1,375 matches
-
crescute de acizi biliari într-un volum constant de bilă. Cu cât este mai mare perioada interdigestivă cu atât este mai mare cantitatea de acizi biliari responsabili pentru susținerea digestiei. Joncțiunile paracelulare de la nivelul epiteliului vezicii biliare sunt permeabile pentru electroliți anorganici din bilă. Astfel, bila este concentrată prin îndepărtarea ionilor de sodiu și de clor. Lipidele din compoziția bilei sunt prezente sub formă de agregate (micelii și vezicule), iar bila veziculară rămâne izotonică cu toate că concentrația ionilor de sodiu crește peste
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) VIP conține 28 de aminoacizi; se găsește în structurile nervoase gastro-intestinale, în creier și în multe structuri nervoase autonome. PreproVIP conține VIP și un polipeptid apropiat numit PHM-27. Rolurile VIP: stimulează secreția intestinală de apă și electroliți, inhibă secreția gastrică acidă, potențează acțiunile acetilcolinei la nivelul glandelor salivare. Alți hormoni gastro-intestinali Motilinul este un polipeptid care conține 22 de aminoacizi; a fost extras din mucoasa duodenală. Are rol în stimularea secreției acide gastrice. Substanța P se găsește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de apă intraluminală (litri/zi): alimente 2; salivă 1; bilă 1; suc gastric 2; suc pancreatic 1; suc intestinal 2. Absorbția la diferite nivele (litri/zi): duoden și jejun 4,0; ileon 3,5; colon 1,5. 8.5. Absorbția electroliților Când conținutul luminal este hipoton, apa cu electroliți și alte substanțe dizolvate pătrunde prin spațiile intercelulare; este vorba de fenomenul de atracție a solventului. Sodiul Zilnic pătrund în tractul gastro intestinal 25 35 g de Na+, din care 5 8
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
1; bilă 1; suc gastric 2; suc pancreatic 1; suc intestinal 2. Absorbția la diferite nivele (litri/zi): duoden și jejun 4,0; ileon 3,5; colon 1,5. 8.5. Absorbția electroliților Când conținutul luminal este hipoton, apa cu electroliți și alte substanțe dizolvate pătrunde prin spațiile intercelulare; este vorba de fenomenul de atracție a solventului. Sodiul Zilnic pătrund în tractul gastro intestinal 25 35 g de Na+, din care 5 8 g de origine alimentară și restul din diverse
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
absorbite complet. In colon, absorbția este mai puțin eficientă și are loc de asemenea degradarea și/sau absorbția reziduului solid. 8.7. Absorbția la nivelul colonului Mucoasa intestinului gros are o mare capacitate de absorbție. La acest nivel se absorb electroliți, vitamine, glucoză, acizi grași cu lanț scurt de atomi de carbon, aminoacizi și apă. Glucidele complexe din fructe și legume care n au fost digerate, se transformă sub acțiunea bacteriilor în AG cu lanțuri scurte, care constituie componenta anionică majoră
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fi cuplați cu glucoza sau cu aminoacizii și îi secretă pe cei de potasiu. Tot în mucoasa colonului există un sistem de schimb între clor și bicarbonat. Colonul unei persoane adulte este capabil să absoarbă 1 l de apă împreună cu electroliții amintiți. Când în ileon trec cantități mari de lichid se pot absorbi până la 3 l de apă în 24 de ore. Nu sunt absorbite din colon glucidele, proteinele, grăsimile nescindate și calciul. Datorită posibilităților de absorbție a colonului, prin instilațiile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a. Reglează osmolaritatea prin excreția de urină cu osmolaritate crescută sau scăzută, în funcție de necesități. b. Păstrează în limite fiziologice volumul lichidului extracelular al organismului prin controlul excreției de apă și sodiu. c. Reglează echilibrul electrolitic (concentrația substanțelor ionizate în plasmă electroliți). d. Participă la echilibrul acido-bazic prin eliminarea de H+ în condiții de hiperaciditate sau de HCO3în condiții de alcalinitate plasmatică. e. Contribuie într-o măsură esențială la menținerea presiunii arteriale. f. Degradează o serie de hormoni peptidici, precum insulina, glucagonul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
contracurent Curgerea în direcții opuse în ramurile descendent și ascendent al ansei și proximitatea celor două brațe permite interacțiunea între acestea. Se crează un fenomen de feedback pozitiv, determinat fenomenele ce au loc la acest nivel. Cu cât mai mulți electroliți elimină ramul ascendent, cu atât va crește osmolaritatea interstițiului, care va permite un eflux și mai mare de apă și cu atât mai concentrat va fi lichidul ce va ajunge la nivelul ramului ascendent. Acest fenomen de feedback pozitiv multiplică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
