3,147 matches
-
morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și caste rostiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vechi prieteni ai mei. Nu-i nicidecum marinar. — Cum? răcni Ignatius. Vrei să spui că-i numai costumat ca membru al forțelor armate din această țară? — Nu-i singura lui costumație! — Iată un lucru extrem de grav. Ignatius se încruntă și eșarfa roșie de satin îi lunecă peste șapca de vânătoare. Fiecare soldat și marinar pe care îl vedem poate fi doar un decadent nebun deghizat. Doamne Sfinte! Am putea fi prinși cu toții în capcana unei conspirații oribile. Știam cu că așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mă întreb câți dintre „militarii“ noștri nu sunt decât niște tipi ca prietenul tău. Prostituați travestiți. Cine știe? Aș dori să fie toți. — Firește, continuă Ignatius, gânditor, cu o voce serioasă. Ar putea să fie o înșelătorie de nivel mondial. Eșarfa de satin roșu luneca în sus și în jos. Următorul război ar putea să se prefacă într-o uriașă orgie. Pe cinstea mea! Câți dintre conducătorii militari ai lumii n-or fi decât simpli sodomiți bătrâni și sonați, jucând vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în dreptul Aleii Piratului, auzi niște țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul acela ambulant n-avea habar în ce zi sau lună suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor își împingea căruciorul afară pe stradă. Tot mai purta cercelul, eșarfa și sabia de abordaj, observă George. Făceau probabil parte din inventarul lui de vânzător. Îți dădeai seama, după felul cum vorbea, că pierduse mulți ani cu școala. George fusese destul de înțelept să scape de școală cât de repede posibil. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui de pirat. — Ignatius! — M-am gândit că vei reacționa astfel. De aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate, strigă doamna Reilly. Te-ai plimbat pe străzi to’ timpu’ ăsta, costumat ca de carnaval. — O eșarfă ici, o sabie de abordaj colo. Câteva sugestii abile și de bun-gust. Asta-i tot. Efectul general e captivant. — Nu poți merge în halu’ ăsta pe stradă, urlă doamna Reilly. — Te rog! Nu vreau altă criză de isterie. Îmi tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cădea bomba, să nu mă cauți. Voi fi la mine în adăpost. — Mai ține-ți gura! spuse Betty. Cele trei fete îi făcură vânt spre ușă. — Mulțumescu-ți ție, Fortuna, că m-ai scăpat de acțiunea asta, tună Ignatius. Din cauza fetelor eșarfa îi căzu peste un ochi și nu vedea bine pe unde merge. Niște oameni anormali ca voi nu pot să atragă alegătorii. Îl împinseră afară pe poartă, până pe trotuar. Săbiile ascuțite ale frunzelor de yucca de sub felinare îi înțepaseră picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pen’ drepturi civile ce ia șuturi în fund ’n pauză. — Spune-mi, domnișoara O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi și mie. Te rog, începu Ignatius, zăngănind puțintel din sabie. Nu am timp de stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înainte ca barmanul să o poată opri și veni la Ignatius, care stătea lipit de scenă, de parcă aceasta ar fi fost o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule? O răsuflare fetidă se filtra prin mustața lui Ignatius. Își smulse eșarfa de la șapcă și-și apără nările cu ea. — Mulțumesc, da, răspunse el cu vocea înăbușită. Un Doctor Nut, dacă ești amabilă. Și ai grijă să fie foarte rece. — Să văd ce avem, spuse enigmatic femeia și tropăi îndărăt la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic. Numa’ șampanie. Femeia luă un scaun și se așeză la masă. Hai, drăguță! Deschide șampania. Mi-e tare sete. Din nou respirația femeii adie spre Ignatius, care își apăsă eșarfa pe nări atât de tare, încât simți că se sufocă. Avea să ia cine știe ce microb de la femeia asta. Avea să-i ajungă apoi până la creier și să-l transforme într-un mongoloid. Cât de rău era tratată biata domnișoară O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucreze împreună cu astfel de femei inumane. Neavând încotro, detașarea ei învățată de la Boetius trebuie să fi fost splendidă. Femeia lăsă să cadă nota de plată pe genunchii lui Ignatius. — Să nu cumva să îndrăznești să mă atingi, țipă el prin eșarfă. — Ave Maria! Que pato! spuse femeia. Mira, plătești pe loc, maricon. De nu, îți dăm un picior în culo ăla mare pe care-l ai și te aruncăm pe uș-afară. Câtă grație, murmură Ignatius. Eu n-am venit aici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreme. Capitolul 64 Iar! Ellis Levine o găsi pe mama lui la al doilea etaj al magazinului Polo Ralph Lauren, la intersecția dintre Madison Avenue și Strada 75. Stătea în fața unei oglinzi, purtând un costum de pânză crem, cu o eșarfă verde. Se întorcea într-o parte și în cealaltă. — Bună, dragă, zise ea, când îl văzu. O să faci iar o scenă? — Mamă, spuse el. Ce faci aici? Îmi cumpăr câte ceva pentru vară, dragă. Am discutat despre asta, zise Ellis. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
