1,905 matches
-
-i astfel, sub înfățișarea personajului Edgar Bostandaki, și o „faimă” literară. G. Ibrăileanu, totuși, era de părere că acest urmaș al Văcăreștilor a exercitat, în epocă, o priincioasă înrâurire asupra publicului pentru care scria. Elena Văcărescu i-a închinat o elegie - À la mémoire de Claymoor. Superficial și efeminat apare deseori C. în cronicile lui mondene în stil parizian, scrise în franțuzește. Maniera e anecdotică, descriptivă. Indiferent de subiectul abordat, el urmează un tipic de la care se abate rareori: întâi un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
pref. G. Dimisianu, București, 1991; Cântece de câmpie, București, 1968; Scrisori provinciale, București, 1976; Cartea Milionarului, vol. I: Cartea de la Metopolis, București, 1977; Scrisori din provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri, București, 1994; Un regat imaginar, București, 1997; Elegii la sfârșit de secol, București, 1999. Repere bibliografice: Ardeleanu, Însemnări, 167-176; Negoițescu, Scriitori, 483-486; Oprea, Mișcarea, 197-204; Mincu, Critice, I, 112-115; Drăgan, Aproximații, 201-210; Dimisianu, Prozatori, 70-78; Raicu, Structuri, 277-282; Iorgulescu, Rondul, 132-142; Cristea, Domeniul, 196-201; Balotă, Universul, 130-143; Dimisianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
orbirii, București, 1996; Valea Regilor, București, 1996; Nu mă atinge, pref. Gheorghe Grigurcu, postfață Octavian Soviany, București, 1997; Fragmente de ființă, București, 1998; Ultimul zid, București, 1999; Labirintul exilului, pref. Nicolae Balotă, București, 2000; Vulturi de noapte (Sculptorul), Cluj-Napoca, 2001; Elegii nordice, Cluj-Napoca, 2002; Cartea ademenirii, postfață Mircea A. Diaconu, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Istodor, Metaforele toamnei, RL, 1993, 37; Rodica Draghincescu, Constelația imaginii, „Arca”, 1995, 10-12; Dan Silviu Boerescu, În căutarea poeziei, LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
teme de cultură îndeosebi la periodicele ieșene și băcăuane, izbutind să-și facă tipărite, într-o cadență destul de regulată, volumele de poezii Răsărit de fată mare (1970), Lumina pământului (1973), Nopți cu Ștefan cel Mare (1974), Liniștea dintre nori (1977), Elegiile inimii (1979), Exact așa vor cânta privighetorile (1982), Cenușa de pe inimă (1984), Plopi fără soț (1987). Acestora li se adaugă, după un interval mai lung, A treia noapte după răstignire (2001). A fost distins, în 1982, cu un premiu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
precum și de o serie de disonanțe în versificație și în lexic. SCRIERI: Ce se numește toamnă, București, 1968; Răsărit de fată mare, Iași, 1970; Lumina pământului, Iași, 1973; Nopți cu Ștefan cel Mare, Iași, 1974; Liniștea dintre nori, Iași, 1977; Elegiile inimii, Iași, 1979; Exact așa vor cânta privighetorile, Iași, 1982; Cenușa de pe inimă, Iași, 1984; Plopi fără soț, Iași, 1987; A treia noapte după răstignire, Iași, 2001. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, Doi poeți, CRC, 1966, 15; Sergiu Adam, Ion Chiriac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
de fată mare”, CL, 1970, 6; Mihai Drăgan, Poezia lui Ion Chiriac, CRC, 1973, 46; Daniel Dimitriu, Poezii de dragoste, CL, 1977, 6; Popa, Dicț. lit. (1977), 145; Nicolae Turtureanu, Senin în senin, CRC, 1979, 48; Constantin Pricop, Ion Chiriac, „Elegiile inimii”, CL, 1980, 2; Virgil Cuțitaru, Memoria cuvintelor, CRC, 1981, 42; Val Condurache, „Exact așa vor cânta privighetorile”, CL, 1982, 10; Nicolae Turtureanu, Discursuri lirice, CRC, 1983, 6; Ioan Holban, „Aici totul, totul s-a născut din sinea mea”, CRC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286205_a_287534]
-
în verb”, pe care i-o remarca Marian Popa, caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi” etc. („Frumoase știme când se-mbată luna / și sângele și-l culcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
