941 matches
-
Securității în documente 1949-1989 (Editura Polirom, 2002), care prezintă atrocitățile comise de această instituție sub directa îndrumare a nomenklaturii. După 23 august 1944, natura regimului politic instaurat în România, a fost aceea de ocupație sovieto-comunistă. Modelul stalinist impus de tancurile "eliberatoare" a susținut o construcție instituțională cum precizează Marius Oprea în Cuvîntul înainte la Banalitatea răului, bazată pe represiune și recunoscînd primatul ideologiei asupra binelui propriului popor. Atît Dej, cît și Ceaușescu n-au fost animați de afirmarea cu adevărat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
răul ar fi fost distrus din rădăcină. Nu primise însă consemn pentru o faptă atît de utilă, nu avea dezlegare de la comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl scuipă drept între ochi. Gestul avea o funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uneori În forme spectaculoase ce nasc suferință pentru „ambele părți”, În primul rând pentru inițiatorul ei! -, ea trebuie să se situeze mai ales În planul moral, profesional și ideologic, pe scurt: sunt pentru evoluție, nu pentru revoluție! Noi, Românii, după eliberatorul decembrie ’89, am „avansat” enorm, din punctul de vedere al regăsirii Tradiției formatoare a națiunii și a valorilor ei, dar am „recăzut” cumva Într-un ideal de societate care, deja la Începutul secolului, după primul război, părea perimat, cel al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și a unui stat național românesc Însemna detașarea românilor de masa ortodoxă și slavă În care se aflau Înglobați. Națiunea trece acum Înaintea religiei, devine ea Însăși — pretutindeni — o religie. Așa se explică faptul că rușii ortodocși — până mai ieri eliberatori — Încep să fie priviți cu suspiciune, chiar cu ostilitate, ca un pericol potențial pentru națiunea română. Grecii și cultura grecească păreau a fi un alt pericol, amenințând, prin prezența lor masivă și prin influența lor, limba română și cultura națională
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vor privatiza și ultimul metru pătrat din solul Basarabiei. Abia atunci, când vom fi vânduți-cumpărați definitiv, vor (vom) încerca să ne regăsim ca frați. Nu-i spun nimic din toate acestea scriitorului belarus, pentru a nu-i tăia elanul național eliberator de care e cuprins. „Dar vei vedea cu ochii tăi ce se întâmplă la Minsk”, îmi reamintește Andrej Fedarenko traseul Trenului Literaturii... Centrul orașului, seara, e inundat pur și simplu de lumină. „Sublimarea nopților” la Bordeaux a început odată cu alegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai bun, răsfoiesc, în drum spre Svetlogorsk, hârtiile cu care m-au încărcat iubitorii de literatură din „enclava profundă“. Printre ele găsesc două reviste. Prima are un titlu nepretențios, patriotic-optimist: Moi gorod Cerneahovsk („Orașul meu, Cerneahovsk”). Pe copertă - statuia generalului eliberator, care a luat cu asalt Isterburgul german, pentru a-l reboteza, ulterior, cu propriul nume atât de sonor. Statuia este păzită de patru soldați cu automate Kalașnikov la piept. În deschidere, în loc de editorial, guvernatorul cu față mongoloidă al regiunii Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deși, vai, în vremurile noastre „moderne” el nu spune multora mare lucru! - când această vorbă, Destin, este încarnarea eului tău profund și unic, „acolo” unde ești și stai ca un zeu, inconfunabil și, mai știi, nemuritor! Și atunci „munca” devine eliberatoare cu adevărat, dar nu în felul în care o înțelegeau Marx și toți materialiștii, printr-un sistem social în sfârșit egalitar și echitabil, se pare, încă o utopie și încă una din „acelea” pe care trebuie să ne ferim de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lumina;/ Cam din spate, cam din brațe/ Locu’i soar’le cu căldura;/ Dinprejurul poalelor/ Locu-i stele mărunțele,/ Mai presus și mai mărele;/ Întrumerii amândoi/ Locu-i doi luceferei,/ Luceferei ziornicei,/ Ziornicei, ziori de ziuă” (Bumbuiești - Vâlcea). Căldura soarelui și lumina eliberatoare a zorilor sunt fundamentale pentru rolul mitic al feciorului care trebuie să revigoreze capacitatea roditoare a lumii. Hainele cosmice apar și în folclorul medical, ca efect al practicii purificatoare: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un termen de la Roger Caillois, și lumea pământenilor, transmite lui Petrea Făt-Frumos abilitatea de a ieși din profan și de a reveni în el, fără nici o contagiune periclitantă. Cheile de la porțile paradisiace simbolizează accesul la cunoașterea recompensă, ceea ce reprezintă momentul eliberator al încercării inițiatice. În basmul Voinic de codru, sintagma titlu este și numele eroului, primit chiar de la Cristos (!) și Sfântul Petru. Pruncul născut fără tată este dedicat entității silvestre (spațiul adânc venerat în mentalul arhaic românesc) fiind locul genezei și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
