916 matches
-
atinge și nu dezvoltă însuși fondul sufletesc al poporului; dimpotrivă, ea îl deformează și îl înstrăinează de sine însuși" (67, p. 308). Toate popoarele mari, aprecia Ghibu, își au pedagogia lor; poporul român însă avusese parte numai de o pedagogie eclectică, împrumutată îndeosebi din Germania. Se impunea deci elaborarea unei pedagogii naționale. O astfel de sarcină preia asupra sa O. Ghibu. Înaintea lui cu puțin timp încercase, cum s-a văzut, Simion Mehedinți, care pusese la baza construcției sale etnografia! Pedagogul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a) cunoașterea rațională a factorilor implicați în actul educației și b) cunoașterea prin revelație. Acest din urmă izvor indică scopul educației: pregătirea pentru "lumea eternă". În rest, neotomismul nu vine cu idei noi în domeniul teoriei educației. Utilizează în mod eclectic procedee și metode oferite de alte teorii, subordonîndu-le însă scopului educației catolice. Nu trebuie să nesocotim și faptul că însuși Toma d'Aquino, în De magistro, apreciind că există două modalități de a dobîndi cunoașterea, distingea, pe de o parte
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
PROVINCIA LITERARĂ, publicație apărută la Tecuci, bilunar, între 4 martie și 20 august 1908, sub îngrijirea lui Constantin Muche Blond. Este o revistă eclectică, fără program, tipic provincială, orientată în genere spre o literatură puternic marcată de sentimentalism. Sunt tipărite două postume ale lui Ștefan Petică (Pelerin și Serenadă demonică), versuri de Traian Demetrescu (reluări), Alice Călugăru, Constantin Muche Blond (C.M. Blond), Tr. Alexandrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
prezinte atât formele, cât și gradele practicilor. Donnat (1994) întocmește tipologiile francezilor după intensitatea practicilor în anumite domenii. În privința muzicii ascultate, el distinge "exclușii" (un sfert), "minimul muzical" (o treime), "amatorii de hituri" (10 %), "clasicii" (10 %), "rockerii" (14 %) și "melomanii eclectici" (6 %), care dedică ascultării cel mai mult timp și cărora le plac toate genurile. În domeniul lecturii, el evidențiază același spectru, de la absența oricărei practici (un sfert dintre francezi nu citesc niciodată) la categoria "marilor cititori" (peste douăzeci de cărți
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
intervină "asupra" rezultatelor, să le conteste, chiar să le minimalizeze. Într-o sinteză a rezultatelor produse de trei anchete prealabile realizate de serviciul său, Donnat arăta că cei mai mari consumatori de cultură sunt, în același timp, și cei mai "eclectici". Astfel, el se apropie, dincolo de perioada Lang, de poziția lui Michel Guy, care, la sfârșitul anilor 1970, mărturisea, în legătură cu "Festivalul toamnei", că rămâne favorabil unui public cultivat "deschis la toate", în fața riscului "elitist" persistent reprezentat de o anumită avangardă. Valorile
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cultură, semiotica este o fascinantă deschidere (nu întîmplător unul din primele tratate de semiotică literară se numește Opera deschisă) nu spre cum-ul textului, ci spre de ce-ul interpretării. Reformulînd vechi prejudecăți (cultură nobilă/vs/ cultură de masă) și metode eclectice sau neadecvate, semiotica se instituie ca un nou cîmp disciplinar (termenul de campo a fost lansat de Umberto Eco într-una din primele dispute despre semiotica știință sau metodă), apt să legitimeze și goana după scheme și revolta împotriva lor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tipuri. Mai mult, nu am găsit o delimitare și o departajare clară a conceptelor utilizate în analiza și denumirea fenomenelor divinatorii; c) există un număr destul de mare de lucrări de popularizare care denotă, într-o manieră comercială, discutabilă, uneori destul de eclectică și sincretistă, mari confuzii între diferite aspecte ale practicilor magice și divinatorii. În fapt, multe dintre aceste apariții aduc mari deservicii imaginii practicilor divinatorii și studiului științific al lor; d) literatura "de tarabă", alături de numeroasele site-uri existente în lumea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
haven't found an exact delimitation and differentiation of the concepts used in the analysis and naming of the divination phenomena. c) There is a quite high number of popularization works which express in a commercial doubtful way, sometimes quite eclectic and syncretistic, great confusions among different aspects of the magic and divination practice. Actually, many of these papers bring about a great deal of disservices to the image of the divination practices and to their scientific study. d) "The mediocre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