și obiceiuri românești (adăugită în 2002), un periplu prin cultură, folclor și sociologie polarizat de „secretele” bucătăriei tradiționale. SCRIERI: Ohaba, țara asta, București, 1972; Țările de sus ale merilor, București, 1974; Călătorie spre nord, București, 1976; Vara nimănui, București, 1978; Elegii, București, 1980; Zile de pescuit, București, 1985; Haz cu pește (sau Fals tratat de adolescență și pescuit), București, 1994; Precum fumul, București, 1996; Bucate, vinuri și obiceiuri românești, București, 1998. Repere bibliografice: Mircea Constantinescu, Poezia unui pelerin poet, VR, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino, "Elegia a opta"), "doar animalul trăiește în univers; noi, ceilalți, stăm în fața lui, din cauza conștiinței noastre, care a luat o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino, "Elegia a opta"), "doar animalul trăiește în univers; noi, ceilalți, stăm în fața lui, din cauza conștiinței noastre, care a luat o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie de un intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
conștiinței noastre, care a luat o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie de un intermediar: Ceea ce există în afară nu poate fi citit decât în ochii animalului" (Rilke, " Elegia a opta"). Un gând consolator: animalul nu este ceea ce s-a dorit a crede că este; nu este o vietate de rang inferior. Este acel celălalt care-i poate readuce omului în vedere ceea ce el nu mai știe să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ape...”. Filtrată „prin sitele muzicale ale simbolismului” (Dragoș Vrânceanu), peste decenii poezia de dragoste a lui S. - Ora târzie (1972), Poeme intime (1980) - se definește prin discreția confesiunii, ce va fi turnată în forme lapidare și armonioase, precum sonetul și elegia. Drumuri spre legendă (1947) pune un accent în plus pe rememorarea copilăriei dure, nu lipsită totuși de un farmec special, reînviat nostalgic: „Mă văd copil prin praful ce poleiește zarea/ Și lângă-mbrățișarea atâtor bolovani,/ Alăturea cu tata încovoind spinarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
și echivalarea ei cu „mainimicul” individualizează „noul sezon elegiac” anunțat într-un poem în care tristețea mallarmeană a cărnii este consonantă cu aceea a lecturii. Motivele dominante sunt „mainimicul” și „docta puella”, primul, „semnul pierderii de substanță a lumii, emblema elegiei acestei pierderi” (Ion Pop), înlocuind „viața fără nume” din primele două cărți cu imaginea existenței situate sub semnul derizoriului. Experiența decisivă a eului poetic înseamnă acum conviețuirea cu „mainimicul”, iar textul poetic constă în „ideograme ale mainimicului pătând cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul adus pe piept și celălalt șters, / Candelă luminând ceara mormintelor.” Timpul s-a fixat într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Percussina, Centro di Studi Chiantigiane "CLANȚE", Firenze, 1998, pp. 47-52. Tibullus, în Catullus, Tibullus, Pervigilium Veneris, G. P. Goold (ed.), Loeb Classical Library - Harvard University Press, Cambridge Mass., 1988, 1.2.15-17, p. 198. Tibullus, Albius și autorii Cospusului tibulan, Elegii, ediție îngrijita, text stabilit, cuvânt-înainte, traducere în metru original și note de Vasile Sav, Editura Univers, București, 1988, pp. 30-31. Tommasini, Oreste, La vită e gli scritti di Niccolò Machiavelli nella loro relazione col machiavellismo, vol. 2, Îl Mulino, Bologna
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
G.P. Goold (ed.), Loeb Classical Library Harvard University Press, Cambridge Mass., 1988, p. 198. A se vedea și: P. Lee-Stecum, Powerplay în Tibullus: Reading "Elegies" Book One, Cambridge, Cambridge University Press, 1998, pp. 72-86; Albius Tibullus și autorii Cospusului tibulan, Elegii, ediție îngrijita, text stabilit, cuvânt-înainte, traducere în metru original și note de Vasile Sav, Editura Univers, București, 1988, pp. 30-31. 129 Publius Ovidius Nașo, Ars Amatoria, 1.665-666, 669-670, 673-678, OVID, The Art of Love and Other Poems, (ed.) G.P.
