913 matches
-
omului cu absolutul prin intermediul unor căi ezoterice de cunoaștere. Acestea - spre deosebire de căile exoterice - se adresează unui grup special de aleși și de privilegiați în raport cu mulțimile. În termeni sociologici, societățile secrete - cu doctrinele lor ezoterice de mântuire/eliberare - au un caracter elitist. „Elitist, deoarece adepții sunt puțin numeroși, considerându-se o mână de aleși cărora le este rezervată adevărata mântuire.” acest conclav de bărbați și (uneori) femei dețin doctrine oculte și practică ritualuri stranii, niciodată accesibile „ignoranților”, „muritorilor de rând” sau „profanilor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu absolutul prin intermediul unor căi ezoterice de cunoaștere. Acestea - spre deosebire de căile exoterice - se adresează unui grup special de aleși și de privilegiați în raport cu mulțimile. În termeni sociologici, societățile secrete - cu doctrinele lor ezoterice de mântuire/eliberare - au un caracter elitist. „Elitist, deoarece adepții sunt puțin numeroși, considerându-se o mână de aleși cărora le este rezervată adevărata mântuire.” acest conclav de bărbați și (uneori) femei dețin doctrine oculte și practică ritualuri stranii, niciodată accesibile „ignoranților”, „muritorilor de rând” sau „profanilor”. Din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
chiar secretul. „El este liantul, chiar fundamentul lor: fără el, favoarea contactului privilegiat cu divinitatea dispare, iar adepții au soarta comună a muritorilor.” Remarcăm importanța specială pe care membrii acestor socie tăți o dau sentimentului apartenenței la un grup ocult, elitist, uneori discret, alteori secret. Doar acest grup de inițiați le poate oferi confortul psihic și certitudinea unei situații sociale alese, respectiv a unei condiții post-mortem privilegiate. Una dintre cele mai vechi, mai prestigioase și mai controversate societăți secrete a fost
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și mai controversate societăți secrete a fost și este francmasoneria. XVI.2. Ce este francmasoneria? Una dintre primele menționări ale termenului francmason datează din 1536, anul apariției lucrării lui William Bonde, The Prilgrimage of Perfection. Era vorba despre o corporație elitistă medievală, scutită de impozite, care construia catedrale. Francmasonii au avut dintotdeauna o organizare riguroasă, centrată în jurul secretului profesional. Aveau ritualuri secrete, simboluri biblice, gnostice și elemente ale vechilor religii din Egipt, Grecia și Imperiul Roman. Primii maeștri francmasoni au fost
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fi acceptat la o expoziție de nivel, de a publica într-o revistă cotată ISI, de a participa la un festival de talie internațională, etc. Aceste dificultăți țin și de aspecte de natură financiară, dar în special de caracterul semiînchis, elitist, al cadrului de recunoaștere. În general, dacă cadrul oficial de recunoaștere lipsește din zona unde individul își desfășoară activitatea sau dacă creatorul provine dintr-o zonă necunoscută pentru realizări notabile în domeniu, este dificilă afirmarea lui. În cursul istoriei, creatorii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
000). Dintre contemporani, același coeficient de inteligență îl au: Bill Gates (fondatorul corporației Microsoft) sau fizicianul Stephen Hawking. Oamenii având coeficienți de inteligență de cel puțin 132 (ce reprezintă mai puțin de 2% din populație) pot face parte din grupul elitist Clubul Mensa. În lume, membrii Mensa provin din toate domeniile și păturile sociale: de la șoferi de tir la profesori universitari cu doctorate multiple, de la programatori și oameni de știință la pompieri, de la mutimilionari la oameni asistați social. Singurul criteriu de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai avea dreptul? „Sfidarea” istoriei, promulgată de unii „elitiști” de dreapta, după ce le eșuase proiectul totalitar, Îmi părea, pe de altă parte, nu doar prostie și minciună, ci și o măgărie, pur și simplu. Nu, de ignorat nu puteam să ignor ceea ce vedeam și trăiam. Ce valoare mai avea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o aceeași publicație, ei ar fi avut șansa, spera inițiatoarea, „să vadă mai limpede unde au greșit, dacă au greșit etc.”. Justificarea viitorului se află În trecut: „ani de zile am Încercat să «deschid» o revistă căreia i se spune «elitistă» cu acea tentă de reproș pe care o Înțeleg. Polarizarea de la Începutul anilor ’90 s-a mutat din politică În cultură”. Fusese, din păcate, am Îndrăzni să spunem, de la Început așa. Unde ar fi „utopia”, deci? În credința că „o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și mai onestă, care să țină seama de contrastele sociale abisale ale Americii de ieri și de azi), nu solicită decât dezaprobarea lui Bellow. Prietenia cu Alan Bloom ( În care cititorii au fost ghidați să-l recunoască pe Ravelstein), ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem vorbi despre literatură mai ales la modul nostalgic. Nostalgia este singurul pat germinativ al literaturii, dincolo de ceea ce scriem ca literatură - care poate fi cinică, absurdă, veristă, mizerabilistă, autobiografistă, etc.
