1,349 matches
-
botanice. 121 Julius Sachs (1849-1934), medic și educator american, profesor la Universitatea Columbia, contribuie la dezvoltarea ideilor lui Sperman despre rolul înmulțirii celulare. 122 Paul Alfred Weiss (1898-1989), biolog, filosof, poet și muzicolog austriac. Este promotorul neurobiologiei. Emite teoria inducției embrionare, dovedită ulterior de cercetările lui Sperman. Este preocupat de răspunsul fluturilor la lumină și gravitație. Studiază, la nivel celular, regenerarea membrelor la molusca acvatică "triton", privind conexiunea cu nervii. Publică Principles of Development ("Principiile dezvoltării"). 123 Ernest John Christopher Polge
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
când celulele Kupffer vin în contact cu bacterii acestea trec în mai puțin de 0,01 s în interiorul celulelor Kupffer unde sunt digerate; sub 1% din bacteriile care pătrund în sângele portal din intestin ajung în circulația sistemică. In perioada embrionară, ficatul îndeplinește o funcție hematopoetică; la adult participă la distrucția eritrocitelor îmbătrânite și la sinteza de eritropoetină. Ficatul inactivează substanțele toxice, medicamentele și unii hormoni din sângele circulant, fenomen cunoscut sub numele de funcția antitoxică a ficatului. Intr-o primă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
efectuat pentru a produce energe cinetică () este neglijabil (<1%) dar poate crește mult în stenoza aortică (chiar până la 50%), datorită vitezei crescute de curgere a sângelui care însoțește această situație. 12.5. Controlul nervos al activității miocardului Urmare a dezvoltării embrionare, nodulul sinoatrial este inervat de vagul drept, iar nodul atrioventricular de vagul stâng. Inervația simpatică provine din ganglionii cervicali, prin nervii cardiaci. In condiții bazale există un oarecare tonus de stimulare smpatică a inimii și o puternică inhibiție vagală, astfel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
aprox. 20 nm și sunt acoperite de o diafragmă alcătuită dintr-o proteină numită nefronă, care formează o structură ca un fermoar. Podocitele sunt celule epiteliale, deși natura lor este greu de identificat în nefronii maturi, totuși, în cursul dezvoltării embrionare, se observă că acestea evoluează din stratul extern al capsulei Bowman. Fantele de filtrare permit trecerea unor molecule cu greutate moleculară < 40 kDa - mai redusă decât cele mai mici proteine plasmatice - albuminele și a substanțelor neutre cu diametre moleculare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Astrocitom desmoplazic infantil/gangliogliom, 4. Gangliogliom, 5. Gangliogliom anaplazic, 6. Neurocitom central, 7. Paragangliom (filum terminale), 8. Neuroblastom olfactiv (estezioneuroblastom) - neuroepiteliom olfactiv. Tumori ale regiunii pineale 1. Pineocitom (pinealom), 2. Tumori ale parenchimului pineal cu diferențiere intermediară, 3. Pineoblastom. Tumori embrionare 1. Meduloepiteliom, 2. Neuroblastom SNC-ganglioneuroblastom, 3. Retinoblastom, 4. Tumori neuroectodermale primitive ale SNC (PNET) - Meduloblastom: desmoplastic/nodular, medulomioblastom, meduloblastom melanocitic, - Supratentoriale și spinale, 5. Ganglioneuroblastom SNC; 122 6. Ependimoblastom; 7. Tumori atipice teratoide/rabdoide. B. Tumori ale meningelui Tumori ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ale tecii nervilor periferici (MPNST) − epitelioid MPNST − MPNST cu diferentiere mezenchimala sau epiteliala − MPNST melanotic. D. Limfoame si alte boli hematologice 1. Limfom malign 2. Plasmacitom 3. Sarcom granulocitic 4. Altele E. Tumori cu celule germinale 1. Germinom 2. Carcinom embrionar 3. Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu transformare malignă 6. Tumori mixte cu celule germinale F. Leziuni chistice sau leziuni pseudotumorale 1. Chist al pungii Rathke 2. Chist epidermoid 3. Chist dermoid 4. Chist coloid
