863 matches
-
tratarea femeilor ca spurcate, potrivit tradiției vetero-testamentare (Leviticul) și nu a Evangheliilor? De ce Iisus a atins femeia cu lungă sângerare și tradiția instituționalizată a Bisericii spune femeilor să nu calce în lăcașul Domnului la ciclu? Ce mișcare din spațiul nostru duhovnicesc merge în direcția trecerii de la unicitatea adulației abstracte față de Fecioara Maria, spre răsfrângerea acestui lucru asupra femeilor? De ce trăim în umbra Evei și nu (și) a aceleia dintre noi căreia îi datorăm mântuirea, căci prin voința unei femei (Maria) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
robilor și stăpânilor”? Ceea ce le provoacă danciachirilor oroarea supremă este însă mai mult decât atât: anume tentativă de a zdruncina nucleul dur al ordinii rigid-patriarhale. De aici furia nedisimulată: „De peste o sută de ani, în țările și în mediile sărăcite duhovnicește, adică protestante și neoprotestante, o parte dintre femei vor să fie altceva decât sunt. Așa a apărut curentul feminist, care-i o consecință a lipsei de feminitate. Femeile acestea nu mai vor să se folosească de armele lor clasice, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cele canonice, recunoscute de Conciliul de la Niceea. Ele vor să ne spună tuturor: „La început nu a fost așa!”. Cu alte cuvinte, cerererea lor să își ridice capul de la spălatul exclusiv al podelelor, de la vândutul lumânărilor pentru ca cele cu har duhovnicesc să poată propovădui cuvântul lui Dumnezeu se bazează mult pe argumentul teologic al întoarcerii la creștinismul originar ca sursă a demnității spirituale egale a femeilor, nu doar pe argumentul sociologic: s-au schimbat vremurile și revendicăm drepturi noi. Ele vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și femei, trebuiau să nu mai fie și femei, pentru ca ordinea patriarhală care i-a precedat lui Iisus să rămână neatinsă. Căci argumentul tare al exclusivității preoției masculine este acela potrivit căruia toți apostolii au fost bărbați. În țările „sărăcite duhovnicește” toate acestea sunt larg și deschis discutate în biserică, în spațiul public. Pe această cale a „pierzaniei”, bisericile protestante ajung, rând pe rând, nu doar să recunoască accesul pastoral femeilor, ba chiar mai mult, să le accepte ca episcopi. Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
refugiat. Feministele sunt atee: la această „sentință” v-am răspuns mai pe larg în Observator cultural. În privința femeilor de mai sus, unele sunt active în organizații ecumenice, cele mai multe sunt ortodoxe, câteva sunt catolice și câteva protestante. Unele dintre ele au duhovnici și nici una nu se consideră dincolo de bine și de rău. Păcătuiesc și altfel decât din vanitate. Duhovnicii lor știu că ele sunt feministe și nu își scuipă în sân. Dimpotrivă, le tratează cu prietenie, deschidere și înțelegere. Dacă însă unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
palme și l-a lăsat ușor-ușor pe pământ, fără a avea nici cea mai mică zgârietură. Omul slăbiciunilor omenești, dar și al sfințeniei duse până la sacrificiu, este cel care, știind că va fi arestat, a părăsit muntele și mânăstirea unde duhovnicea, a coborât la București la Alexandru Mironescu, bunul său prieten, profesor universitar, unde îl vor găsi și aresta oamenii securității. S-a predat singur, pentru că s-a vrut ca Rarăul să nu fie pângărit de cizmele și brutalitatea soldaților care
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
trebuie să fii găsit când te caută pe Google, de exemplu, în topul căutărilor. Am ajuns să fim căutați foarte des, mai ales în zona site-urilor ortodoxe. Într-un fel era în logica timpurilor să se ajungă aici. Dar duhovnicește, putem spune că am ajuns la o spovedanie pe Internet, în relația preot - omul de rând care vrea să-și descarce sufletul în total anonimat? Eu am întotdeauna vreo 200 de mail-uri la care încă nu fac față să răspund
