3,224 matches
-
disprețuite de elită. Una dintre consecințele reușitei unei astfel de mișcări este emergența progresivă a unei elite concurente, capabilă să ajungă la poziții preeminente fără a-și abandona limba de origine. Este procesul care a provocat în Belgia lupta de emancipare a mișcării flamande. Elitele și lupta de clasă Numeroși comentatori sunt de părere că teoreticienii clasici ai elitelor erau ostili concepțiilor marxiste și că una dintre preocupările lor era cea de a substitui teoriei „luptei de clasă” o viziune care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
războinică, ba chiar și clerul îi combăteau din toate puterile” (Kolabinska, 1912, pp. 36-38). Așa au apărut noi criterii de justificare a preeminenței: laicitatea, competența juridică și serviciul statului. Dincolo de luptele pentru putere din sânul elitei, când o mișcare de emancipare modifică raportul de forțe dintre diferitele componente ale unei populații eterogene, noi criterii de acces la preeminență (religia, etnia, limba) sunt recunoscute ca fiind legitime. Atunci, asistăm la emergența unor noi elite, care periclitează monopolul elitelor stabilite la putere. Când
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
al XVI-lea în care ajung victime ale rugului nu numai vrăjitoarele ci și filosofii care-și practică meseria în altă parte decât la adăpostul bisericilor... Odată cu Montaigne și cu Charron transformați în mine libertine, gândirea capătă un avânt considerabil: emanciparea definitivă de sub dominația teologiei și a scolasticii, celebrarea puterii și a forței rațiunii iar, mai apoi, ale deducției și ale altor operații ale reflecției, preocupare prioritară a laicității, voința de a institui o etică și o politică făcută de oameni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Italia interbelică, a sindicatului „Solidaritatea” din Polonia anilor ’80 ai secolului trecut sau al islamismului fundamentalist contemporan. Mișcările reformatoare nu țintesc răsturnarea ordinii instituționale, ci doar modificarea unor norme, obiectivele lor fiind tot structurale, precum în cazul mișcărilor de emancipare a femeilor sau a mișcărilor ecologiste din zilele noastre. Altă distincție este cea dintre mișcări și contra-mișcări. Acestea din urmă sunt tot mișcări sociale care apar în opoziție la intențiile promotorilor unor m.s. sau a altor procese de schimbare socială
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
viabilă, care ar oferi perspective de prosperitate și realizare personală mai multor cetățeni. Argumente similare se pot aduce și în favoarea proiectului minier de la Roșia Montană, dezvoltarea locală fiind, de altfel, și laitmotivul campaniei de imagine a firmei promotoare. Campaniile de emancipare ale unor mișcări identitare, dintre care au fost vizibile, în ultima perioadă, cele ale homosexualilor, au produs adeseori reacții conservatoare vehemente. În afara contraargumentelor de natură morală, încadrarea mișcării homosexualilor de către oponenții săi se face și în termenii discursului comunitarian al
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
liberă și nașterea clasei capitaliștilor funciari. Ceea ce nu a sesizat autorul era emergența procesului de diferențiere a țărănimii în pături opuse, ca efect al acțiunii producției de mărfuri capitaliste, proces care nu se putea produce în proporții semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății țărănești (Costea, Larionescu și Tănăsescu, 1996, p. 341). Modelul formelor cu fond Ștefan Zeletin (1882-1934) a făcut din lucrarea sa fundamentală Burghezia română. Originea și rolul ei istoric (1925/1991) un argument redutabil pentru teoria formelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pornesc de la o altă tradiție marxistă, cea a Școlii de la Frankfurt, din care fac parte gânditori precum Max Horkheimer, Herbert Marcuse sau Theodor Adorno - ori, într-o a doua generație, Jürgen Habermas. Tema centrală a preocupărilor lor o constituie problema emancipării sociale. Școala de la Frankfurt are în vedere modul în care felurite instituții - de la familie la birocrație sau la cultura de masă - au erodat capacitatea proletariatului de a amenința sistemul capitalist, prin pierderea conștiinței de clasă și a potențialului revoluționar. Teoria
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
va fi studiată nu prin prisma statelor, ci din punctul de vedere al celor direct afectați, dar fără putere de decizie (de exemplu, victimele civile colaterale), suveranitatea statelor va fi chestionată prin prisma respectării drepturilor omului etc. În această direcție, emanciparea, în feluritele sale înțelesuri, este scopul ultim al oricărui demers, practic sau teoretic, din domeniul politicului, concepțiile marxiste fiind vizibile prin modul în care Habermas și cei care l-au urmat înțeleg atingerea acestui obiectiv final. Pentru partizanii acestor abordări
