12,960 matches
-
mult mai complex). Am menționat, de la început, imensul rol al C în viața modernă și, desigur, nu se pot omite eforturile tehnicienilor de a ameliora performanțele sau de a satisface diverse cerințe formulate de beneficiari, ori aspecte ergonomice (legate de ecran de exemplu), prezentarea textului în dinamică, hipertextul, hipermedia, Internet-ul etc. Însă aș remarca șí cu privire la aceste inovații, dar mai ales relativ la "plăcuta" companie a C, cu care se poate "naviga" peste mări și țări, legându-se, prin simple manevre
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
plată emisă de aceste "magazine virtuale", facturile sunt cât se poate de concrete și ies din visul "virtual" (încă mai periculos este acest vis, decât cumpărarea "pe nimic", "pe gratis", "doar cu prețul unui apel telefonic" a obiectelor expuse pe ecranul televizorului). Efectul aproape halucinogen al acestei trăiri în spațiile zise "virtuale" din C, de pe "sticla" lui, poate fi chiar devastator asupra psihicului unor adolescenți atrași treptat de mirajul unui "mediu" (mijloc de comunicare) devenit un drog. "Umanizarea" C, pe care
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a ambiționat o ultramodernă înfățișare a "Patimilor lui Țepeș" o suită de flash-back-uri iscate tot de un interogatoriu la care este supus eroul de către un sinod de preoți ortodocși care, în final, îl vor excomunica și lichida. Viața pulsează pe ecran cînd dilatată, cînd comprimată, conform intensității variabile a experiențelor trăite, potrivit intuițiilor și revelațiilor unei naturi zbuciumate, dar nu contradictorii. Pentru că acest Țepeș nu acceptă acuzele de trădare a etniei și religiei, atîta vreme cît nu-i este înțeles demersul
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
înnăscuți, nu? - prost, pentru că ne lipsește "aripa" rusească! De ținut minte! Dar cel mai mult tânjesc după agitația depunătorilor la FNI! O dată cu căderea Convenției Democrate și a lui Emil Constantinescu, a dispărut și umanitatea disperată ce ocupa prim-planurile micilor ecrane. Bătrânii înfometați, femeile despletite, bărbații ce amenințau că-și dau foc dacă nu li se restituie pe loc sumele depuse au fost înghițiți o dată cu voturile depuse în urne la 26 noiembrie! Până în preziua alegerilor, era imposibil să treci prin Piața
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
Filme urmărite cu interes maxim de către artiștii din delegația română: două actrițe și cinci actori, un tînăr regizor și o fotografă. Cineaști care - din rațiuni obscure - n-au fost prezentați publicului în seara de gală, rămînînd "să dialogheze" doar pe ecran cu vedetele autohtone absente. Atît Magda Catone - cu rolul ei de veselă prostituată în E pericoloso sporgersi și cele două personaje secundare, soția posesivă și respectiv cicălitoare din Față în față și Zapping, cît și Dorina Chiriac - puștoaica frivolă greu
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
s-a votat pentru populiștii de cea mai joasă speță care și-au bazat campaniile electorale pe sloganuri de genul " Noi nu ne vindem țara!" și "Afară străinii!" (iar în 2004 probabil vor scanda: Nu ne vindem apa!") în loc să inunde ecranele televizoarelor, mimând gravitatea, "specialiștii" scoși din pulpana iliescianismului ar fi bine să treacă la muncă. De palavre înflorite am avut parte din abundență și pe vremea gargarei constantinesciene. Măcar la început de mandat să fim scutiți de gureșenia obraznică a
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
fac de un deceniu: o educație a subculturii triviale și a violenței de gestică și de limbaj. Le-a fost ușor să recunoască în Vadim pe unul din protagoniștii divertismentelor de două parale pe care le vedeau zilnic pe micul ecran și le-a fost mai greu să distingă elementul parodic din orice artă, fie și de prost gust, identificîndu-se pînă la urmă cu liderul P.R.M. care li s-a părut nașpa și marfă. Lăudînd trezirea la realitate a presei, cînd
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
miriade de posibilități care-mi creează un fel de permanentă grabă, mă determină să fiu inconsecventă, capricioasă, neatentă. În fine, poate cel mai important aspect al mediului electronic este orientarea sa temporală către un prezent al efemerului, al licăririi de pe ecran, trecătoare și neînsemnată în vastul imperiu al atîtor alte ecrane. Lumea virtuală către care părem a ne îndrepta, este, crede Birkert, o lume a paradoxurilor macabre: a însingurării (căci fără logică nu ne mai putem structura impresiile și experiențele și