capacitatea de concentrare a ansei, și de aceea se numește fenomenul de multiplicare, iar deoarece direcția fluxului de lichid tubulară este opusă, se numește în contracurent (fig. 103). Pentru ca fenomenul de multiplicare să fie eficient, cea mai mare parte a electroliților extrași din urină trebuie să rămână la nivelul lichidului interstițial al zonei medulare. Aceasta se realizează cu ajutorul vasa recta, vase lungi, ce coboară de la limita între corticală și medulară și merg în paralel cu ansele. Aceste sunt atât arteriole cât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu ansele. Aceste sunt atât arteriole cât și venule. Vasa recta ascendente sunt capilare fenestrate, iar cele descendente au un endoteliu continuu, cu proteine transportori pentru uree și aquaporine. Vasa recta mențin hipertonicitatea cu ajutorul unui mecanism numit schimb în contracurent. Electroliții și alți solviți, mai ales ureea, cere sunt prezenți în concentrații mari în medulară, difuzează în vasa recta descendente, deoarece acestea sunt permeabile pentru ioni și apă. Apoi, aceiași electroliți și uree vor difuza din vasele ascendente înapoi în interstițiu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
recta mențin hipertonicitatea cu ajutorul unui mecanism numit schimb în contracurent. Electroliții și alți solviți, mai ales ureea, cere sunt prezenți în concentrații mari în medulară, difuzează în vasa recta descendente, deoarece acestea sunt permeabile pentru ioni și apă. Apoi, aceiași electroliți și uree vor difuza din vasele ascendente înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii coloid-osmotice date de proteinele plasmatice, care nu pot trece prin peretele capilar. Astfel, electroliții rămân captivi în medulară, iar apa este recuperată în circulație
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
deoarece acestea sunt permeabile pentru ioni și apă. Apoi, aceiași electroliți și uree vor difuza din vasele ascendente înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii coloid-osmotice date de proteinele plasmatice, care nu pot trece prin peretele capilar. Astfel, electroliții rămân captivi în medulară, iar apa este recuperată în circulație. Ansa Henle este un component esențial al nefronului deoarece permite concentrarea urinii (creșterea osmolarității acesteia peste osmolaritatea plasmatică). Cu cât necesitățile speciei cer o mai mare economie de apă, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
apă și sodiu în funcție de necesitățile organismului. Porțiunea inițială a tubului distal formează parțial complexul juxtaglomerular, furnizând celulele-senzor ale maculei densa și participând la fenomenul de feed-back tubulo glomerular. Partea următoare este foarte răsucită, are mecanisme foarte eficiente de reabsorbție a electroliților și este practic impermeabil pentru apă și uree. Mai est denumit și segmentul de diluție, deoarece diluează urina prin îndepărtarea ionilor. Celulele tubului distal prezintă un cotransportor de Na/Cl, care reabsoarbe sodiul din lumenul tubular, apoi acesta fiind eliminat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
estimări destul de corecte folosind sulfați radioactivi sau zaharuri inerte, de tip inulină sau manitol. Compoziția lichidelor corporale este diferită în funcție de compartiment. Aceste conțin cantități semnificative de moleculă fără sarcină electrică, dar, din punct de vedere cantitativ, substanțele ionizate (numite generic electroliți) contribuie cel mai mult la concentrația totală a solviților sau osmolaritatea lichidelor corporale. Osmolaritatea plasmei, măsurabilă cu osmometrul sau calculată este de 290-300 mOsm/l. După cum se poate observa din tabelul de mai sus, există diferențe semnificative în compoziția LIC
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
1500 ml. Pierderile pot fi și ele extrem de variabile, în funcție de condiții. In condiții normale, prin materiile fecale se pierd cantități reduse de apă (100 ml), dar în condiții patologice (vomă, diaree) se pot pierde cantități foarte mari de apă și electroliți, care pot duce foarte repede la dezechilibre periculoase sau chiar fatale. Pierderile respiratorii sunt determinate de eliminarea vaporilor de apă prin aerul expirat. Reprezintă aproximativ 400 ml/zi și nu pot fi reduse sau crescute în mod semnificativ. Pierderile cutanate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este menținerea volumului intravascular. Acesta este reglat de aldosteron (crește reabsorbția sodiului), ADH (crește reabsorbția apei) și peptidul natriuretic atrial (crește eliminarea sodiului și apei). În plus, sectorul extracelular funcționează ca un rezervor din care și spre care apa și electroliții intravasculari pot fi mobilizați [3]. Apa se mișcă liber, atât prin membrana capilară, cât și prin cea celulară. Conținutul în apă al celor trei compartimente este dependent de presiunea osmotică, hidrostatică și oncotică. Presiunea osmotică este presiunea necesară pentru a
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
să rețină apa în sectorul intravascular; fiind determinată în principal de albumină. Când această presiune crește (de exemplu perfuzarea de soluții macromoleculare : albumină, dextran, amidon), apa din sectorul interstițial este atrasă către sectorul intravascular. 2.1.2. ELECTROLITII IN ORGANISM Electroliții sunt esențiali în menținerea electrofiziologiei celulare. Celulele excitabile (celulă nervoasă, celule musculare, miocard) au o abilitate particulară, aceea de a menține un gradient de concentrație pentru sodiu și potasiu între compartimentul intracelular și cel extracelular, ceea ce generează o diferență electrochimică
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
