994 matches
-
la tot ce iese din canoanele obișnuite, pentru că redactorul a îmbrățișat de la început ideea nouă a cărții. Mi-a trimis manuscrisul și la un referat extern în speranța că va fi respins. Iar cînd N. Manolescu a trimis un referat elogios n-a voit să-l citească. Ceva de neînchipuit. Iar atitudinea aceasta nu este doar față de mine (aș zice că are ceva împotriva mea), ci față de toți colaboratorii. Editori și editori, mi se pare însă că nu-i singurul cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care a publicat-o la Începutul anului 1971 sub numele „Teatru popular din județul Vaslui”. Lectorul de partid Ion Andrei a citit-o (Înainte de a apărea pe piață) și a fragmentat-o așa cum a vrut el. După o introducere aproape elogioasă, cenzorul a Început să dea cu bâta-n baltă când a remarcat „...tenta satirică a referirilor despre evrei și țigani”. Cum religia fusese declarată Încă de pe timpul lui taica Lenin (cel cu o emisferă cerebrală cât un bob de mazăre
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de activitate artistică pusă în slujba scenei artistice, Emanoil Manoliu a lăsat în urma sa un renume. Prof. Mihail Cozmei îi făcea următoarea caracterizare: „...a reușit să se impună prin talent și mai ales prin seriozitatea cu care își pregătea rolurile. Elogios apreciat pentru interpretările sale, activ și cult, Emanoil Manoliu și-a făurit o concepție actoricească bazată pe cunoașterea valoroaselor tradiții ale teatrului și școlii din Iași, reușind cu fiecare nou personaj să realizeze creații demne de stimă...”. Născut la 27
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
că n-a întâlnit elevi mai bine pregătiți ca la școala noastră, mai ales că el știa prea bine ce găsisem noi cu aproape doi ani în urmă. Deci, satisfacții depline pentru munca depusă și vești cât mai frumoase și elogioase la adresa noastră, a acelora care fuseserăm trimiși cu doi ani în urmă în acest loc greu de muncă. Îmi amintesc faptul că la plecarea din Priponești soția spunea că nu merge în acest loc hotărât de autorități și eu îi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
I-am spus de discuția mea ultimativă de la comitet. Reafirm că nu titlul de comunist, nu direcția școlii mă determinau la această acțiune, ci perfecta mea reabilitare ca om! La reconfirmare în organizația de bază a școlii am cele mai elogioase aprecieri chiar și din partea celor potrivnici! Apoi, curând vine același secretar ce-mi promisese că cel ce se opunea vehement va fi sancționat conform statutului, propunându-mi acum să-l iert, că altfel se va răzvrăti și mai mult pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ion Caramitru, cinci artiști plastici și o echipă a televiziunii. Drumul a fost lung, dar, în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți dintre ei, medici, ingineri, profesori universitari, cu care aveam să stabilesc durabile relații la numirea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
purta foarte bine, cu noblețe și eleganță cei 80 de ani, semănând cu actorul meu preferat, Jean Gabin. Am discutat despre relațiile bilaterale, ne-a felicitat pentru succesele artiștilor noștri la Bienală, precizând că "O Globo" a difuzat multe cronici elogioase... Pe măsuța la care ni s-a servit delicioasa cafea braziliană, era pus discret numărul din ziua respectivă a cotidianului de mare tiraj "O Globo" și mi-a atras atenția pe prima pagină o fotografie cu un titlu mare: "Invazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
organizat la Sao Paulo. Prezența "oltenilor" minunatului regizor Boroghina cu "Titus Andronicus" i-a vrăjit pe brazilieni, care au umplut sălile până la ultimul loc, fiind invitați să revină și ulterior, spectacolul bucurându-se luni în șir de comentarii și cronici elogioase. Teatrul din Craiova venea la Sao Paulo după spectacolele date la Bienală în septembrie 1991 de Teatrul Național din Bucuresti și Teatrul Bulandra, despre care am povestit. În rest, vorba clasică, "n-a fost decât tăcere"! Cine se ocupă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prezente prestigioase trupe de teatru din Europa, SUA și America Latină și invitarea Teatrului Național din Craiova se făcuse după o suită de succese obținute de acesta pe diferite scene ale lumii, cu o critică de specialitate și o presă mereu elogioase. Prezența unor artiști români la Sao Paulo venea după