2,275 matches
-
tocmai un uomo universale? Erudiția sa este într-adevăr enormă. Dar scrierile și corespondența lui bogată dezvăluie ciudățenii. Era, bineînțeles, un excelent literat, specialist în drept, moralist; lăuda artele liberale și făcea digresiuni despre vulcanism, fântânile arteziene, viața animalelor (cameleon, elefant, potârniche), fabricarea unor produse (papirus, var, vin etc.), originea războiului, teatru, monede, purpură, pâine, plumb etc. Cu alte cuvinte, eruditul este interesat de tot și de toate, fără scrupulele „specialistului”, în virtutea unei curiozități intense, delectându-se cu detalii curioase referitoare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pot solicita și alte sarcini de acest tip) Criteriu de evaluare: Copilul denumește din memorie noțiuni din sfera celor generale respective (cel puțin trei exemple). C.3.2. Definirea unor noțiuni Consemn: Ce este semaforul? Ce este biblioteca? Ce este elefantul? Ce este vaporul? (se pot solicita și alte sarcini de acest tip în locul celor sugerate) Criteriu de evaluare: Copilul definește cele patru noțiuni (obiecte/ființe). C.3.3. Operații de gândire Consemn: Prin ce aseamănă mingea și soarele? Prin ce
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Componenta mai interesantă a scrierilor lui P. este, în cele din urmă, memorialistica. Cu o detașare ce se vrea deplină, cu asumarea francă a subiectivității, fostul înalt demnitar rememorează în Timpul lepros (1992), Am fost și cioplitor de himere și în Elefanții de porțelan (1997) fapte, evenimente, resuscită situații în care fusese implicat, portretizează personalități istorice de prim rang, românești și străine, construind astfel un foarte subiectiv tablou de epocă, în care persistă intenția de a surprinde în comportamente riguros circumstanțiate relativa
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Vitralii incolore, București, 1985; Cenușa din ornic, București, 1988; Insomnia dragonului, București, 1989; Timpul lepros, București, 1992; Ieslea Minotaurului, București, 1993; Am fost și cioplitor de himere. Convorbire realizată de Ioan Tecșa, București, 1994; Eclipsă în Cetatea Soarelui, București, 1996; Elefanții de porțelan, București, 1997; Focul de paie, București, 1999; Pasajul, București, 2002; Omul zăpezilor, București, 2003. Repere bibliografice: Poantă, Modalități, 22-25; Barbu, O ist., 109-113; Bălan, Artă, 159-172; Alexiu, Ideografii, 27-29; Baltag, Polemos, 206-209; Grigurcu, Poeți, 114-117; Ruja, Valori, 41-45
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
exces, în spiritul vremii comuniste - și asta se întâmplă nu rareori -, tendențiozitatea retoricii devine stridentă, iar încântarea în fața imaginației poetice dispare, lăsând cititorul pradă unui sentiment de lehamite. Concomitent cu reportajul, P. profesează eseul publicistic, prezent în paginile din Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizațiile tinere ale planetei (1973), România - convergențe la universal (1975), alcătuiește culegeri de interviuri - Poezie și politică (1972), Literatură și națiune (1986) ș.a. În poezie debutează editorial în 1974, cu Bunica Beps, volum integrat
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
1962; Colocvii. Artistul și opera sa, de la I.L. Caragiale la Eugen Barbu (în colaborare cu Ștefan Bănulescu), București, 1964; Escale spre noi înșine, București, 1966; Focuri în junglă, București, 1967; La Roumanie, București, 1967; Poezie și politică, București, 1972; Un elefant pentru doi oameni. Scurt periplu prin civilizațiile tinere ale planetei, Craiova, 1973; Asaltul, Craiova 1974; Bunica Beps, București, 1974; România - convergențe la universal, București, 1975; Încă 3 kilometri până la Apele Vii, Craiova, 1976; Paralaxe la „Miorița”. 30 de sate în
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
iubire cu robul Suleiman care ajunge sultan. În 1974 un concurs internațional de literatură destinat nevăzătorilor, organizat la New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
cu pianul, 187-195; Cornel Moraru, Lectura poeziei, VTRA, 1986, 1; Paul Cornea, „Introducere în poezia contemporană”, MS, 1986, 4; Călinescu, Biblioteci, 171-175; Piru, Critici, 224-226; Papahagi, Fragmente, 30-36, 76-90; Cornea, Semnele, 211-216; Ulici, Lit. rom., I, 484-487; Răzvan Voncu, Cimitirul elefanților. „Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă”, L, 1996, 6; Alexandru George, De groază, LCF, 1996, 20; Spiridon, Interpretarea, 209-214; Dicț. esențial, 567-568; Manolescu, Lista, III, 323-335; Ion Simuț, Elita prozei postbelice, F, 2002, 2; Marius Chivu