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
celule plasmatice 123 G. Tumori ale regiunii selare 1. Craniofaringiom − adamantinomatos − papilar 2. Adenom hipofizar 3. Adenocarcinom H. Extensii ale unor tumori de vecinatate 1. Paragangliom (chemodectom) - tumoră de glomus jugular 2. Cordom 3. Condrom, Condrosarcom 4. Carcinoame I. Resturi embrionare intracraniene sau intraspinale − Lipoame J. Metastaze. Cel mai frecvent apar în cancerele: pulmonare, de sân, tegument (melanom). La copii apar mai frecvent în cazurile cu: neuroblastoame și unele sarcoame. Un procent mai mic de metastaze cerebrale apare în cazul pacienților
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
9% fiind localizate la nivel spinal iar 1% sunt meningioamele ectopice dezvoltându-se intraosos la nivelul calotei (meningiom intraosos primar) sau exclusiv în țesutul subcutan fără contact cu tăblia osoasă externă sau oriunde în corp unde există resturi de origine embrionară asemănătoare, mixtă, ecto-mezodermală (pulmon, piele, oase, cavitate nazală și sinusuri paranazale, orbite, mediastin și suprarenale) [14]. Dintre meningioamele cu localizare cerebrală cele mai frecvente sunt cele parasagitale și de falx (20-25%), apoi urmează cele convexitale (19-35%), de aripă de sfenoid
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
raportate în literatura de specialitate) 180 [15]. În apariția meningioamelor extracraniene se descriu patru mecanisme: extensia extracraniană de la un meningiom primar intracranian, metastazarea la distanță a unei leziuni primare intracraniene, meningiogeneza din celulele arahnoidiene ale tecilor nervoase sau din resturile embrionare ale celulelor arahnoidiene din organele periferice. Metastazarea la distanță a unui meningiom intracranian se poate realiza pe cale hematogenă (mai probabil prin invazia sinusurilor venoase durale), limfatică (66%), la nivel pulmonar (plămân și pleura), dar și în ficat, inimă, noduli limfatici
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
infratentorial, în timp ce la adulți există tendința de localizare supratentorială [33]. Majoritatea sunt diagnosticate în prima decadă de viață și au o evoluție rapid progresivă [1]. Anatomie patologică. Histologic RMS primare cerebrale sunt tumori mezenchimale formate din celule musculare de tip embrionar și celule musculare mature striate și nu prezintă elemente neuroblastice [17,31,32]. Sunt descrise mai multe tipuri: embrional, botrioid, alveolar și mixt embrional-alveolar. Diagnosticul diferențial include glioamele de grad înalt, limfoamele, metastazele și PNET [32]. Investigații paraclinice. Rabdomiosarcoamele sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dezvolta pe linia mediană în zone profunde (implicând dificultăți de tehnică chirurgicală), tratamentul complex al acestor tumori este încă o sursă de controverse. Clasificarea acestor tumori se face în funcție de: - histologia: clasifică aceste tumori în 6 subtipuri (OMS) [3]: germinoame, carcinoame embrionare, tumori de sac Yolk, choriocarcinoame, teratoame - mature - imature - teratoame cu transformări maligne, tumori germinale cu celule mixte; - din punct de vedere terapeutic se clasifică în tumori germinomatoase, tumori cu celule germinale non-germinomatoase (se includ aici carcinomul embrionar, coriocarcinomul, tumora de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
