58,646 matches
-
pentru ziua care va începe, deoarece nu știam dacă în secunda imediat următoare mă mai pot mișca de durere sau trebuie să stau cuminte în pat și să am răbdare să treacă. În schimb există un lucru pe care nici măcar durerea nu a reușit să mi-l ia. Acesta mă ține ancorată la realitatea imediată și-mi dă forța să mă abandonez în brațele RĂBDĂRII, și să am convingerea fermă ca la sfârșitul acestui drum lucrurile vor evolua foarte bine. Știam
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
cu fiica mea la examenul de BAC și eram foarte fericită că eu voi termina și liceul și voi deveni și mamă. Ei, dar hai că m-am îndepărtat de ceea ce doream să vă spun, ce nu a reușit această durere să-mi ia: CREDINȚA. Ea este acolo în sufletul meu, mai manifestă decât oricând, mai prezentă decât mi-am imaginat vreodată că voi fi în stare. Rugăciunile, mulțumirile pe care le adresez permanent LUI, celui SUPREM. Știu, și am simțit
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
mai puțin exigentă, în primul rând cu mine și apoi cu toți cei din jur. Asta îmi aduce aminte de o discuție pe care am avut-o în spital cu unul dintre medici care încerca să mă liniștească că aceste dureri vor trece în timp și că voi lua viața de la capăt. Iar eu eram nemulțumită de mine deoarece spuneam eu, că nu este bine că nu-mi pot controla aceste dureri, așa cum doresc. Dumnealui m-a privit câteva minute, parcă
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
dintre medici care încerca să mă liniștească că aceste dureri vor trece în timp și că voi lua viața de la capăt. Iar eu eram nemulțumită de mine deoarece spuneam eu, că nu este bine că nu-mi pot controla aceste dureri, așa cum doresc. Dumnealui m-a privit câteva minute, parcă încercând să-mi vadă sufletul, așa, fără nici un fel de văl care să-l acopere, după care mi-a spus că a venit vremea să nu îmi mai impun să fac
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
în alte aspecte de viață, autoarea zămislește evenimente pornind din zona luminoasă și apoi se învăluie și se dezvăluie mai ales pe firul nefericirii, în vecinătatea imediată a disperării care te trimite adesea la o profundă meditație despre tristete, incertitudine, durere, zbucium profund. Eugenia este o fată frumoasă de la țară, cu mult bun simț și cu o încărcătură spirituală țesută din firescul trăirilor. E de o tulburătoare sinceritate și candoare, purtând pecetea neîntinării și a gingășiei. A avut o copilărie chinuită
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
moment totul se va desfășoara ca într-o fatalitate, după o logică mai presus de puterea noastră de înțelegere. Peste Eugenia se revarsă o cascadă de întâmplări care-i răvășește gândirea, îi cotropește ființa interioară. „Trupul Eugeniei plutea ars de durere pe norii unei triste povești de iubire, dincolo de timp, în căutarea celui căruia i s-a dăruit, în speranța că iubirea ei pură și puternică va ajunge la el, îl va face să arunce măcar o privire în urmă. Sufletul
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
opus valorilor ei morale, și după cum se știe, toți oamenii mici sunt dușmanii valorilor și luptă să le distrugă cu încrâncenare. Eugenia gustă neîntrerupt din fructul eșecului și cade tot mai afund în bezna deznădejdiei. După un lung șir de dureri și înfrângeri, a obosit să mai spere, rămâne o învinsă, ducându-și zilele învăluite în mantia neagră a unei vieți lipsite de bucurie, în care viscolesc durerile și nedreptățile. Îngerul ei păzitor a uitat să-i mai aprindă o flacară
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
și cade tot mai afund în bezna deznădejdiei. După un lung șir de dureri și înfrângeri, a obosit să mai spere, rămâne o învinsă, ducându-și zilele învăluite în mantia neagră a unei vieți lipsite de bucurie, în care viscolesc durerile și nedreptățile. Îngerul ei păzitor a uitat să-i mai aprindă o flacară a speranței și a lăsat-o să treacă prin lume ca o nălucă, trăind parcă un timp adormit. Nu de puține ori, ca cititor, îți vine să
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
interioare. Printre rânduri, întrezărim pe autoarea Dora Alina Romanescu cu o gamă largă de întemeinicite idei privind familia. Își întemeiază a doua familie alături de Diana trăind câțiva ani frumoși, apoi se năruie și aceasta. În întreaga sa ființă strigă disperarea, durerea, dar se regenerează primind parcă din străfundurile pământului, sau poate din univers o undă de energie care îl ajută să își găsească liniștea și împăcarea cu destinul potrivnic: „Facă-se voia Ta, Doamne! Dacă tu ai hotărât că trebuie să
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
perturbează, preț de o secundă, în Univers o ordine firească. Cu viața pierdem ultimul scrutin și rătăcind obnubilați ca-n transe, sperând în loteria altei șanse, ne ducem să murim câte puțin. Îngerii-ncep să plangă prin capele și de durere parcă-și ies din minți; de întristare că n-am fost cuminți aruncă după noi un pumn de stele. Cad Perseidele de parcă plouă în ritmul unui recviem celest, apoi se sting spre zori și-n cosmic gest lumina-și pierd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