excelentele spectacole din 1991, de la Bienala de la Sao Paulo, ale Teatrului Național din București și Teatrului Bulandra. Spectacolul oferit de "olteni" cu "Titus Andronicus" și Ștefan Iordache în rolul principal a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Koichiro Matsuura (a fost reales în 2005). O altă prezență, tot culturală și tot de ținută, avea să fie aceea la pupitrul Orchestrei Filarmonice Montevideo a dirijorului Cristian Brâncuși, la 19 iulie, prestația sa fiind aplaudată de public și evidențiată elogios de cronicarii de specialitate. Între atâtea acțiuni, întrevederi și convorbiri oficiale au fost și câteva momente de "respiro", printre acestea amintindu-mi de recepția din 11 ianuarie de pe vasul-școală "Brasilia", unde i-am regăsit pe minunații mei cariocani cu samba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a avut succes, în anii următori fiind prezenți la Salto și ambasadorii Federației Ruse, Germaniei, Franței, Italiei, Argentinei și Iranului. La Salto am participat an de an la acțiunile organizate, grupul "român" arătând din ce în ce mai bine și pavilionul nostru cucerind aprecierile elogioase ale vizitatorilor și presei. Pentru acțiunile organizate și sprijinul acordat, în noiembrie 2003 mi s-a oferit o frumoasă plachetă de bronz cu inscripția "Domnului ambasador al României, Vasile Macovei, și Doamnei, cetățeni iluștri ai orașului Salto, pentru integranții UNI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a lungul anilor. Până și critica, inițial de o virulență mordantă (pe francezi nu-i Întrec nici românii când e vorba de mușcături), după câțiva ani de reluare a spectacolului, și-a schimbat curios opinia și a scris În termeni elogioși. Era vorba totuși de aceeași montare, aceeași concepție! Timpul uneori schimbă perspectiva. Am lucrat la Paris zece proiecte de operă. Nici unul nu a fost mai disputat decât Lucia. Deși azi e la modă să fii un regizor provocator, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta (deși eu nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa tot ce ar fi dorit să știe despre idila mea, din poeziile pe care i le recitam Într-un spirit de obiectivitate elogioasă și pe care le copiase cu dragoste Într-un album special. Tata era plecat cu regimentul; a socotit că era de datoria lui, după ce a luat cunoștință de problemă, să-mi mai pună câteva Întrebări stânjenitoare când s-a Întors
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
împreună să aducem pacea Moldovei, pacea Europei în pericol. Dimensiunea europeană a lui Ștefan este dezvăluită și prin aprecierea și relațiile cu principii Europei, cu Papa de Roma, cu Dogele Veneției; cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sau muncitori. Întreaga „circă” îl ridica în slăvi și când a avut o reclamație (politică) toți au sărit să-l apere. Cultivat, inteligent, știa să se poarte și să provoace o discuție. Îmi citise câteva cărți și de câte ori eram pomenit elogios - o tempora! - la „Europa liberă” avea grijă să mă anunțe. Se atașase de noi toți. Cel mai mult îmi plăcea la el modul în care rostea, când ne intra în casă, numele mamei. Tare, solemn, răspicat: Na-dej-da! Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat întotdeauna din răsputeri, profund convins - convingere pe care mi-am păstrat-o - că este un mare poet. Citindu-mi una din recenziile pe care i le-am dedicat (cea mai elogioasă dintre toate) și înțelegând exact pe dos tocmai acea frază a mea unde lauda bătea din clopotul cel mare, s-ar fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prin fire, atitudine, inteligență, spirit, cultură. Nu întâmplător, într-o seară de demult, la Gazeta literară, făcându-și temutul rond prin redacții, vulcanicul Fănuș Neagu, înclinându-se ușor în fața lui Marcel Mihalaș, i-a spus: „Noapte bună, excelență!” O mai elogioasă la superlativ ironie nu cunosc. Cu intuiția sa excepțională de prozator, Fănuș Neagu indicase, fără greș, cinul regretatului nostru coleg și prieten. * După parastasul de un an, pe care l-am făcut la Snagov, într-o zi de aprilie friguroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tem să nu te murdărească cuvintele mele; mă tem ca nu cumva îngustimea cuvintelor mele să nu șifoneze nobila cuprindere a gândurilor și a simțămintelor tale. Mă tem că în modestia ta, nu dorești nici „post mortem” să vorbească cineva elogios despre