3]: germinoame, carcinoame embrionare, tumori de sac Yolk, choriocarcinoame, teratoame - mature - imature - teratoame cu transformări maligne, tumori germinale cu celule mixte; - din punct de vedere terapeutic se clasifică în tumori germinomatoase, tumori cu celule germinale non-germinomatoase (se includ aici carcinomul embrionar, coriocarcinomul, tumora de sac Yolk și tumorile mixte) și teratoamele. Dintre aceste tumori, germinoamele pure reprezintă ceva mai mult de 50% (între 40 și 65%), tumorile mixte și teratoamele fiecare între 10-20% iar fiecare din grupurile de tumori non-germinomatoase care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dintre tumorile acestei regiuni [8]. Germinoamele reprezintă echivalentul tumoral la nivelul SNC al seminoamelor testiculare de la pacienții de sex masculin sau al disgerminoamelor ovariene de la femei. Există două teorii referitor la apariția acestor tumori (teoria celulelor germinale și teoria celulelor embrionare), niciuna neprezentând însă suficiente argumente pentru geneza tumorală [9,10]. Din punct de vedere al diferențierii celulare, aceste tumori sunt considerate cel mai puțin diferențiate dintre tumorile cu celule germinale ale SNC, această lipsă de diferențiere implică un prognostic mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fiind de peste 90% la 3 ani (până la 96,4% [19]), între 80-90% la 5 ani [11], scăzând în jur de 80% la 8 ani [4], după tratamente în care pe prim-plan se află combinațiile între chimio- și radioterapie. CARCINOMUL EMBRIONAR Carcinomul embrionar întâlnit la nivelul SNC reprezintă echivalentul tumorii de la nivel testicular sau ovarian, făcând parte din grupul tumorilor cu celule germinale non-germinomatoase. Epidemiologie. Frecvența acestui tip histologic este între 5-10% din totalul acestor tumori, rareori fiind întâlnit ca tip
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
90% la 3 ani (până la 96,4% [19]), între 80-90% la 5 ani [11], scăzând în jur de 80% la 8 ani [4], după tratamente în care pe prim-plan se află combinațiile între chimio- și radioterapie. CARCINOMUL EMBRIONAR Carcinomul embrionar întâlnit la nivelul SNC reprezintă echivalentul tumorii de la nivel testicular sau ovarian, făcând parte din grupul tumorilor cu celule germinale non-germinomatoase. Epidemiologie. Frecvența acestui tip histologic este între 5-10% din totalul acestor tumori, rareori fiind întâlnit ca tip histopatologic pur
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sunt compuse din celule epiteliale primitive slab diferențiate aranjate fie în straturi, fie fără o arhitectură specifică, cu citoplasmă care se poate pozitiva pentru alfa-fetoproteină. Celule multinucleate mari sincitiotrofoblastice pot apare de asemenea, acestea fiind pozitive la β-hCG. Uneori, carcinoamele embrionare pot sa nu se pozitiveze nici la AFP nici la β-hCG. La fel de heterogen este și aspectul macroscopic al tumorii care depinde de gradul de diversitate al celulelor componente. Diagnosticul acestor tumori se face atât clinic cât și imagistic și pe
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cât și pe RMN, contrastarea făcându-se de asemenea heterogen, neregulat sau cu „ring-enhancement”. Caracteristic este însă slaba delimitare a acestor tumori cu componentă malignă, ele infiltrând elementele de vecinătate (fig. 4.137). În privința tratamentului, așa cum am amintit anterior, carcinoamele embrionare fac parte din grupul în care rezecția chirurgicală joacă un rol important, alături de chimio- și radioterapie. Prognosticul tumorilor din acest grup este mult mai scăzut față de germinoame, puțini copii supraviețuind peste doi ani. Cu cât componenta de celule germinomatoase a
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
iar la 10 ani de la 41% la 48% pentru cele mai multe studii care includ toate tipurile morfopatologice de tumori [19]. CHISTE ȘI LEZIUNI TUMOR-LIKE BIANCA PINTEA, AUREL OȘLOBANU CHIST DE PUNGĂ RATHKE Chistul de pungă Rathke, chist intraselar benign, cu origine embrionară în regiunea lobului intermediar al glandei pituitare, este descris prima dată de Luscha în 1860, ca o zonă epitelială încapsulată, la nivelul lojei hipofizare, cu aspect asemănător mucoasei bucale; ulterior, în 1913, Goldzieher raportează primul chist simptomatic al pungii Rathke