furibundă,se perturbează, preț de o secundă,în Univers o ordine firească.Cu viața pierdem ultimul scrutinși rătăcind obnubilați ca-n transe,sperând în loteria altei șanse,ne ducem să murim câte puțin.Îngerii-ncep să plangă prin capeleși de durere parcă-și ies din minți;de întristare că n-am fost cumințiaruncă după noi un pumn de stele.Cad Perseidele de parcă plouăîn ritmul unui recviem celest,apoi se sting spre zori și-n cosmic gestlumina-și pierd în boabele de rouă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Ne comunică cu bucurie izvorâtă ca din fundul iadului, că ne pregătesc pașapoartele pentru drumul cel lung și fără sfârșit. Ei vor ca iubirea mirosind a floare de mirt și omenescul din noi să ni le transforme în gemete de durere arzând în flăcările cu putere de a distruge tot. Dar, oricâte necazuri și amenințări am avea, ele nu ne pot împiedica să visăm la frumusețile acestei sărbători, vise mai frumoase decât realitatea însăși, zile care ne trimit la filele calendarului
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
totul la eul poetic, ca apoi să le comunice îmbrăcate în haina cuvântului frumos rostit. Citindu-le cărțile și notele lor biografice, aflăm dramele și victoriile acestor poeți care au pășit printre cioburi și spini înghițind-și lacrima mută a durerii pentru a ieși la suprafață, să soarbă o gură de aer curat și dătător de energie. Intuim, cu emoție drumul dus-întors făcut fără întrerupere în adâncul sinelui insondabil și anxios, acolo unde s-au sedimentat secvențele de viață, și ni
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
izvorâtă din En sof, prin triada celorlalte nouă raze, dincolo de metafora gândului, dincolo de cerul cuvântului, dincolo de punțile literelor, dincolo de orice măsură a omului, în adânc, tot mai adânc, departe, tot mai departe, treci de vămile atâtor lumi, cu erorile, slăbiciunile, durerile și primejdiile lor, treci prin fiecare cer izvorât unul dintr-altul, treci de vârtejul norilor în spirala creației, înaintezi prin visul din vis din focul nepieritor al adevărului, în adânc, tot mai adânc, departe, tot mai departe, dincolo de trecut, dincolo de
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
cerul, prin curcubeul de culori, descoperi calea spre mine... Lași, în final, magia celor două cuvinte, să vorbească de la sine. Te iubesc! STRIGĂTUL În cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
noastre pierdute, curgeam din unul în altul, ne durea, era prea mult! Calea îngerilor le era deschisă... Un sărut amețitor acolo unde trupul îți cere, închide ochii, să simți zeița din tine! O respirație grea, sacadată, pătrunsă de o dulce durere, aveai soarele în priviri, însă abia acum l-ai zărit! Avem datoria de a fi fericiți... Râul acela e uriaș, știe toate undele viselor, le-mbrățișează, filtrându-le cântecul de umbre, și le trece pe celălalt braț spre nemurire. Între
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
te-a ridicat mai mult decât ai fi putut gândi, pentru că treptele de mai sus trebuie ajunse și călcate, altfel inutile mai sunt. Ucenic al luminii, al iubirii și-al ei, te miri cum poate da viață atâtor sentimente, bucurii, dureri, emoții, simțiri, cum îți încarcă sufletul cu hrană. E fiica lui Dumnezeu, din care s-a născut, gingașă, puternică, vie, încrezătoare, ea nu va muri niciodată, veșnic, în lumină, va trăi! VA VENI O ZI... Va veni o zi când
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
reducând lumea asta largă la dimensiunea unui sat mai mare. Toate scrierile mele, inclusiv acest volum, sunt mărturii ale luptei pe care am dus-o pentru biruința binelui, frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un veac tremurând În amurgul călit, derbedeul flămând, Afumat de vulcanul ce arde, erupe, Curge-n trecutul cărării pierdute, Te mai mistui sorbind o chemare, Turbulente memorii precare. -Noapte bună, durere, tu, arzi, În furtuni mă sorbi și mă scalzi, Ce mai porți,unde pleci,ce mai ești? Păcatele cenușii le cern în povești Și zbor în eternul din ochii tăi dragi, În templul de foc, veșnic mă-nalți, Dar șovăi
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
primărie, tot staff-ul, în frunte cu domnul primar, muncește de două zile, fără odihnă, pentru că se apropie alegerile și treaba nu-i simplă deloc. Cui și cât, de unde și cum, care-s ai noștri care ai lor, hee, heee, dureri de cap, nu alta. Pe la prânz sosește de la bufet și consilierul pe probleme de politici sociale care anunță cam împleticit: - Doommm, pimaaa, vin dă la văleni, i-a cam luaaa, dacuuu, că-i sub zăpadăă. - Păi, și ce-o să vin
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
pe aerodromul înzăpezit al lui ianuarie 1940, le făcea bucuros ca pe o gimnastică, în timp ce scanda tare tocmai din Eneida, contra olteanului Cioancă, gradatul rău care avea boală pe teteriști: Infandum, regina, jubes, renovare dolorem... poruncești, regină, să reînnoiesc o durere de negrăit!... De ger, recrutul înghețase în contact cu zăpada întărită, în ciuda exercițiului fizic impus. O clipă, se întoarse pe o rână în omătul bătătorit, și, privindu-l de jos, pe gradat, cum își sugea mucul țigării, dincolo de cotor, fără
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
apoi,definitiv, în aceea din 1944. De atunci nu mai putuseră să se se întoarcă... Îi ascultam și încercam să-i înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea s-ar fi zbătut înfiorată de durerea lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
-i înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea s-ar fi zbătut înfiorată de durerea lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
apoi,definitiv, în aceea din 1944. De atunci nu mai putuseră să se se întoarcă... Îi ascultam și încercam să-i înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea s-ar fi zbătut înfiorată de durerea lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]