2,121 matches
-
și câmpuri de orez. Tata era un țăran sărac. S-a înrolat de tânăr în armata moșierului, din cauza datoriilor grele. A fost soldat mulți ani. Mai târziu, s-a întors în sat și a reușit să-și răscumpere pământul. A economisit cu grijă și a desfășurat o mică afacere de negoț. Era zgârcit. M-a trimis la școala primară când aveam opt ani, dar voia să lucrez la fermă dis-de-dimineață și seara. Nu suporta să mă vadă lenevind. Țipa adesea: „Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Christa se Îndreaptă În scaun, durerea de deasupra feselor a urcat până sub omoplați. Nu mai are chef să-i explice ceea ce el nu a Înțeles nici după această călătorie. Nu mai are chef nici măcar să-și continue fraza, Își economisește nervii și energia ca să ducă până la capăt această zi istovitoare. Dacă s-ar putea Întinde pe jos, cu ochii Închiși, gonind imaginile care se reîntorc, mereu, tot mai vii cu cât se Îndepărtează de ele... * Portalul dreptunghiular al bisericii romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochi sclipitori. Știi, îi spunea, sunt sigur că dacă ai duce vasele afară, soarele ar fi suficient de puternic să evapore apa în exact același timp cât îți ia ție să usuci farfuriile. În concluzie, dacă ipoteza se confirmă, vei economisi energie și timp. Și cum rămânea cu timpul și energia consumate ca să ducă vasele și să le așeze pe balcon? Se înfuria. Sau i le căra el? Toate teoriile astea, după părerea ei, nu valorau nimic. Își amintea când, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmă, să văd Telejurnalul până la sfârșit și să aflu cum anume au băgat ei toată recolta de roșii în cutiile care îl omorâseră pe hoțul de scrisori din visul meu. Nu era simplu să crești într-o familie unde se economisea atâta curent. În primul rând, niciodată nu puteai să vezi ceva la televizor până la capăt. În al doilea rând, lumina se stingea după un orar neștiut, pe care nu-l cunoștea decât tata. Atunci ascultam la radio, căci acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În al doilea rând, lumina se stingea după un orar neștiut, pe care nu-l cunoștea decât tata. Atunci ascultam la radio, căci acolo se povesteau secrete de-ale elvețienilor, în limba din țara noastră. Cred că și alți părinți economiseau curent, fiindcă în locuințele vecinilor luminile se stingeau și se aprindeau după același orar ca la noi. Odată am întrebat un prieten ce fac ei când stau pe întuneric. Mi-a răspuns: „Jucăm cărți. Voi ce faceți?” „Căscăm gura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tovarășul nu s-ar fi îngrijit de tot restul? Și cum ar fi putut tata să intre în fabrică pe o poartă și să-și ia tălpășița pe cealaltă, dacă el n-ar fi rezolvat toate problemele? Tata și mama economiseau foarte mult timp datorită tovarășului și, cu toate astea, îl socoteau sărac cu duhul. Poate o fi fost, pentru că și alți părinți spuneau la fel, ca și postul de radio pe care îl asculta tata, seara târziu. Acum un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ori colțul până la stație. Mă simțeam deja ca un orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam sări iute jos, dacă apărea controlorul.” Aici tata a făcut o pauză. Stewardesa a trecut pe la noi și a adus un pahar de suc pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bine să ne întoarcem acasă. Vorbea așa mult timp iar eu începeam să moțăi, fiindcă oricum nu mă pricepeam să-i răspund. Pentru că tata vorbea mai curând cu el însuși, pe mine mă fura somnul. „Teodorescule, tu de fapt ai economisit ceva bani în Italia?” „Da.” „Cât?” „Trei sute de dolari.” „În fine, uite ce e: cu atât bineînțeles că nu poți acoperi cheltuielile pe care le avem noi cu întreținerea voastră. Însă ar fi cel puțin o contribuție.” Tata a contribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și, când se putea, trimiteam și acasă căci, dacă nu eu, atunci cine? Doar eu eram nădejdea familiei, singurul căruia i se îngăduise să umble prin școli, iar pentru asta părinții trebuiseră să-și ia de la gură. Deci și eu economiseam și întorceam pe față și pe dos fiecare bănuț, înainte să-l cheltuiesc. Iar ca să ieși cu o asemenea prietenă costa mult. Ieșeam împreună sâmbătă după-amiaza și duminică și, după înghețată, venea cafeaua și mai apoi limonada și nici mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-o auzi?” „Neapărat. Dar cum ți-a adus aminte dansul de o seară cu invitați la televizor?” „Fiindcă în seara aceea s-a difuzat un film cu niște scene de dans, cum să spun, speciale. Așadar, în anii șaizeci, economisisem suficienți bani ca să-mi pot cumpăra un televizor. Crede-mă, îți aducea lumea în casă. Aparatul acela era mândria mea și l-am așezat în sufragerie, la loc de cinste. În orașul nostru m-am numărat printre cei dintâi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimerit ca autorul cărții să fie din Kansai, așa că eu am învățat să fac mâncare specifică zonei Kansai. — Vrei să spui că ai învățat din carte cum să faci toate minunile astea? am întrebat eu, uimit. — Apoi am început să economisesc bani și să merg la restaurante ca să văd ce gust trebuie să aibă, de fapt, mâncarea. Îmi aminteam apoi gustul și acționam în consecință. Pot să spun că stau bine la capitolul intuiție, deși cu logica e mai greu... — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Gudrun. Îi zicem așa din cauza aspectului de nibelung și pentru că vorbește Într-un mod vag teutonic. Vrea să spună totul dintr-o dată și face economie de vocale. Dar are simțul a ceea ce se cheamă justitia aequatrix: când bate la mașină economisește consoanele.” „Ce face aici?” „De toate, din păcate. Știi, În orice editură există cineva indispensabil pentru că e unica persoană În stare să regăsească lucrurile În dezordinea pe care o face. Sau cel puțin, când se pierde un manuscris, se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fericită. Care este filosoful ăla al vostru care vorbea de pisicile negre și de coarnele de coral și a zis că „nu e adevărat, dar cred”? Ei bine, eu nu cred, dar e adevărat”. În ziua aceea am hotărât să economisesc din banii de leafă și să Încercăm să facem o călătorie până la Bahia. Dar tot atunci, știu bine, am Început să mă las legănat de simțul asemănării: orice putea să aibă misterioase analogii cu orice. Când m-am Întors În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i diferită de cea a trompetei. Trompeta cere mai mult suflu și o bună conformație a gurii - ați văzut, aceea ca un fel de bătătură rotundă care se formează pe buze, ca la Armstrong. Dacă ai format bun al gurii economisești suflu și sunetul iese limpede și curat, fără să se audă respirația - pe de altă parte nu trebuie să-ți umfli obrajii, e vai și-amar! asta se-ntâmplă numai În ficțiune și În caricaturi”. „Dar trompeta?” „Trompeta o Învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acasă. Miron Încercă s-o mai oprească. În zadar. Îl lasă însă pe Grig aici, dacă domnul Herdelea vrea să-i fie tovarăș de drum. Firește, domnul Herdelea primi cu entuziasm și de dragul ei, și de bucurie că poate să economisească cheltuiala de tren. Despărțirea se făcu în hol. Afară era un ger năprasnic. Nadina, înmănușată și îmbondorită, întinse mâna natural: ― La revedere, Grig! ― Adio! șopti aproape imperceptibil Grigore de-abia atingând mănușa, parcă i-ar fi fost frică. Bătrânul Miron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doilea prag, sau tambuchiul interior, sau cum vreți să-i ziceți, e deschis ca ovalul. (Un moment de tăcere, apoi reluă). În spate e o sală mare! ― Și lumina? Lambert acționă lanterna electrică și luă în mână pistolul-laser. ― Destulă, deocamdată. Economisiți energia pentru cazul în care vom avea nevoie. Haide! Kane și Lambert îl urmară în coridorul strâmt și ușor înclinat. Dădură într-o sală de dimensiuni foarte mari. Dacă erau controale, aparate de măsură, sau instrumente în această secțiune, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o luă în sus pe lângă coca lui Nostromo și se imobiliză lângă blindajul delimitat al deschiderii. Căpitanul lăsă în jos o manetă. Panoul exterior al sasului alunecă într-o parte și intrară. ― Presurizat? îl întrebă Lambert. ― N-are importanță. Așa economisim un plin de aer. Ajungem înăuntru într-un minut și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
realiza foarte bine neliniștea care-i domina pe colegii săi; neliniște tot mai apăsătoare și anihilantă. Dar avea de ales? ― E adevărat că nu-i ușor. Nu există decât o modalitate de a pune mâna pe ea și de a economisi la maximum rezervele de oxigen. O vom căuta compartiment cu compartiment, coridor cu coridor. ― Dacă ne-am echipa cu un fel de congelator portativ? sugeră Ripley din vârful buzelor. Înghețăm fiecare secție de la distanță... Se opri văzând că Dallas clătina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
învățăm cum să vorbim, ce să vorbim, la momentul potrivit, pentru a trăi în armonie cu ceilalți. Prin acceptarea educației s-ar obține următoarele avantaje: - Oamenii ar fi fericiți și ar fi scutiți de sărăcie, boli și suferințe; - Statul ar economisi banii care se cheltuiesc acum pentru consultații, spitalizări, medicamente și pentru întreținerea pușcăriilor; - Viața ar fi frumoasă și sigură. 4.5. Mișcarea Mișcarea este o însușire a organismelor vii. Ea este necesară, după Daniel Reid („Tao pentru sănătate, sex și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
am răspuns eu supărător de politicos. ― Dar fata din brațele dumitale? Era foarte frumoasă. Îți place? ― Sunt prea ieftine ca să-mi placă, mr. Sen. Dar a trebuit să dau un farewell-party prietenilor mei și, pentru că erau mulți și voiam să economisim mașinile, am luat fiecare câte o fată în brațe. Nimic impropriu, sir, ca să zic așa... Se vede că a simțit exagerarea cu care îi vorbeam, căci m-a bătut pe umăr și mi-a spus: ― Dumneata, Allan, ai alte drumuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ideea. D-ta nu ești obișnuit cu mâncările acestea de la noi și, dacă va trebui să rămâi în Calcutta, mi-e teamă că viața de aici, așa cum ești slăbit de boală, te va ruina. Apoi, mai e un lucru; ai economisi o sumă importantă de bani și, după un an, doi, ai putea pleca să-ți vezi familia. Pentru noi, prezența d-tale cred că nu mai e nevoie să-ți spun... Își încheie vorba cu același zâmbet umed și lung
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage pentru mine. ― Ce mai fac fetele? întrebai. ― Te regretă, îmi mărturisi. Probabil că economisești mult acolo, în Bhowanipore, reîncepu el după o clipă. Nu plătești casă, nu plătești masă și nu ieși niciodată în oraș. Ce faci toată ziua? ― Învăț bengaleza ca să-mi iau examenul de Provincial-Manager, minții eu. Și apoi, e o lume
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
C.P. 161 • cod 700198 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro Tiparul executat la SC Euronovis SRL CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului transcendent destinul său fiind revelat drept o parabolă a neîmplinirii spirituale. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]