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de Love și Kernohan în 1936 ca fiind tumori epiteliale congenitale. Mai recent, Dias și Walker au explicat apariția lor prin tulburări de embriogeneză în decursul gastrulației cu modificări secundare la nivelul tubului neural în cursul săptămânilor 3-5 de viață embrionară [4]. Alte două teorii referitoare la patogenia chistelor epidermoide sunt: teoría iatrogenă, se refera în special la epidermoidele spinale și susține ca acestea s-ar forma în urma puncțiilor lombare repetate și teoría inflamatorie sustine ca atit resturile epiteliale congenitale cat
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
localizare la nivelul oaselor convexitale, intradiploic). Localizarea predilectă este la nivelul unghiului ponto-cerebelos sau în regiunea paraselară [4,7]. Histopatologie Tumora este de regulă polilobată, albă sidefie, cu capsulă subțire, strălucitoare, cu structură 257 epidermoidă din epiteliul scuamos-pavimentos, de tip embrionar, care o delimitează net de structurile anatomice adiacente. Conținutul este format dintr-o structură amorfă, avasculară cu aspect cerat. Chistul conține o acumulare de celule epiteliale descuamate, keratină și colesterol. Transformarea malignă a acestor tumori este rară, fiind raportate dezvoltarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
numeroase formațiuni tumorale prezintă celularitate mixtă. β-hCG prezintă valori ridicate în coriocarcinom dar și în 10% dintre cazurile cu germinoame; fapt important pentru că germinoamele sunt cele mai frecvente tumorii ale regiunii. AFP este crescută în tumori de sinus endodermal, carcinom embrionar și uneori în teratoame. Citologia LCR este importantă în condițiile existenței tumorilor maligne care diseminează de-a lungul axului cranio-spinal (germinoame, pinealoblastoame, globlastoame). Alți markeri tumorali sunt izoenzima lactat dehidrogenaza și PLAP (placental alkaline phosphatase), care au însă specificitate la
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
o hidrocefalie comunicantă prin hiperproducție de LCR. Diagnosticul imagistic nu permite o diferențiere histopatologică a acestor tumori, diagnosticul de certitudine fiind oferit de examenul histopatologic, care și el este de multe ori extreme de dificil. Fie că vorbim de tumori embrionare, cum sunt Tumorile Neuroectodermale primare (PNET), tumori nediferențiate care au originea într-o celulă primitive neuroepitelială, de Teratoame maligne (fig. 4.264) (tumori ce apar în proporție de 50% la această categorie de vârstă și se localizează mai ales în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
76 2 G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a doua revăzută și adăugită, București, Editura Minerva, 1982, p. 413 3 idem, p. 80 29 Caragiale sau în cele câteva rapoarte academice nu găsim decât o critică embrionară, sigură în judecata ei, măsurată și atică în formă, dar neîndestulătoare.” 1 Privind faptele de istorie literară cu obiectivitate și detașare, să nu uităm totuși că monumentul critic și istoricoliterar cel mai durabil i-a fost ridicat lui Maiorescu de către
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Experimentarea la placentate, trebuie să țină seamă nu numai de tipul placentei animalului de experiență, ci și de factorii chimici, fizici, biologici ce determină transferul transplacentar. Are importanță și eventuala acumulare a unor substanțe în placentă sau în alte anexe embrionare, modificarea transferului placentar sub acțiunea unor factori exogeni. Acest aspect al problemei se asimilează, printre altele, cu metoda mamei adoptive, adică prin grefarea ovarelor, ovulelor nefecundate sau fecundate, blastocistului, într-un adevărat organism gazdă; reiese astfel clar că influența mediului
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]