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
grabă, mă determină să fiu inconsecventă, capricioasă, neatentă. În fine, poate cel mai important aspect al mediului electronic este orientarea sa temporală către un prezent al efemerului, al licăririi de pe ecran, trecătoare și neînsemnată în vastul imperiu al atîtor alte ecrane. Lumea virtuală către care părem a ne îndrepta, este, crede Birkert, o lume a paradoxurilor macabre: a însingurării (căci fără logică nu ne mai putem structura impresiile și experiențele și deci nu le mai putem comunica, ci doar transmite mult
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
Pollet l-a intitulat Cei din fața noastră, referindu-se la o sumă de fotografii-receptacol al tuturor mizeriilor suportate sau săvîrșite de oameni în acest veac. Dacă cineastul francez este recunoscut pentru predilecția de a specula frisonul pascalian pe care vidul ecranului îl provoacă, spaniolul Ventura Pons inițiază un joc narativ ce vizează un impact moral mai grav, dincolo de voința auctorială. Unor inși oarecare - inclusiv celui ce inițiază experimentul - li se oferă a doua șansă - anularea decesului iminent: A muri (sau nu
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
de a lăsa ca în numele democrației, chipurile, un ins ca acest CVT să atace democrația însăși, ar trebui să dea coșmaruri șefilor de televiziuni și moderatorilor care au permis ca un lider extremist să poată minți în voie pe micul ecran. Moderatorilor care s-au pretat la un circ primejdios cu acest CVT, dar și șefilor lor care au admis acest circ, România are toate motivele să le mulțumească, azi, fiindcă a devenit o țară deocheată. România trage acum ponoase, poate
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
Viorica Bucur Într-un peisaj cinematografic monocrom, dominat de producții americane, orice manifestare care aduce pe ecranele noastre filme nonamericane se constituie într-un adevărat eveniment, demn de a fi consemnat. Cu atât mai mult dacă acest eveniment se permanentizează. Astfel, de cinci ani încoace, pe agenda cinefilului bucureștean, figurează, la sfârșit de noiembrie, "Zilele filmului britanic
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
vizită impresionantă - 25 de distincții câștigate - și care a plăcut mult publicului nostru, inteligent, frenetic, imaginativ, postmodernist, delirant, cinic, absurd, violent, amuzant, incitant și solicitant, totodată - a fost filmul Snatch - Unde dai și unde crapă - semnat de copilul teribil al ecranului englez actual: Guy Ritchie Alias mister Madonna. O poveste complicată și încurcată cu gangsteri păguboși de toate rasele și naționalitățile, jocuri de sex neautorizate, un diamant de 84 de carate, un țigan blond irlandez, o mamă ahtiată după rulote bleu
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
ce înghite tot, un iepure ce păcălește un ogar etc. etc. - într-un cuvânt un film care are "marele defect" că spune prea bine, prea multe lucruri interesante, așa încât te ține continuu cu sufletul la gură, cu ochii pironiți pe ecran, cu mintea la punctul de fierbere. Un film inteligent care te obligă să fii inteligent! Și mai ales, să ai umor. Desigur, negru. Umorul lui Kenneth Branagh este, în schimb, foarte colorat: roșu, oranj, verde, albastru sunt rochiile fetelor. În
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
comicul să se îngroașe, iar umorul să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
de început de secol - pe care a vrut să o cucerească e, oarecum, previzibilă. Într-un fel, Lily se aseamănă foarte mult cu o altă rebelă creată de Edith Wharton - contesa Ellen Olenska - cea din romanul "Vârsta inocenței" (adus pe ecran, într-un film de factură viscontiană, de Martin Scorsese). Destinul său este însă mai tragic și urmărit până la final. Un film de atmosferă și personaje, așa cum numai englezii știu să facă și în care revelația se numește Gillian Anderson alias
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
ceasul mașinii și l-am rugat să mă ajute. A umblat calm pe la tot felul de butoane...22.37. A pîlpîit de cîteva ori, a rămas fixat. O vreme. Pentru noi, pentru totdeauna. Cînd am ajuns acasă, ora era pe ecranul televizorului. Mare. Iar clopotele băteau. Am simțit, paradoxal, că sînt din nou puternică, curajoasă, că iubesc lumina și că ea se așează, iarăși, pe fața mea. Că intru, nu știu pînă cînd, în armonie cu mine și cu povestea mea