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
patrie, București, 1960 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); Victor Hugo, Omul care râde, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1961, Notre-Dame de Paris, București, 1967; Ivo Andrić, E un pod pe Drina, București, 1962 (în colaborare cu Ioana G. Seber), Povestea cu elefantul vizirului, București, 1966 (în colaborare cu Voislava Stoianovici); Balzac, Muza departamentului, București, 1962 (în colaborare cu Theodosia Ioachimescu); Alejo Carpentier, Împărăția lumii acesteia, pref. Șt. Cazimir, București, 1963 (în colaborare cu Radu Nistor); Konstantin Fedin, Rugul, București, 1963 (în colaborare
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
am putea clasifica stiluri și comportamente, dar nu am putea descoperi prin inducție care este esența categoriei de câine. Și totuși, orice copil, fără suportul microbiologiei genetice, poate să identifice câinii și să-i deosebească fără greș de pisici, cai, elefanți și iepuri. Explicația, după Platon, este aceea că lumea aparențelor este doar o reflectare imperfectă a formelor ideale. Înțelegerea se produce nu ca rezultat al unei observări empirice insistente, ci prin raționare și filozofare, care sunt criterii interne ale minții
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a unor teme recurente, ceea ce face imposibilă analiza și înțelegerea mai profundă. Este adevărat că, într-un anume sens, fiecare eveniment uman este unic. Fiecare război este diferit, fiecare ciclu electoral, fiecare președinte al Statelor Unite. Dar tot așa sunt și elefanții, cutremurele, galaxiile și uraganele: unice. Diferențierea nu este o proprietate care ține doar de domeniul uman. S-ar putea ca o greșeală de tipar a unui funcționar care transmite informații să afecteze decizia unui general de a ataca flancul stâng
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în care faimosul comandant de oști, unic în „superba lui trufie”, cu elefanții lui care au „albit de spaimă Alpii”, se dovedește neînstare să învingă legiunile și rațiunea romană. În fine, poemele din Arma secretă (1980) îl înscriu pe poet într-o meditație elegiacă de vârstnic ce și-a păstrat spiritul lucid și
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
disparate, care nu se organizează în panouri lirice coerente, dar care, în dezordinea lor uneori cvasionirică, pot surprinde sinestezic intuiții primordiale, o viziune a lumii sau a „sentimentelor”: „Necunoscut îmi e băiatul care este,/ are un vapor tras de un elefant fericit./ I-aș cere hainele cu împrumut/ Și câinii Angliei care l-au ispitit./ Stăm în pădure deznădăjduiți/ și pâlpâie pe trunchiuri veverițe și apoi/ copacii se deschid și ne înghit/ în lemnul lor pe amândoi./ Și amețită se întunecă
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
eșuate la țărm? ele sînt la fel de corecte ca desenul unei corăbii frînte în două și eșuate la țărm: cum ar putea să redea un astfel de desen noblețea uriașului animal sau a corabiei cu arborii și coca de oțel? Spre deosebire de elefanți, care au pozat uneori pentru portrete în mărime naturală, leviatanul viu încă nu s-a lăsat pictat cum se cuvine. Balena vie, în toată maiestatea ei semnificativă, nu poate fi văzută decît în mare, la adîncimi insondabile; iar cînd plutește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-l făceau cînd despicau „britul“. Văzute din vîrful catargului, mai ales cînd se opreau și rămîneau locului o clipă, siluetele lor negre și mătăhăloase aduceau mai degrabă cu niște stînci neînsuflețite, decît cu orice altceva. Și, așa cum cîrdurile de elefanți culcați îi apar, de la distanță, străinului ce străbate întinsele regiuni de vînătoare din India, ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar și acești leviatani aceluia care-i zărește pentru prima oară. Iar cînd îi recunoaște în sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de om sau de animal, misterioasa frunte seamănă cu acel mare sigiliu de aur, cu care împărații germani își pecetluiau decretele. Ea spune parcă: „Iată opera mea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ăia Sankt-Bernard, care-i ajută pe drumeții la ananghie... Ura! Acuma știu că navigăm! Fiece chilă-i o rază de soare! Ura! Sîntem ca trei tingiri prinse de coada unui jaguar turbat! Am o idee: să mă leg de un elefant înhămat la o cabrioletă. Tii, cum mai zboară roțile pe cîmp cînd te trage-un elefant! E drept că-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i o rază de soare! Ura! Sîntem ca trei tingiri prinse de coada unui jaguar turbat! Am o idee: să mă leg de un elefant înhămat la o cabrioletă. Tii, cum mai zboară roțile pe cîmp cînd te trage-un elefant! E drept că-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