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în feluritele sale înțelesuri, este scopul ultim al oricărui demers, practic sau teoretic, din domeniul politicului, concepțiile marxiste fiind vizibile prin modul în care Habermas și cei care l-au urmat înțeleg atingerea acestui obiectiv final. Pentru partizanii acestor abordări, emanciparea nu este posibilă în absența eradicării „asimetriilor” sociale, inclusiv a formelor de excluziune datorate patriarhalismului, dominației etnice și rasiale ori inegalităților sociale (Linklater, 2001, p. 147). Habermas și urmașii săi intelectuali consideră că pentru traducerea în realitatea a emancipării trebuie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
abordări, emanciparea nu este posibilă în absența eradicării „asimetriilor” sociale, inclusiv a formelor de excluziune datorate patriarhalismului, dominației etnice și rasiale ori inegalităților sociale (Linklater, 2001, p. 147). Habermas și urmașii săi intelectuali consideră că pentru traducerea în realitatea a emancipării trebuie înlăturată orice piedică pusă în calea participării politice a indivizilor. Pentru semnificația acestui deziderat în politica mondială, un exemplu potrivit este opera lui Andrew Linklater, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți contemporani ai teoriei critice. Linklater consideră că statul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Au fost deja prezentate elementele comune teoriilor de inspirație marxistă. A încerca identificarea mai multor teme de legătură este un demers mai degrabă inutil, dacă nu chiar înșelător. În definitiv, între lumea lui Lenin, a imperiilor colonizatoare, și cea a emancipării globale despre care vorbesc adepții teoriilor critice sunt prea multe diferențe pentru a putea fi tratate într-un mod unitar. Dincolo de interpretările, generalizările și previziunile - de multe ori greșite - ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale, mergând până la recuperarea sau inventarea unui alt limbaj, a unui alt tip de scriere a teoriei și a unei alte metodologii. Fidel spiritului postmodern - și tocmai de aceea, o dată în plus, problematic în raport cu spiritul feminist -, feminismul postmodern chestionează ideea emancipării femeilor la scară globală, pentru că neagă orice posibilitate a unui plan progresist al lumii acesteia, al istoriei sau al dezvoltării umanității, în ansamblul ei sau în anumite grupuri. Ceea ce desemnăm prin „realitate” (inclusiv realitate internațională) reprezintă o colecție de fapte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statelor opresoare resimt că cele mai importante amenințări vin chiar din partea autorităților. Aceste teorii propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar dimensiunea acțională a acestei paradigme îi face pe unii dintre teoreticienii săi să mute accentul pe problema emancipării indivizilor și grupurilor de orice constrângeri care îi împiedică să-și urmeze alegerile, proclamând astfel că progresul social este totodată posibil și necesar. Chiar dacă foarte diverse, teoriile feministe împărtășesc convingerea conform căreia nivelul statal al problemei securității este insuficient, iar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
viață, dar și la nivelul mediului global. Cele din mediul profesional și de la locul de muncă au amplificat nevoia de educație și instruire/formare determinată de dorința oamenilor de a dezvolta propria comunitate, de încercarea femeilor de a obține o emancipare culturală și economică, sau de convingerea minorităților că educația și pregătirea reprezintă un mijloc de a-și atinge obiectivele (Kawanobe et al. 1993, apud. Tuijnman, 1996). Din păcate însă, posibilitățile de investiție în capitalul uman sunt inegal distribuite la nivelul
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
tinerețe, ca Întoarcerea de la târg, de pildă (datat aprox. 1874, no. inv. 728). La Bacovia, anemierea expresiei și reducția ei la un soi de afazie, la o inhibiție aproape de mutism, așa cum ajunge în Stanțe burgheze, e de fapt rezultatul unei emancipări față de elementele decorului simbolist (asupra faptului acestuia mi-a atras atenția poetul Ștefan Nenițescu). Penuria aparentă și caracterul aproape monosilabic al Stanțelor burgheze nu reprezintă numai efectul unei involuții, ci și al unei decantări, al unei esențializări inefabile (termenul „involuție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atribuindu-i propria ei pseudofilosofie a neomeniei și genocidului. Dar Nietzsche, cu toate paradoxele lui violente, nu a fost acel presupus energumen și nici acel profet al încolonării gregare și adulării unor sinistre căpetenii oligofrene. Filosofia lui era una a emancipării insului și a exaltării vieții cu virtuțile ei creatoare. Bineînțeles, nu de urmat ca o evanghelie și nici de acceptat ca un sistem (deși gândirea lui, vast sincretism de doctrine orientale și mediteraneene, era mult mai sistematică decât îndeobște se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