tine. Și totuși, dacă Sfintele Evanghelii vorbesc foarte puțin despre Maica Domnului, Biserica lui Hristos a dezvăluit lumii întregi viața și virtuțile sale, i-a dat cinstea cuvenită, iar omenirea conștientă o cinstește ca Născătoare de Dumnezeu, de două mii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de explicat acest atașament. La începutul carierei, după ce am prezentat la Societatea de Medici și Naturaliști o lucrare în care făceam o prezentare a evoluției unor boli la Iași, având ca termen de referință anii 1859 și 1959, lucrare apreciată elogios, un foarte cunoscut profesor m-a chemat într-un colț al sălii de conferințe a Muzeului de Medici și Naturaliști și, fără menajamente, m-a avertizat să mă las de prostii. "Cum să nu fi fost atâția bolnavi în '52
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
străinătate. În prima pauză m-am dus pe scenă să-i strâng mâna și el, emoționat, m-a îmbrățișat, mulțumindu-mi călduros, deși nu mai eram un „personaj” politic. Iar Gogu Georgescu, trebuind să recunoască succesul prea evident, îmi vorbea elogios, dând zor mereu cu „Domnule Secretar General”, până l-am rugat să nu-mi mai dea acest titlu: „Spune-mi și alta...borfaș”, am adăugat eu, făcând aluzie la termenul recent și curent întrebuințat de generalul Antonescu pentru foștii săi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
insuficientă (cu mult înainte de a se fi îmbolnăvit), iar activitatea științifică aproape nulă, cele câteva articole publicate nereprezentând nicio contribuție temeinică. În aceste condiții, tot ceea ce puteam face era să nu amintesc aceste lucruri. Astfel, dosarul respectiv, cuprinzând un referat elogios (și - îmi pare rău că trebuie să o spun - nesincer, al colegului Vulpe, care fusese în permanență cel mai sever critic al lui Andrieșescu în toate discuțiile dintre arheologi) și referentul meu, a trecut fără nicio discuție prin comisie, purtând
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Comisiunii Monumentelor Istorice - și a împărtășit punctul meu de vedere: Muzeul Național de Antichități nefiind o simplă expoziție de obiecte de valoare artistică relativă, ci o instituție științifică de care depinde în cea mai mare măsură activitatea arheologică din România, elogios apreciate de toate cercurile științifice străine, nu poate fi transformat într-o simplă secție a unui Muzeu de Artă, numai pentru satisfacerea dorinței unui bătrân fără sentimentul decenței. Proiectul a rămas astfel în „cartoanele” Ministerului, dar n-ar fi de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
viitoare. Opera sa, scrisă în limbile română și germană, (Nectarie Cotlarciuc fiind un poliglot, vorbind curent franceza, engleza, germana, ucraineana și rusa), a văzut lumina tiparului parte la Cernăuți, parte la Viena, Mainz, Tübingen, Stuttgart și Panderborn, beneficiind de aprecierile elogioase ale unor specialiști cu renume european. Fostul său profesor de la Universitatea din Viena, Heinrich Swoboda l-a caracterizat ca pe un „promotor chemat al chestiunilor pastoral - teologice...un luptător contra convenționalului”. A colaborat cu ziarele și revistele „Patria”, „Sentinela”, „Încercări
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cu premiul „Emil Racoviță” în anul 1994. Pentru aceeași bogată și unanim apreciată activitate științifică a fost ales membru al Academiei de Ecologie din Republica Moldova și membru al Academiei Oamenilor de Știință din România. Activitatea publicistică, de asemenea impunătoare, apreciată elogios de specialiști români și străini, se concretizează în peste 150 articole originale (publicate în reviste românești și străine), 20 de cursuri și îndrumătoare de lucrări practice, peste 20 de cărți cu caracter monografic, pe unele din ele având onoarea să
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pe o cale pe care el și-o închipuia triumfală cînd, de fapt, era doar riscantă și nu ducea nicăieri. Italia fascistă, de care se revendica sus și tare făcînd caz de sentimentele sale de admirație, îl răsplătea cu articole elogioase în presa și mesaje personale din partea Ducelui, pline de laude nemăsurate al căror miros de tămîie îl amețea pe Mareșal. Invitat de Mussolini, a aplecat într-o călătorie prin Italia în cursul căreia manifestările spectaculoase ale cămășilor negre, și propaganda
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]