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
ce ? Mai vorbește cu mine ? De când cu cele trei liste de medicamente, compensate, o doare-n cotul drept și pupă televizorul ori de câte ori îl vede pe domnul ministru Cinteză - să-i fie de leac!... Precum a pupat și nevastă-mea micul ecran în dreptul figurii lui Răzvan Dumitrescu, de la Realitatea Tv, când l-a auzit întrebându-l pe domnul Prim-ministru: "-Care este poziția dumneavoastră în legătură cu iminentul sfârșit al Papei ?" Noroc că nevastă-mea, în calitate de descendentă de răzeși are un caracter puternic și
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
la ProTV, campionul filmelor comerciale. E drept, vineri, la ora 00.30. Paranteză: cu toate că pare o ipoteză trasă de păr, s-ar putea alege ceva bun din această paradă în masă a peliculelor de categorie ușoară. Prezența lor pe micul ecran e atât de sufocantă încât, cu timpul, câțiva vor deveni forțat cinefili avizați doar pentru că tânjesc după un dram de diferență, cel puțin din punct de vedere narativ. Închei paranteza și revin. Ei, Luc Besson e considerat de mulți varianta
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
-ului, acesta spune că varianta filmului nu este un "director's cut" (se lansează pe piață un film, iar apoi regizorul, nemulțumit de varianta finală, oferă propria sa versiune), pentru că aceasta era cea pe care o puteai vedea pe marile ecrane în 1997. Cu alte cuvinte, a avut suficientă libertate de creație. Și asta se vede: introduce numeroase inovații la nivelul scenariului, inovații la care regizorii anteriori n-ar fi îndrăznit să spere. Scenaristul (dar și regizorul) Joss Whedon transplantează o
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
Antoaneta Ralian Romancierul american Michael Cunningham, considerat a fi unul dintre cei mai buni scriitori contemporani, și-a cucerit notorietatea cu romanul Orele, care a stat la baza unui film de mare succes. Filmul a rulat și pe ecranele noastre, iar romanul a apărut în traducere românească în colecția "Biblioteca Polirom". Romanul O casă la capătul lumii a fost, la rîndul său, ecranizat, într-un film foarte bine primit de critică, film care, probabil, va rula și la noi
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
deopotrivă oameni ai cifrelor, sociologi (d-na Vali Stoian) și simpli cititori. Sînt de reținut, din intervențiile din public (unde se aflau, printre alții, Adriana Bittel, Dan Stanca și Gheorghe Buluță), referirile la "concurența" dintre lectura clasică și cititul pe ecranul computerului, depășită printr-un "hibrid", prin tratarea diferită a lui utile și a lui dulci. Chiar dacă, se pare, consolarea lui Eco, aceea că nu poți adormi cu un computer pe piept, așa cum adormi cu o carte nu mai e de
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
peliculei, așa ceva nu se iartă. Vorbesc de "sutură", un cuvânt complicat care definește o realitate relativ simplă (pentru criticul de film care își dă cu părerea, nu și ușor de realizat pentru regizori): "L-ai pus pe personajul X pe ecran, acum spune-mi de ce trebuie să-mi pese de el". Cu toate că, ne informează Leonardo DiCaprio, Scorsese empatizează incredibil cu personajul său, această atitudine nu e vizibilă pe ecran. începutul filmului promitea altceva, bine, nu ceva inovativ, ci vechea teză (redundantă
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
ușor de realizat pentru regizori): "L-ai pus pe personajul X pe ecran, acum spune-mi de ce trebuie să-mi pese de el". Cu toate că, ne informează Leonardo DiCaprio, Scorsese empatizează incredibil cu personajul său, această atitudine nu e vizibilă pe ecran. începutul filmului promitea altceva, bine, nu ceva inovativ, ci vechea teză (redundantă și în alt lungmetraj nominalizat la Oscar, Ray) cum că ce i s-a întâmplat în copilărie îl tarează pe viață. Nu e vorba însă de o traumă
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În Ray, există personaje secundare care au loc să se dezvolte. În filmul lui Scorsese, doar personajul lui Cate Blanchett are ceva spațiu de manevră, restul sunt doar - împrumut termenul anglo-saxon - "camee", apariții episodice, nu personaje secundare, ci
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]