etică biologică (doar de aspirația spre Întocmiri și plăceri pământești). Μ Cu cât o femeie se apropie mai mult de absolut În feminitatea ei, adică este mai Îndepărtată de o situație bisexuată (sau androginică), cu atât ea dorește mai puțin emanciparea psihică (eliberarea din condițiile psihologice ale sexului ei). și invers: cu cât o femeie se virilizează mai mult, prin Încorporarea În structura ei somatică și psihică a principiului sexual bărbătesc, cu atât aceasta dorește mai mult emanciparea (de exemplu, George
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dorește mai puțin emanciparea psihică (eliberarea din condițiile psihologice ale sexului ei). și invers: cu cât o femeie se virilizează mai mult, prin Încorporarea În structura ei somatică și psihică a principiului sexual bărbătesc, cu atât aceasta dorește mai mult emanciparea (de exemplu, George Sand, care a fost o femeie cu un puternic element bărbătesc, s-a simțit atrasă de lirismul muzicii lui Chopin, dar nu s-a putut abține să-l domine sub raport psihologic). Μ Când Într-un om
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a colegilor intelectuali, cei care ar trebui să reziste în fața degradării și să se indigneze, dar care, în schimb, cad la învoială, caută acorduri, trădează. Mai sunt apoi luările de poziție cele mai uimitoare și mai nepopulare, împotriva avortului, a emancipării femeii prost înțelese, împotriva libertății sexuale. La toate nivelurile apare constant denunțul „genocidului” perpetuat împotriva claselor mai slabe de către cultura hedonistă exprimată de noua putere. Multe dintre valorile apărate de mișcările progresiste și de partidele de stânga reprezintă, pentru Pasolini
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
despre formarea limbii române, despre migrațiile hunilor. După un manual de istorie alcătuit de el s-a predat vreo cincisprezece ani în Transilvania și Banat. Poeziile lui M., răspândite în periodice, au, majoritatea, subiecte istorice, glorificând pe strămoși, militând pentru emancipare națională. Sunt scrise însă într-o limbă greoaie, înțesată de latinisme. Câteva încercări în proză, fade evocări istorice, și piesa de inspirație folclorică Pețitorii (1905) - semnată A. L. Ipan - sunt tot atâtea eșecuri literare. Folclorul a constituit pentru M. în
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
va duce, inevitabil, la o mai largă comunitate de practici și mentalități”. Grila abstractă a cetățeniei egale avea să creeze o nouă realitate: cetățeanul francez. Procesul de omogenizare a unităților de măsură era parte a unui plan mai amplu de emancipare prin simplificare. Dintr-o dată, egalitatea tuturor francezilor În fața legii era garantată de stat și ei nu mai erau subordonați seniorilor și suveranului lor, ci, În calitatea de cetățeni, beneficiari ai unor drepturi inalienabile. Toate distincțiile „naturale” de până atunci erau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
două sate din Rusia de dinaintea revoluției este o ilustrare aproape perfectă a Încercărilor statului de a crea proprietatea individuală În conformitate cu convingerile sale privind progresul În agricultură și ordinea administrativă. Cea mai mare parte a Rusiei rurale era, chiar și după emanciparea din 1861, un model de ilizibilitate fiscală. Predominau formele de proprietate comunală, iar statul știa prea puțin sau deloc cine ce parcele cultivă sau care sunt veniturile și producția pe care le obține. Novoselok avea o economie variată dezvoltată În jurul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Khotynița Înainte de reforma lui Stolypin Proprietate a statului (teren Închiriat localnicilor) Lacuri LEGENDĂ Parcele aparținând unei aceleiași gospodării Locuințe Teren arabil Câmpie aluvionară Nisip Argilă Carieră de piatră Drum Visul oficialilor și al reformiștilor din agricultură era, cel puțin după emancipare, acela de a transforma sistemul acesta de rotații periodice Într-o serie de mici gospodării independente și consolidate, În conformitate cu ceea ce ei considerau modelul vest european. Erau mânați de dorința de a elimina controlul comunității aspra gospodăriei individuale și de a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
les Juifs qui n’ont pas de nom de famille et de prénoms fixes” șprivind evreii care nu au nume de familie și prenume fixeț din 1808 făcea numele de familie obligatorii. Legislația austriacă din 1787 - parte a procesului de emancipare - cerea evreilor să Își aleagă un nume de familie, iar, dacă refuzau, le erau impuse forțat de către autorități. În Prusia, emanciparea acestei populații a fost În strânsă legătură cu procesul de adoptare a numelor de familie. Mulți dintre imigranții din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
familie și prenume fixeț din 1808 făcea numele de familie obligatorii. Legislația austriacă din 1787 - parte a procesului de emancipare - cerea evreilor să Își aleagă un nume de familie, iar, dacă refuzau, le erau impuse forțat de către autorități. În Prusia, emanciparea acestei populații a fost În strânsă legătură cu procesul de adoptare a numelor de familie. Mulți dintre imigranții din Statele Unite, evrei și neevrei, nu avuseseră patronime permanente În momentul plecării, Însă foarte puțini au reușit să treacă de etapa birocratică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]