practices. On one hand, can be noticed the desire of the modern scientists to be closer to the taboo area trying to offer scientific explanations, on the other hand there is a tendency of transforming divination into a science by eclectic practices. Both situations refer to the discovery of the scientific knowledge limits and by a symbolic and credibility deficit (valid for those who use the art of fortune telling). As a result we have compilations and syncretism between different types
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
marginile, instituțiile "barbarilor" (Alessandro Baricco), în primul rând televiziunea (iar astăzi și internetul). Cum arată modelul promovat de acestea și care îi este areté/excelența? Gilles Lipovetsky îl numește turboconsumator și îl descrie astfel: "flexibil și nomad, volatil și "transfrontalier", eclectic și fragmentat, zappeur și nestatornic". (Lipovetsky, 2007, p. 101) La care se mai poate adăuga: valorizează doar prezentul, adeptul lui fun morality și al senzualismului, nu crede în morala economisirii sau în răbdarea fericită, trăiește într-o "cultură a nerăbdării
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în numeroasele studii de filosofie, antropologie, istoria artei și a literaturii, sociologie sau psihologie. De la corpul armonios și simetric al Antichității și, respectiv, renascentist la corpurile dislocate și dezmembrate ale avangardei și ale diferitelor tipuri de modernism și la trupul eclectic, reciclat și remediat al postmodernismului, transformările perceptive asupra conceptului de corp s-au petrecut concomitent cu modificarea noțiunilor de realitate, spațiu și timp, adică a conceptelor „tari” care stau la baza ontologiei, epistemologiei, fenomenologiei, științelor cognitive sau a altor discipline
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
individ în cadrul societății: teoria centrată pe rezolvarea de probleme, teoria centrată pe sarcină, teoria intervenției în criză, teoria sistemică și ecosistemică, teorii feministe, teorii psihosociale, teoria pledării cauzei, teoria comunicării, teorii organizaționale, teorii de grup social, teoria rolurilor sociale; * abordarea eclectică: însumează esențialul dezvoltat de mai multe teorii; * alte teorii: a) teorii ale asistenței sociale de grup: modelul obiectivelor sociale (abilitarea individului prin intermediul grupului și dezvoltarea deprinderilor sociale); modelul remediului (grupul devine un mijloc de ajutor și remediu pentru soluționarea problemelor
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
p.308]. Armonia ansamblului și a culorilor nobile conferă distincție: La pièce gardait le ton du vieil or, fondu de vert et de rouge, sans que rien marquât trop la fille" [ibidem p.308]. Acest trop este relativizat prin obiectele eclectice care trădează lipsa de gust a Parizienei parvenite: "un monde d'objets de tous leș pays et de tous leș styles" [Zola, Nana, p.308]. 383 La căsătoria fiicei contelui Muffat: "Des robes claires passaient, se mêlaient, au milieu des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în care jucase și Matei Millo), și Țiganii (1856, la momentul dezrobirii lor), ce aduce un personaj insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
este transmutarea unor imagini cu identitate arhitecturală distinctă, evident locală, în alte provincii ale țării față de sursa lor - așa cum este cazul catedralei ortodoxe "moldovenești" de la Timișoara. Gestul deliberat de diminuare a specificului local în detrimentul celui "național" -inevitabil construit, artificial și eclectic -pare să sugereze de asemenea o atitudine politică. în speță, este un act de destabilizare a spiritului regional - autonom și localist prin definiție - puternic mai ales în Transilvania și Banat, care și astfel, la nivelul simbolicii urbane, trebuia să cedeze
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și se preconizează noi monumente ortodoxe (Turnul Patriarhiei, 1937 arh. Gh. Simotta, o amplă Catedrală Patriahală); unde, de asemenea, începe amintitul proces de "îndreptare" și "modernizare" a structurii urbane. Arhitectura ortodoxă din această a doua generație postbelică este mai puțin eclectică - în sensul colajelor de localități decorative sau tipologice - și mai consistent bizantin(izant)ă. Se produce însă acum o desprindere de modul inițial de a înființa identitatea colectivă (națională & românească - două atribute noi, fără precedent în istoria teritoriilor asamblate în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
porțiune din spațiul camerei centrifug, către în afara ei), aparținea mai degrabă celor care îl foloseau în comun decât orașului. Servicii comunale, funcțiuni urbane și arhitecturale noi marchează orașul patriarhal postbelic, după cum arhitecți străini, alții decât omniprezenții francezi cu ajutorul cărora orașul eclectic se va fi format în a doua jumătate a secolului anterior, vin să lucreze în București, adeseori prin intermediul unor mari companii străine. Mulțumită lor, apar în București imagini arhitecturale "străine", precum acel Palat al Telefoanelor - Art Deco "of Gotham City