o diferență electrochimică între interiorul și exteriorul celulei (potențial de repaus). Diferiți stimuli modifică permeabilitatea membranei celulare și se ajunge la inversarea încărcării electrice a celor două sectoare, intracelular și extracelular (potențial de acțiune) , ceea ce permite activarea celulei respective. Concentrațiile electroliților, în special sodiu și potasiu, dar și calciu și magneziu, pot altera electrofiziologia acestor celule [3]. Principalul cation din sectorul extracelular este sodiul, la care se adaugă mici cantități de potasiu, calciu și magneziu. În sectorul intracelular principalul cation este
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
ATP-ază care elimină sodiul din celulă și transferă potasiul din sectorul extracelular în cel intracelular; astfel se menține potențialul electric transmembranar necesar pentru activitatea celulelor excitabile. La nivelul membranei capilare echilibrul ionic este explicat de legea Gibbs-Donnan: deși apa și electroliții circulă liber prin membrana capilară există o concentrație crescută de cationi în sectorul intravascular care să echilibreze din punct de vedere electric sarcinile negative ale proteinelor. Proteinele au o concentrație crescută în spațiul intravascular, membrana capilară fiind doar semipermeabilă pentru
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
valorilor ureei sangvine, disproporționat față de valorile creatininei. Contracția spațiului extracelular este un stimul puternic pentru apariția alcalozei metabolice care, în timp, se complică cu o acidoză metabolică, consecință a hipoperfuziei tisulare. Compoziția electrolitică a spațiului extracelular se determină prin măsurarea electroliților în sânge, element obligatoriu în evaluarea și tratarea corectă a tulburărilor echilibrului hidro-elecrolitic. Nu trebuie uitat că, de multe ori, modificările concentrației de sodiu în spațiul extracelular, mai ales atunci când se instalează acut, sunt induse de modificări ale volumului de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
sodiu al organismului. Concentrația plasmatică a potasiului dă puține informații asupra conținutului total de potasiu al organismului; din acesta doar 2% (80 mEq) este plasat în lichidul extracelular. De asemenea, importantă din punct de vedere terapeutic este evaluarea pierderilor de electroliți; se va determina obligatoriu ionograma urinară și eventual, se vor doza electroliții în alte fluide pierdute în cantități importante (aspirat gastric, fistule digestive etc.). 2.1.4. TERAPIA DE MENTINERE HIDRO-ELECTROLITICA Se referă în principal la două aspecte: asigurarea nevoilor
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
total de potasiu al organismului; din acesta doar 2% (80 mEq) este plasat în lichidul extracelular. De asemenea, importantă din punct de vedere terapeutic este evaluarea pierderilor de electroliți; se va determina obligatoriu ionograma urinară și eventual, se vor doza electroliții în alte fluide pierdute în cantități importante (aspirat gastric, fistule digestive etc.). 2.1.4. TERAPIA DE MENTINERE HIDRO-ELECTROLITICA Se referă în principal la două aspecte: asigurarea nevoilor bazale ale organismului și compensarea pierderilor anormale. Pentru asigurarea nevoilor bazale în ce privește
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
înlocuite semicantitativ; pierderi urinare sunt cel mai bine compensate urmărind diureza zilnică și dozând regulat ionograma urinară; deplasările de fluide între compartimentele interne se referă la acumulările de fluide în spațiul trei (zone de injurie tisulară unde se acumulează fluide, electroliți, proteine, detritusuri tisulare osmotic active) și la sechestrarea acestora în cavități ale organismului (peritoneală, pleurală) sau în organe cavitare (tract gastro intestinal, în caz de ileus sau obstrucție); sunt greu de evaluat, întrucât nu produc modificări ponderale și sunt sugerate
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
bolnavi, deși calea principală de excreție a fost eliberată. În ceea ce privește modificările patologice legate de un obstacol ureteral unilateral, Sarramon [112] menționează, de asemenea, diminuarea filtrării glomerulare, defecte de reabsorbție tubulară, alterarea mecanismelor de concentrație și diluție urinară, modificări în transportul electroliților, modificări ale debitului sanguin renal și o pierdere de bicarbonați, urmată de oprirea acidificării urinare. Din studii pe 21 de bolnavi, efectuate după dezobstrucție spontană sau operatorie a căii principale de excreție, studii care au inclus dozarea săptămânală a enzimelor
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
reabsorbită activ și în întregime în tubul proximal, cu condiția ca nivelul sanguin să nu depășească 10 mmol/l. Bicarbonații sunt în întregime reabsorbiți, dacă nivelul plasmatic este < 27 mmol/l. b) în pars convoluta a tubului proximal sunt reabsorbiți electroliți Na+, K+, Cl-, HCO3-, Ca2+, HPO42-, aminoacizi, glucoză și apă. Secreția de acizi organici și baze are loc în principal în pars recta. Această porțiune este susceptibilă la injuria nefrotoxicelor (metale grele și droguri). 2. Ansa Henle, situată în zona
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]