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din el. Literatura franceză de astăzi este moștenitoarea unui stil la care nu poate renunța, dar pe care se vede obligată să Îl vulgarizeze. Pierre Michon, Jean Echenoz, Eric Chevillard, Pascal Quignard Își oferă luxul de a scrie unui cititor elitist, care ascultă muzică clasică, pasionat de istorie, nostalgic după expresia indirectă și reprezentarea sugerată; omul unei culturi inactuale. Or, aici se manifestă paradoxul care face ca instituția literară franceză să importe mai mult decît exportă și pe cititorul francez să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
valoare născută sub auspiciile unui c.l. cunoaște o evoluție similară cu însăși instituția în cauză. Nucleele de autoritate culturală și figurile marcante tranzitează și evoluează, în baza unei logici previzibile, dinspre un statut inițial marginal, de natură cvasisectară și elitistă, înspre centrul vieții culturale și prim-planul literaturii. C.l. glisează din sfera privatului, unde se naște și își consumă copilăria, în cea a vieții publice, pe care va ajunge, finalmente, să o domine. Cu timpul, accentul se mută de la condiția
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
textele își organizează proprietățile, toate au capacitatea de a produce o figură singularizată; ca să obții o manieră nu e nevoie de Eminescu, ajunge și Popovici-Bănățeanul. Diferența o face fetișizarea. Această singularitate abstractă compusă de text constituie o relație de comunicare elitistă și restrictivă - pentru că distingerea "semnăturii" care dă cheia vocației reclamă specializare și rafinament. Titu Maiorescu, după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții de lectură estetizantă pe materialul biografic: ...e admirabil scrisă toată
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante: pentru atâta cinism e nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme de "colonizare" a acestei interiorități textuale în cultura critică românească după 1880. Protagoniștii lor sunt Dobrogeanu-Gherea, Macedonski și Maiorescu însuși - adică cei care au încercat să exploateze textualitatea pentru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a muzicii underground până la experiențele ficționalizate ale minorităților sexuale și ale pegrei. Sau chiar în școală, acolo unde fiecare elev începător o ia din nou de la zero, explorându-și - pentru scurtă vreme, înainte ca percepția educată să îi livreze obiectul elitist (și pentru unii anost) al literaturii - capacitățile spontane ale imaginației, ale scriiturii, ale lecturii. Să ne gândim la toți cei care încearcă să facă ceva cu ajutorul literaturii în spațiul țării noastre și să ne întrebăm din nou pe cine reprezintă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
the Case of Bulgaria", pp. 411-418). În privința rolului jucat de manuale și antologiile școlare în procesul de emergență a literaturii naționale, rețin observația lui Alexander Kiossev referitoare la funcția lor clasicizantă: "manualele tind să normalizeze și să instituționalizeze o retorică elitistă romantică, un "discurs al clasicului"". (Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History", p. 414). 107 Emmanuel Lozerand, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le Japon du XIXe siècle, Les Belles Lettres, Paris, 2005, pp.
