G. Duca, se înscrie în Partidul Liberal, care îl utilizează în efortul de a se implanta în provincia de peste munți. Va contribui la editarea cotidianului clujean „Înfrățirea” (intitulat apoi „Înfrățirea poporului”, 1920-1925) și va fi președintele Sindicatului Ziariștilor Profesioniști din Transilvania. Revenit
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
Marinescu, George Barbu, Ioan Guția, C. Dragnea, Grigore Nandriș, Aurelia Avramescu, Mircea Handoca, Constantin Cârjaliu, George Constantinescu, Al. Gregorian, Claudiu Tudorancea, C. Michael-Titus, Dan Simonescu, Nicolae Lăpușneanu, Dominik Nicol, Radu Negru, Valentin Hossu-Longin, C. Moldoveanu, S. Al. Bacher, Georges I. Duca, Miriam Waddington, Șt. Cazimir, Mac Linscott Ricketts, Aloise L. Tăutu, Traian Golea, Bogdan Nisipoiu, Nicolae Scurtu, Theodore Ticu, Nicholas Catanoy, George Buznea, Corneliu M. Popescu, Ioana Stanciu, Octavian Olaru, Dumitru Andronache, Andrei Fischof, Peter R. Toma, Felix Dubneac, Gh. Bogdan
TRICOLORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290272_a_291601]
-
prelua conducerea redacției pentru următoarele decenii, până în august 1944), B. Cecropide ș.a. Orientarea literară a gazetei nu a fost influențată de schimbările din conducere. În 1903 și 1904, alături de vechii colaboratori vin scriitori tineri, unii aflați la începutul carierei. I.G. Duca trimite, în continuare, o cronică de politică externă foarte apreciată de cititori, pe care o va ține până în 1914. Radu D. Rosetti este, din 1902, autorul unei „Cronici de joi”, George Murnu dă versuri, traduceri și articole pe teme culturale
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Dezorientate, disperate, descumpănite, ele joacă mereu roluri, ceea ce le caracterizează fiind black hole-urile memoriei. Explicația disoluției conștiinței lor stă - crede romancierul - în renunțare: „Asta se întâmplă dacă oamenii pleacă”. Tragismul acestor indivizi mereu călători vine chiar din permanența dorului de ducă și din negarea rădăcinilor în vechea lume, pe care au abandonat-o, cea nouă, pe care o descoperă sau o inventează, respingându-i ori neputându-i-se adapta. În Vladia, roman legat indisolubil de Stăpânirea de sine (1986), U. revine
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
ramurile de activitate și din toate curentele literare”. V. pornește la drum cu o redacție restrânsă, din care, pe lângă cei doi directori, mai fac parte C. A. Donescu, Ion Anestin, Mircea Ștefănescu, Costin Nenițescu, R. Peretz, Mircea Durma, George I. Duca și N. Constantinescu (Nicon). Formatul amintește de acela al cotidienelor, cele patru pagini fiind alocate secțiunilor social-politică, economico-financiară, culturală (rubricile „Biblioteca ambulantă” și „În fața celor trei ziduri”) și sportivă. Un progres se produce în 1930-1931, când se trece la un
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
extremă stânga. Fenomenele politice sunt abordate însă și prin specii situate la frontiera cu literatura: reportaj, viață romanțată, eseu. Reportajul își face de timpuriu intrarea în sumar prin însemnările de călătorie ale lui Al. Sahia (în Palestina) și George I. Duca (în Laponia, Suedia, America de Nord). Din 1932 în paginile revistei se desfășoară o veritabilă competiție, la care participă redactori și colaboratori, unii venind în întâmpinarea gustului public pentru pitorescul, exoticul, insolitul zonelor îndepărtate ori din imediata apropiere, alții exploatând și posibilitățile
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]