își scoate haina și astupă cu ea spărtura. 3) Nu pot face dovada, însă am impresia că, la balenă, simțul pipăitului este concentrat în coadă, căci sensibilitatea ei în această privință nu-i egalată decît de aceea a trompei de elefant. Această sensibilitate se vădește îndeosebi cînd balena, cu o gingășie feciorelnică, își mișcă încet enormele aripi ale cozii, măturînd suprafața mării; iar dacă simte în preajmă fie doar favoriții unui marinar, e vai de marinarul acela și de mustățile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar dacă simte în preajmă fie doar favoriții unui marinar, e vai de marinarul acela și de mustățile lui! Ce delicată e această primă atingere! Dacă ar avea puterea să apuce cu coada ei, balena mi-ar aminti de acel elefant al lui Darmonodes, care frecventa des piața de flori și, cu plecăciuni adînci, dăruia fetelor buchete, apoi le dezmierda talia. Din mai multe puncte de vedere, e păcat că balena n-are puterea să apuce cu coada, căci am auzit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care frecventa des piața de flori și, cu plecăciuni adînci, dăruia fetelor buchete, apoi le dezmierda talia. Din mai multe puncte de vedere, e păcat că balena n-are puterea să apuce cu coada, căci am auzit de un alt elefant care, fiind rănit în luptă, își scotea lănciile din trup cu trompa îndoită. 4) Apropiindu-te pe nesimțite de balenă în largul unei mări pustii, o vezi cum se zbenguie ca un motănel pe vatră, închipuindu-și că e-n
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vibrînd o clipă la unison, cu aripile cozilor lor. Mi s-a părut atunci că o asemenea scenă de adorație a zeilor n-a fost privită niciodată, nici măcar în Persia, patria închinătorilor focului. Așa cum Ptolemeu Filopator a depus mărturie despre elefantul african, am depus eu atunci pentru balenă, proclamînd-o cea mai pioasă dintre făpturile acestei lumi. Căci, potrivit regelui Juba, elefanții marțiali din antichitate salutau adesea zorile cu trompele lor ridicate în cea mai desăvîrșită tăcere. Comparația asta riscantă, între elefant
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a zeilor n-a fost privită niciodată, nici măcar în Persia, patria închinătorilor focului. Așa cum Ptolemeu Filopator a depus mărturie despre elefantul african, am depus eu atunci pentru balenă, proclamînd-o cea mai pioasă dintre făpturile acestei lumi. Căci, potrivit regelui Juba, elefanții marțiali din antichitate salutau adesea zorile cu trompele lor ridicate în cea mai desăvîrșită tăcere. Comparația asta riscantă, între elefant și balenă, întemeiată pe unele aspecte ale trompei celui dintîi și ale cozii celeilalte, nu înseamnă nicidecum că aceste organe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
elefantul african, am depus eu atunci pentru balenă, proclamînd-o cea mai pioasă dintre făpturile acestei lumi. Căci, potrivit regelui Juba, elefanții marțiali din antichitate salutau adesea zorile cu trompele lor ridicate în cea mai desăvîrșită tăcere. Comparația asta riscantă, între elefant și balenă, întemeiată pe unele aspecte ale trompei celui dintîi și ale cozii celeilalte, nu înseamnă nicidecum că aceste organe și cu atît mai puțin făpturile cărora le aparțin, pot fi puse pe picior de egalitate. Căci elefantul nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
riscantă, între elefant și balenă, întemeiată pe unele aspecte ale trompei celui dintîi și ale cozii celeilalte, nu înseamnă nicidecum că aceste organe și cu atît mai puțin făpturile cărora le aparțin, pot fi puse pe picior de egalitate. Căci elefantul nu-i decît un fox-terrier în comparație cu balena, iar trompa lui nu-i decît un lujer de crin în comparație cu coada leviatanului. Chiar și cea mai strașnică izbitură a trompei unui elefant ar fi ca o lovitură de evantai, în comparație cu forța zdrobitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]