răsăritul soarelui simbolizează lumina spirituală salvatoare, nașterea sau nemurirea, în timp ce Vestul, loc al apusului, simbolizează rătăcirea sau moartea”. Momentul hotărâtor este însă la asfințitul soarelui, când este aflată calea către sacru sau este înfrânt monstrul. Fecioara alungată își găsește traseul eliberator odată cu încheierea drumului diurn pe boltă: „rămâind singură, Naramza rătăci de acolo până acolo prin bungetul ăl mare de pădure. Pe la apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumea sufletelor, aflată ea însăși într-un impas până la sosirea lui Pătru. Ordinea reinstaurată de toiagul furat e mai mult decât o probă reușită pentru erou. Ea îi garantează faza următoare a inițierii. La fel ca întrebarea lui Parsifal, gestul eliberator al lui Pătru îi condiționează izbânda. Dintre toate păsările întrebate de spațiul mitic al zânelor doar ciocârlanul, întârziat în timpul fără curgere de pe celălalt tărâm, știe unde se află. Rolul lui îl suplinește și pe cel al calului, transportându-l pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și pe tata care supraviețuise până atunci luptelor împotriva armatei sovietice și mai apoi împotriva Germaniei, într-o pădure din apropierea localității Moreni. După terminarea războiului, demobilizarea generală l-a adus și pe tata la Gheorghe Lazăr. Înrăit de faptul că “eliberatorii ruși” au ocupat Basarabia și că acolo a rămas toată agoniseala dar și părinții cu cei 8 frați, a început să facă propagandă anticomunistă în preajma alegerilor din 6 martie 1945. Din aceste motive a aderat la partidul țărănist și a
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
de altfel, toți pelerinii o au dar în intensități diferite. Nu găsesc nici o noutate, nimic diferit în aceste suferințe, decât ceea ce am înțeles demult: orice înaintare presupune sacrificiu liber acceptat, voluntar, o suferință unită cu cea a lui Cristos, deci eliberatoare, având mereu speranța împlinirii, a ajungerii la destinație, la Santiago, la sfârșitul vieții pământești. Catedrala din Astorga - Foncebadón, 8 august în zori, la ora 7 eram deja pe drum ieșind din frumosul oraș Astorga. Pe străzi felinarele sunt încă aprinse
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de Germania nazistă și Ungaria horthystă, fidelitatea României față de poporul polon, dincolo de orice tratate, s-a manifestat însă pe multiple planuri, cu riscuri enorme, asumate conștient. Ele au devenit și mai amenințătoare când armata sovietică, urmându-și misiunea ei istorică „eliberatoare”, a invadat Polonia și a ocupat partea ce i se stabilise prin pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, contribuind astfel decisiv la ștergerea de pe hartă a celui de al treilea stat european liber și independent, după Austria și Cehoslovacia. În
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
romantică. Cred că substanța poeziei este trăirea, chiar dionisiacă, dar forma ei trebuie să fie apolinică. M-ar bucura să comunic cu cititorii mei în această dialectică propusă de Nietzsche. "Chinul" nașterii unei poezii se încheie întotdeauna cu o plăcere eliberatoare. E semn că poate fi trimisă cititorului. Chiar dacă aș crede ca Arghezi că "domnița suferă în cartea mea", nu mi-o pot imagina închizând-o decât mai senină decât a intrat. Numai în poezie/ artă în general încercăm bucuria de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu neotomismul în considerarea grației divine drept ceva imanent actului educațional. Are însă un element în plus: ideea de caritate care împacă autoritatea educatorului cu libertatea elevului. În aceste condiții, autoritatea, decurgînd din "grația divină", nu mai este constrîngătoare, ci eliberatoare; "ea nu comandă și nu dirijează decît pentru a-i servi (copilului) în realizarea destinării sale eterne" (11, p. 60). Personalistul italian LUIGI STEFANINI (1891-1956) ține în spirit personalist să atragă atenția că obiectul educației nu este omul abstract, ci
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ai simplei creșteri economice - este firesc și obligatoriu pentru lupta creatorilor din câmpul artei: arta fiind, prin definiție - e specificul ei - un domeniu al calității. Și cum am putea uita altminteri tot ce datorează arta, ca impuls și îndrăzneală, mișcării eliberatoare a revoluției.“ (Scînteia, 7 noiembrie 1971) HERIVAN Mircea „Atunci când Eugen Ionescu își permite să pună la îndoială sinceritatea, devotamentul real față de o idee, de o țară și de un popor, a tuturor acestor intelectuali de excepție sau să proclame că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