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sau poate căuta la mănăstiri mari părinți duhovnicești să stea de vorbă cu ei. Dar sunt oameni în lumea asta care n-au acces nici la cărți bisericești, nici la biserică, nu au cu cine vorbi, cu cine se sfătui duhovnicește. Pentru că Dumnezeu lucrează, nu doar prin preoți sau prin biserică, lucrează prin oricare alt om. Dar uneori nu ai cu cine vorbi. Vă dau exemplu pe cineva din Coreea sau din țările arabe. Sunt cazuri pentru care nu există altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în interiorul instituției sunt încă multe metehne și tabuuri ce țin de imaginea negativă a clerului pe care îl are în subordine. Urmărindu-i atitudinea, am convingerea că de aceste aspecte cu siguranță se va ocupa, în sensul de a trata duhovnicește problemele de natură spirituală, iar sub aspect organizatoric pe cele de natură tehnică. Am atins această problemă a clerului pentru că este punctul în care instituția Bisericii își îmbină, în chip nevăzut, partea umană cu cea divină. Clerul este un "administrator
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la purtător” rămân pe dinafară. Intuiția mistică rezolvă de la sine taina, dar nu-i poate împărtăși conținutul fără să-l deformeze ori fără să-l înjumătățească. La capătul acestui text, întrebările rămân ca atare, mai proaspete ca la început, poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi era felul lui de a sta, a răspuns: „Da, vă cunosc părinte!”. Atunci Patriarhul cu un aer boem a început a povesti cine este bătrânul din fața lor. A vorbit cu putere multă: „Acest om mi-a fost primul îndrumător duhovnicesc atunci când eram copil și am venit la mănăstire. M-a ajutat cu bani să-mi continui studiile la seminar. M-a învățat să mă rog, să rabd și să studiez mult. Dacă-i ascult sfaturile - zicea părintele Ioachim - el vede
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
regreta. Pe toți cei care l-au ascultat, îi văd astăzi în locuri bune. Este un om sfânt și face multe fapte bune pentru oameni”. Astfel de oameni a avut Cetățuia, de când a fost ea sfințită și până astăzi. Acești duhovnici din a doua jumătate a secolului al XX-lea, au avut în comun sfințirea vieții, ca dar al Sfântului Duh pe care l-au cultivat prin credință statornică și viețuire desăvârșită. Puterea exemplului personal, hărnicia mâinilor, a minții și a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de-a lungul celor 340 de ani de existență. Cu toate că obștea a avut călugări puțini și mijloace materiale reduse, aici s-a scris o pagină luminoasă a istoriei Bisericii și a neamului românesc. Rămâne ca astăzi, noi, ucenicii acestor mari duhovnici să ne străduim să păstrăm și să punem în valoare tezaurul numit Cetățuia. X. Odoarele de altădată ale mănăstirii Pentru Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia era mai mult decât un simplu locaș de cult. Se vede aceasta din grija cu care
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt aceia cărăra li s-a încredințat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin botez. Prin preoți ne îmbrăcăm în Hristos; prin preoți suntem îngropați împreună cu Fiul lui Dumnezeu; prin preoți ajungem mădularele fericitului cap al lui Hristos. Prin urmare - mai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfînt, întrebuințînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14. Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. 15. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16. Căci "cine a cunoscut gîndul Domnului ca să-I poată da învățătură?" Noi, însă, avem gîndul lui Hristos. $3 1. Cît despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
sufletului. Sfinții ne îndeamnă să facem totul cu Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu și să fim fii lui Dumnezeu, nu fii păcatului. Lucrarea poruncilor și rugăciunea ne dau pofta de a-L cunoaște pe Dumnezeu, să creștem sufletește și 40 duhovnicește. Totodată sfinții ne invită să nu pierdem ocazia de a-L chema pe Dumnezeu în ceea ce suntem fiecare Acum. Ei ne spun că întâlnirea cu Duhul se face prin tăcere, tăcerea de după cuvânt, în șederea de după rugăciune... 41 Pelerin alături de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o mărturie peste veacuri, unora dintre ei leau rămas numele înscrise în poienile din împrejurimi, în locurile în care și-au avut prisăcile lor. Acolo au învățat de la albine să culeagă de la fiecare floare ce e mai bun, acel nectar duhovnicesc mult dorit de sufletele noastre, a celor ce năzuim spre mânuire. Tot ceea ce se întâmplă în lume este supus schimbării de la o zi la alta; și opiniile, și oamenii și toate lucrurile pământești. Există un singur lucru care nu suferă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fost supuse și odoarele adăpostite de aceste ziduri istorice. Mitropoliții