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă lucruri care acolo fuseseră omise din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (intitulat și Elegia), este o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mîntuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nădejdi în marmura lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc și în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Klavierstücke (1979) Hauer, Joseph Matthias (1883 -1959) Compozitor austriac - Labirintischer Tanz op.111 (1953)Hausmusick (1958) Haydn, Franz Joseph (1732 -1809) Compozitor austriac - Tempo di menueito - Il maestro e la scolare (1768) Hechtel, Herbert (n. 1937) Compozitor și pedagog german - Elegie für eine Haus aus Hauch (1980/81) Heider, Werner (n. 1930) Compozitor și dirijor german - Locomobile (1977) Heller, Richard (n. 1954) Compozitor și pedagog austriac. - Baladă(1990) Herzogenberg, Heinrich von (1843-1900) Compozitor și pedagog austriac - Allotria - 6 piese op. 33
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
777 de unde și izul de fum de tămâie emanat în preajma cuiva cuprins de meditație 778 Liviu Pendefunda, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall press, 1996. 779 Nicolae Iorga, Nocturnă, Vălenii de munte, 1939. 780 Nichita Stănescu, A treia elegie, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 781 Noul Testament, Ioan 14:6. 782 Mihail Eminescu, La steaoa, Poesii, 1895. 783 Al. Philippide, "Peste câte mii de ani", în Visuri în vuietul vremii, Editura pentru literatură, București, 1969. 784 Liviu Pendefunda, Nemărginire, Vrăjitorii Marelui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pendefunda, Al treilea clopot, Timpul, Iași, 2009. 876 Liviu Pendefunda, Prin clopot, Falii 8, în curs de apariție. 877 Nichita Stănescu 878 Mihail Crama, Amurg, Împărăția de seară, Editura Cartea Românească, București, 1979. 879 George Bacovia, Pulvis 880 Nichita Stănescu, Elegia a opta, hiperboreeana, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 881 Mihai Ursachi, Cununa de paie, Arca, Editura Junimea, Iași, 1979. 882 Ion Barbu, Joc Secund, Cultura națională, 1930. 883 Vechiul Testament, Ieremia 30.5 884 Tudor Arghezi, Alba, Opere, vol I, Univers enciclopedic
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Symboles et allégories, Editions Hazan, Paris 2004. 890 Liviu Pendefunda, Falii 8, în curs de apariție. 891 Nichita Stănescu, Vedere în acțiune, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 892 William Blake, Cărțile profetice, Institutul European, Iași, 1998. 893 Nichita Stănescu, A treia elegie, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 894 Sylvia Plath 895 Nichita Stănescu, Poem, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 896 Paolo Coehlo 897 Nu trebuie să confundăm muzica în sensul uzual al cuvântului, ci să ne imaginăm vibrația undelor spațiale, emisii luminoase, sonore, ultrasau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
literatură, București, 1966. 1272 Herve Masson, Dictionnaire Initiatique et Esoterique, Ed. Trajectoire, Paris, 2003. 1273 Epopeea lui Ghilgameș, Editura pentru Literatură Universală, București, 1966. 1274 Homer, Iliada și Odiseea 1275 Randall Jarell, Casa din pădure 1276 Valeriu Matei, Prietenilor mei, Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1277 George Topîrceanu, Ploaia, Editura Curtea veche, București, 2010. 1278 Valeriu Matei, "Ploi în Aprilie", în Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1279 T.S.Eliot, Tărâmul pustiit 1280 Edgar Allan Poe, Corbul 1281
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1966. 1274 Homer, Iliada și Odiseea 1275 Randall Jarell, Casa din pădure 1276 Valeriu Matei, Prietenilor mei, Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1277 George Topîrceanu, Ploaia, Editura Curtea veche, București, 2010. 1278 Valeriu Matei, "Ploi în Aprilie", în Elegiile fiului risipitor, Princeps Edit, Iași, 2010. 1279 T.S.Eliot, Tărâmul pustiit 1280 Edgar Allan Poe, Corbul 1281 Rene Guy Cadou, 1920-1951, Cine intră din întâmplare. 1282 Sylvia Plath, Fantoma își ia rămas bun. 1283 George Coșbuc, Postume, Cântece de vitejie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]