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
oficiale în materie de cultură („Răsfoim azi o broșură cum este Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm!”). În Ipostaze (1970), C. a adunat tot texte de critică a criticii. Un volum de versuri, Celălalt (1982), eclectic și livresc, nu a stârnit ecouri deosebite. SCRIERI: Arghezi și folclorul, București, 1966; Permanențe ale criticii, București, 1968; Ipostaze, Cluj, 1970; Celălalt, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Mircea Ciobanu, Note de lector, „Scânteia”, 1966, 7108; Dumitru Micu, Periplu, GL, 1967, 21
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Abia în ultimul an se menționează că este redactată de Al. Iacobescu, Ștefan Ionescu-Bălcești, Marcel N. Romanescu și Angelo Stătescu. În Cuvânt înainte redacția se angajează să publice literatură de valoare, traduceri din capodoperele lumii, studii folositoare tineretului școlar. Publicație eclectică, având simpatii pentru modernism, îndeosebi pentru simbolism, insistă și asupra necesității unei literaturi „ca reflex al mediului social al unui popor”. În sumar intră versuri de Octavian Goga ( În liniștea amurgului, după Peto´´fi), Nichifor Crainic (În cimitir, Durere ascunsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
, revista apărută la București, săptămânal, de la 25 septembrie 1943 până la 2 septembrie 1944, sub conducerea unui comitet redacțional. Publicație de informatie socială și culturală, C.f. găzduiește și literatura, sub semnul eclectic al modernismului epocii. La rubrică „Literatura”, se tipăresc o nuvelă de Cezar Petrescu (Doamna la telefon), un fragment din românul Lunatecii de Ion Vinea, proza de Victor Eftimiu, Ilie Păunescu, Radu Matei, Neagu Rădulescu, memorialistica semnată de I. Al. Valjan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286585_a_287914]
-
laureaților români de la Bruxelles, dorind să dezvăluim felul în care ei s-au remarcat, mai mult sau mai putin, în viața politică, profesională ori publică a țarii. În cea de-a treia parte a volumului nostru, una ceva mai compozita, eclectica, din păcate, am continuat într-o primă parte, ca și în cazul anterior, articolul lui Constantin C. Angelescu din 1943 cu privire la românii titulari unei diplome de inginer la Scoala Politehnica a Universității Libere, completând din Union des Anciens Étudiants de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
clasici și actori contemporani (regizori), între care doi actori dintr-o telenovelă românească (Dan Bordeianu și Adela Popescu). În schimb, școala și lecturile sunt factorul principal de configurare a personajelor din cărțile preferate. Structura acestui top este rezultanta unui amestec eclectic de personaje din basmele copilăriei, personaje din lecturile cerute la școală și personaje ca Harry Potter, reținute din filme, de la televiziune și din lecturi libere. Este evidentă confuzia dintre „valoare” și „notorietate”, imputabilă televiziunii. Ca o constatare mai generală, rezultată
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a afla extensiunea și limitele filozofării, de obicei, printr-o atribuire de factor determinant limbii în raport cu filozofarea. Întrucît aceste direcții în multe cazuri se întrepătrund, analiza modului în care s-au raportat filozofii la limbă se face într-o manieră eclectică ce le vizează pe toate. Cît privește investigația realizată de exegeții gîndirii filozofice, lucrurile se prezintă mai simplu fiindcă se are în vedere: 1) cum a tratat un filozof sau altul problema limbii și 2) cum a fost determinat de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
între 3 iulie 1922 și 7 iulie 1923, apoi lunar, între aprilie 1924 și ianuarie 1932. Redactor: Ion Vinea. C. reprezintă prima și cea mai semnificativă publicație a avangardei românești, cu un program estetic bine conturat. În primii ani, revista, eclectică, manifestă predilecție pentru articolele de orientare democratică și adesea polemică despre actualitatea politică internă și externă, pentru cronici economice, anchete sociale. Printre primii colaboratori se numără Tudor Arghezi, F. Aderca, Camil Petrescu, B. Fundoianu, Ion Călugăru. Intențiile inovatoare, moderniste ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
Al. A. Philippide, nu fără a fi exprimate pe alocuri rezerve față de sămănătorism și gândirism. Eseistica, de factură diversă, și publicistica literară și artistică, foarte bogată, chiar și după anul 1929, când revista își pierde coloratura pronunțat avangardistă și redevine eclectică, este susținută, ca și poezia, și de scriitori din afara grupării, precum Mihail Sebastian, Tudor Arghezi și, sporadic, Panait Istrati, Constantin Noica. Specificul avangardist al publicației angajate în impunerea unui nou curent artistic este mai transparent în domeniul traducerilor și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]