câte ceva pentru vară, dragă. Am discutat despre asta, zise Ellis. Doar câteva lucrușoare, spuse mama lui. Pentru vară. Îți plac manșetele de la pantalonii aceștia? — Mamă, am mai purtat discuția asta. Ea se încruntă și își aranjă părul, absentă. — Îți place eșarfa? zise ea. Mi se pare puțin cam exagerată. — Trebuie să stăm de vorbă, spuse Ellis. Luăm prânzul? — Spray-ul nu a dat rezultate. — Oh, nu știu, zise ea, scărpinându-se pe obraz. Am simțit o ușoară umectare. Cam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
simțit o ușoară umectare. Cam la o săptămână după aceea. Dar nu mare lucru. — Și continui să faci cumpărături. — Foarte puține. — Trei mii de dolari săptămâna trecută. — Oh, nu-ți face griji. Multe lucruri le-am dus înapoi. Trase de eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puține. — Trei mii de dolari săptămâna trecută. — Oh, nu-ți face griji. Multe lucruri le-am dus înapoi. Trase de eșarfă și zise: — Cred că verdele ăsta nu se potrivește cu tenul meu. Mă face să par bolnavă. Dar o eșarfă roz ar fi drăguță. Mă întreb dacă au așa ceva și pe roz. Ellis o privea cu atenție, cu un presentiment tot mai neplăcut. Ceva era în neregulă cu mama lui. Stătea în fața oglinzii, în exact același loc în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ceva real, tangibil, erau fapte reale și cifre. Acele fapte și cifre nu erau interpretabile. Nu conta cum le priveai. Mama lui nu înțelegea realitatea cruntă a situației ei financiare. O văzu zâmbind, întrebând-o pe fată dacă avea acea eșarfă și pe roz. Fata răspunse că, anul acela, creatorul nu făcea nimic pe roz. Aveau doar verzi sau albe. Mama lui ceru s-o încerce pe cea albă. Vânzătoarea plecă. Mama lui îi zâmbi lui Ellis. Foarte nepotrivit. Aproape ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o eșarfă albă. Mama lui Ellis și-o aranjă în jurul gâtului, o aruncă peste umăr cu un gest extravagant. — Ei bine, domnule Istețescovici, n-ai să mă duci pe mine la azil. Să-ți intre bine asta în cap, chiar acum, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau dezaprobator și la inelul strălucitor din nasul ei, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În cel puțin câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Banu suferiseră o schimbare radicală, Începând cu Înfățișarea ei. La Începutul carierei ei de clarvăzătoare, se plimba prin casă Înfășurată În niște șaluri stacojii, cu broderii viu colorate, aruncate neglijent pe umeri. Totuși acestea au fost Înlocuite curând cu eșarfe mari din cașmir și acestea cu șaluri din pashmina, iar acestea, la rândul lor, cu turbane de mătase Înfășurate lejer În jurul capului, colorate Întotdeauna În nuanțe de roșu. După aceea, mătușa Banu și-a anunțat pe neașteptate hotărârea la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
celei de-a patruzeci și una zile, În timp ce toată lumea lua micul dejun, mâncând sucuk la grătar și ochiuri, Banu a ieșit târându-și picioarele din camera ei, cu un zâmbet radios pe chip, o lucire neobișnuită În ochi și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea cu Ivan cel Groaznic. — Din momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceeași poziție În care te-am găsit acum o jumătate de oră! Ce naiba faci În pat, leneșo? Era mătușa Banu, care băgase capul pe ușă fără să simtă nevoia să bată mai Întâi. În dimineața asta purta pe cap o eșarfă care-ți lua ochii, Într-o nuanță de roșu atât de orbitoare, Încât din depărtare capul ei arăta ca o roșie coaptă, uriașă. — Am dat gata un samovar Întreg de ceai așteptându-te pe tine, Majestatea Ta. Haide, ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o liniște apăsătoare. Și de data asta s-a Întâmplat la fel. În tăcerea care a urmat bunica Gülsüm s-a strâmbat, deranjată să audă că singurul ei fiu era denigrat În felul ăsta; mătușa Banu a tras de capetele eșarfei pe care o purta pe cap; mătușa Cevriye a Încercat să-și amitească ce fel de animal era „coiotul“ Însă, cum cei douăzeci și patru de ani de când lucra În Învățământ o făcuseră să fie grozavă la a da răspunsuri și la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la aeroportul din Istanbul de mătușa Zeliha care purta o fustă revoltător de scurtă și niște pantofi cu tocuri și mai revoltător de Înalte. Totuși, a fost și mai surpinsă să facă după aceea cunoștință cu mătușa Banu, care purta eșarfă pe cap și o rochie lungă, și să afle cât de pioasă era, cum se ruga de cinci ori pe zi. Faptul că cele două femei, În ciuda contrastului izbitor dintre Înfățișările și, evident, dintre personalitățile lor, erau surori și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întrebat mătușa Cevriye, ca și cum s-ar fi adresat unei clase de elevi indisciplinați. Mătușa Banu s-a alăturat soră-sii, deși reacția ei era mai curând Înclinată spre neîncredere decât spre mânie. Cu ochii larg deschiși, a tras de capetele eșarfei de pe cap, așa cum făcea Întotdeauna când era stresată, și apoi a Înălțat o rugăciune, așa cum făcea Întotdeauna când vedea că trasul de capetele eșarfei nu ajuta la nimic. — Mătușa mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]