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
întoarce în țara din care a fugit fără să își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din care provine, având întotdeauna o dimensiune elitistă, care îl diferențiază radical de celelalte forme de migrație. Totuși, exilul poate fi interior, asumat ca forma mentis de intelectuali, dar, dacă este exterior, atunci este, în mod necesar, militant, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv. Sociologul parizian
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
orice farmer. Ei vedeau Uniunea Sovietică, la fel ca Europa Centrală și de Răsărit, populate de niște țărani deghizați în cowboys. Cu același nivel mental și bagaj intelectual. Eu exagerez acum, desigur, dar nu caricaturizez. Eu, firește, aveam numai propuneri elitiste. În afara incifrărilor obligatorii: partitura muzicală, formula matematică, terminologia filosofică, ermetizarea versului, nimic nu mi se părea imposibil de înțeles prin radio. Nici avangarda teatrală a lui Bob Wilson, nici prima carte de filosofie a unui Foucault sau unui Deridá, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în câteva cuvinte, de marea și îndelungata experiență, aș numi-o chiar aventură, numită "Secolul XX". Nu vi s-a părut că încă din timpul predecesorului Dumneavoastră în funcția de redactor-șef, Marcel Breslașu 5, "Secolul XX" era o revistă elitistă? D.H. Știți, Breslașu era un personaj fermecător, dar nu se aplica în mod strâns pregătirii revistei. Avea marea calitate, câțiva ani cât am lucrat cu el, să ne dea libertate, il nous laissait faire, și asta era un lucru civilizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Este naiv cel ce crede că primii noștri ziariști scriau așa, în abstract, asemenea unor luceferi cuprinși de serafice idealuri, uitând că dacă nimeni nu-i citește nici ei nu există (cum par a uita azi unii scriitori la gazetele elitiste, care se iluzionează că au un public doar pentru că își citesc unii altora producțiile). Dimpotrivă, e uimitor cât de bine percepeau această relație inseparabilă cu publicul, conducătorii primelor periodice și cum încercau prin metode pe care azi le numim „marketing
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
față, cîțiva termeni conțin în mod clar judecăți de valoare, considerate de autor ca automate și indiscutabile: modern e folosit ca termen pozitiv, elitism e un cuvînt negativ. Polaritatea se poate verifica în context, prin asocierea cu alți termeni: generația elitiștilor pașoptiști deturnează idei și sensuri, nu se sfiește să facă uz de ele; în sfera elitismului se situează elementarul, neraționalul; "idealurile elitiste au deformat idealurile moderne" (p. 10) ș.a.m.d. Chiar termenul paramodern sugerează o imperfecțiune față de standardele recomandate
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
pozitiv, elitism e un cuvînt negativ. Polaritatea se poate verifica în context, prin asocierea cu alți termeni: generația elitiștilor pașoptiști deturnează idei și sensuri, nu se sfiește să facă uz de ele; în sfera elitismului se situează elementarul, neraționalul; "idealurile elitiste au deformat idealurile moderne" (p. 10) ș.a.m.d. Chiar termenul paramodern sugerează o imperfecțiune față de standardele recomandate (e sufixul din paraliteratură, nu cel din paraleu; cititorul frustrat e totuși consolat să afle că statutul para- e aplicat și culturii
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
uniformitatea culturală, același termen devine, pentru alții, negativ. Autorul îmbrățișează total o anumită versiune a culturii populare americane, pentru care ar conta doar piața, consumul, succesul: o asemenea viziune e, desigur, utilă în cultura română, în măsura în care ne scoate din inerțiile elitiste (reale), dar devine foarte periculoasă dacă e propusă ca valoare supremă și ideal către care trebuie negreșit să se tindă. Glisajul are loc în plan pur valoric: cultura pieții ne pîndește, într-adevăr; "din fericire", ar zice autorul acestei cărți
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
lui Birlic, Giugaru, Beligan, Marcel Anghelescu, Victor Rebengiuc, Octavian Cotescu și replicile celebre din dramatizările și ecranizările pieselor și momentelor), dar al cărui nume este privit cu ostilitate, dispreț sau, în cel mai fericit caz, condescendență, în anumite cercuri (pretins) elitiste ori doar intens politizate. Prin studiile cuprinse în volumul Clanul Caragiale, profesorul clujean Ion Vartic încearcă să arunce o privire lucidă, netributară ideilor de-a gata și prejudecăților istorice asupra operei celui mai nedreptățit (de unii exegeți sau doar formatori
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
de numele regizorilor care au determinat evoluții și modificări majore pe scenă și în modul de receptare al spectatorilor, care au adus, dincolo de teatrul popular promovat de Vilar, teatrul modern, experimental, teatrul experimentelor și tuturor inovațiilor estetice, pînă la spiritul elitist al lucrurilor rafinate și chiar prețioase. Ca efect de-a lungul timpului: la fiecare ediție, i-am întrebat mereu pe cei întorși de acolo CE AU V|ZUT, am cumpărat revistele care au relatat amplu evenimentul, ziarele franțuzești cu cronici
Visul unor nopți de vară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13644_a_14969]