și episcopii care s-au ridicat din darul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor din Mănăstirea Secu nu și-au uitat niciodată mănăstirea de metanie, locul unde s-au format duhovnicește și unde au îmbrăcat haina smerită monahală. Fiecare dintre ei, în semn de aleasă prețuire față de aceste locuri sfinte pentru inimile lor și nu numai, au făcut daruri, mai mici sau mai mari, în semn de pioasă amintire. Datorită vremurilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nu poate scăpa deoarece poartă pretutindeni dușmanul cu el. Căci războiul din afară se termină ușor, dar războiul din suflet ține până la moarte. Deci se cuvine la acest moment trist să medităm mai mult la viețuirea noastră, să ne folosim duhovnicește de smerenia și discreția, de răbdarea și suferințele celor ce și-au trecut inima prin baia durerii în acele vremuri vitrege. Să ne gândim cum am fi trecut noi prin ele, dacă am fi fost atunci, să învățăm de la ei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în fiecare zbor, în fiecare cânt o parte din sufletul său, peste care ne aplecăm cu mândrie și respect și spunem cu sufletul inundat de bucurie și recunoștință: Mulțumesc ! Arhimandritul Mitrofan * 29 mai 1985 Poposind la Mănăstirea Secu, te întărești duhovnicește mai ales gândind la viețile atâtor călugări cu viață sfântă care s-au nevoit înălțând rugăciuni zi și noapte la atotputernicul Dumnezeu pentru pacea a toată lumea. Protosinghel Lavrentie Stareț Sinait * 12 august 1985 Aici la Mănăstirea Secu e loc de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
temelie, mărind-o precum se vede, făcând și zid împregiur și case de piatră... Și întâi, am ales toate moșiele ce-au avut dintru moșiele Sfintei Vineri”... Rezultatul, însă, nefiind satisfăcător, vodă hotărăște: “Am socotit, împreună și cu al nostru duhovnicesc părinte, chir Paisă proin patriarhul Țarigradului, ce s-au întâmplat aici, fiind și sfinție sa de la Sinaie,... că mai de folos este a fi amândouă aceste biserici supt chivernisala unui egumen, a căror vinituri strângânu-să la un loc, sfânta mănăstire
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
când apar voievodate puternice cu reședințe permanente, instituția horepiscopilor nu mai corespundea noii etape istorice. Astfel, susține Pr. Păcurariu, conducătorii politici ai acestor formațiuni urmăreau să aibă în reședințele (cetățile) lor un episcop în toată puterea cuvântului, care să păstorească duhovnicește peste preoții și credincioșii acestora. Era în în tradiția și specificul rânduielilor ortodoxe ca organizarea bisericească să urmeze îndeaproape pe cea politică. Acceptând această premisă, putem susține că în reședința formațiunii respective se afla și o episcopie, pentru hirotonirea preoților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în cult și în rugăciune. În Ortodoxie se pune un accent particular pe această nedespărțire a dogmelor de cult sau viceversa. Toate imnele Ecclesiei sunt mărturisiri ale dogmelor mântuitoare, urmate de rugăciune și de concluzii referitoare la datoria unei vieți duhovnicești; ele reprezintă teologie, cult și spiritualitate în același timp. • "Prin mărturisirea credinței în puterile și în actele mântuitoare ale lui Hristos, lucrătoare și azi, și prin rugăciunea ce le urmează, credincioșii cer aproape întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu, sau mântuirea, sau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștinismului, nu poate realiza cantitativ ecumenicitatea. George Racoveanu demontează această concepție aritmetică a ecumenicității, străină și periculoasă duhului Ortodoxiei, ea vădind o lipsă de contact cu realitatea vie a credinței și conducând, inevitabil, la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Dumnezeu. Este viața tainică de unire cu Dumnezeu și urcușul spre Dumnezeu al omului credincios, al sensibilității fără sfârșit a omenescului din el și care se realizează prin îndelungate eforturi și năzuințe. După Sfântul Diadoh al Foticeii, scopul vieții duhovnicești este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. Unirea cu Dumnezeu nu se poate realiza în afara rugăciunii, căci rugăciunea este o legătură personală a omului cu Dumnezeu. Această unire trebuie să se înfăptuiască în persoanele umane, ea trebuie să fie personală
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]