malaxorul popoarelor sovietice. Istoria exodului politic al elitelor române a început în 1940, când Stalin a ocupat Basarabia și Bucovina de Nord, anexându-le URSS-ului, și a continuat ca o veritabilă „hemoragie“ spirituală după 1944, odată cu intrarea Armatei Roșii „eliberatoare“ în Regat. Sub amenințarea rusificării, ministrul de externe Mihai Antonescu a avut inițiativa salvării de sub ocupație a 200 de intelectuali care să fie trimiși în Europa ca să poată lupta de acolo pentru interesele României; s-au făcut liste, prin consultații
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la un restaurant de pe plaja care, cu 43 de ani în urmă, a fost martora uriașei încleștări dintre beligeranți. Lângă ape, pe un soare aprins, stăteam sub umbra improvizată și vedeam țărmurile Angliei de unde a pornit cea mai formidabilă forță eliberatoare a continentului, de sub dominația hitleristă. Am văzut iarăși același enorm furnicar uman, grăbit și avid de a cunoaște cât mai mult din ceea ce se putea vedea și cunoaște! După o masă copioasă, bogată în proteine și sucuri răcoritoare, m-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la identificările care configurează „caragia- lismul identității românești”. Este, spre exemplu, ceea ce „De ce trag clopotele, Mitică ?”, filmul-sinteză al lui Lucian Pintilie după opera lui Caragiale redă : nu figura luminoasă a epocii lui Caragiale pe care o relevă comedia și râsul eliberator însoțite de happy end, ci un reflex meduzant al timpului său ăcel al Epocii de Aur în care regizorului îi sunt interzise rând pe rând filmele), imagine a unei lumi în descompunere vertiginoasă, cea a ultimului deceniu de comunism. Tenebrele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai absurd și mai exploziv cu puțință. Simțul umorului, pe care Îl pierdusem când mă simțeam mizerabil ca actor, mi-a revenit, iar forța ludicului, atât de prezentă În anii copilăriei, a reizbucnit odată ce m-am simțit acasă În universul eliberator și distrugător de tabuuri al lui Jarry. Romulus Vulpescu era la vremea aceea un personaj erudit și simpatic. El mi-a dat să citesc Ubu În traducerea lui, pe care tocmai o terminase. Citind textul, vedeam imagini și mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Faptul că unul iese pe o ușă și altul intră pe altă ușă exact În același timp este efect În sine, fără sens, fără Încărcătură simbolică sau rațională. Dacă jocul izbutește să capteze absurditatea micii Întâmplări, râsul este formidabil și eliberator. E ca jocul clovnului sublim, libertate totală, fericire fără umbră. Râzi de nu mai poți și după aceea te simți mai ușor, mai bun, de parcă ai fi luat parte la o masă delicioasă sau te-ai fi trezit dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nimeni nu crede În acest deznodământ, care pare mereu artificial. Dar dacă tratăm subiectul ca pe o alegorie spirituală și ne aflăm În purgatoriul dantesc, acest episod corespunde cu ieșirea din tunel la lumină. Soluția noastră a fost ca alaiul eliberator al Guvernatorului să fie Însoțit de heruvimi. În ultimele minute ale operei părăsim o realitate și intrăm În alta. Intrăm În mister. Alte porți se deschid, cele ale judecății divine, mijlocite de acțiunea Guvernatorului. În deznodământul piesei-miracol-medieval pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ireverența, molestarea (pamfletară) sunt de esență carnavalescă și au în Nu funcția pe care o au în scenariile de carnaval. Or, accepția originară a carnavalului e de exutoriu al morții. Funcția lui simbolică e cea de paricid (= regicid), cu efect eliberator în sensul reînnoirii. Hecatomba de scriitori maturi și consacrați, săvârșită de unul tânăr, încă neafirmat, poate fi considerată ca un paricid multiplu, în efigie, fiecare victimă luată în parte putând fi la rândul ei considerată ca un părinte al impetrantului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
august 1994 a celei de a 50-a aniversări de la eliberarea Chișinăului și a Moldovei de sub ocupația fascistă”. În realitate, această comemorare efectuată la Chișinău sub simbolurile bolșevice (steagul roșu, secera și ciocanul), nu e altceva decât o glorificare a „eliberatorilor” sovietici, o reabilitare a regimului totalitar comunist restabilit În Basarabia În 1994. Hotărârea respectivă a Însemnat de facto abrogarea „Legii Republicii Moldova privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârșite de regimul totalitar comunist de ocupație - 7 noiembrie 1917 - 23 iunie 1990”. Acest
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]