207,605 matches
-
Scărarul titlul cunoscutei sale opere<footnote Doctorand Nicolae Fer, „Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”, în Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 95. footnote>. E o devenire continuă pe treptele epectazelor. „Crescând în energiile divine, sufletul trece din slava în care era într-o slavă mai înaltă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, VI, P. G. XLIV, 948A. footnote>. Dorința de unire crește în proporție cu participarea la Dumnezeu Consultând cartea Termenii
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
de a crește”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, V, P. G. XLIV, col. 876A. footnote>. Participând la Dumnezeu, sufletul se umple tot mai mult de razele dumnezeirii, altfel spus, i se comunică în mod tot mai îmbelșugat energiile divine sfinte și sfințitoare, care fac ca natura umană să nu cunoască limite în creșterea sa: „Izvorul bunurilor țâșnind neîncetat, natura celui ce participă ... face din tot ceea ce primește o creștere a propriei sale măriri”<footnote Idem, De anima et
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
col. 93C; cf. Marius Telea, op. cit., p. 71. footnote>. Natura umană crește în har prin iubire, căci iubirea o face să tindă mereu înainte. Dumnezeu către care sufletul se urcă nu este un infinit interminabil, nici numai o prezență în energii, ci mai mult, un Dumnezeu viu, un izvor de iubire. Sufletul se unește cu Dumnezeu, cunoscându-L prin iubire. Astfel, cunoașterea devine iubire<footnote Ibidem, P. G. XLVI, col. 96C. footnote>, căci Dumnezeu e cunoscu Această lege este expusă de
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
et resurrectione, P. G. XLVI, col. 93C. footnote>. Natura umană crește în har prin iubire, căci iubirea o face să tindă mereu înainte. Dumnezeu, către Care sufletul se urcă, nu este numai un infinit interminabil, nici numai o prezență în energii, ci mai mult, un Dumnezeu viu, un izvor țâșnitor de iubire<footnote Louis Bouyer, Jean Leclercq, François Vandebouche, Louis Cognet, Histoire de la spiritualité chrétienne, Partea I: Louis Bouyer, „La spiritualité du Nouveau Testament et des Pères”, Aubier, Editions Montaigne, 1960
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pour clavier[s] et orchestre), Clavier bien tempéré, Variations Goldberg, L’art de la fugue sont autant d’univers lucidement appréhendés.” footnote> 3.2. Stilul „antropomorfic” sa semn al atitudinii organice A doua „specie” stilistică este una radical diferită, dată fiind energia ei evolutivă, care „fisurează” sau, mai precis, „defoliază” din interior și, deci, „stratifică” sau „fragmentează” derularea omogenă, compactă și imperturbabilă a vieții și creației (precum cazul lui Bach) -stilul „antropomorfic” al muzicii lui Ludwig van Beethoven (1770-1827). Este vorba aici
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și în formele „calchiate” ale romantismelor etnice - amenințării unui colaps iminent, datorat supra-acumulărilor conceptuale care s-au manifestat din plin în contextul romantismului târziu în interiorul spațiului cultural austro-german. Astfel, eficiența generativă a concepției muzicale romantice austro-germane inhibă tot mai mult energia lui evolutivă prin cantitatea tot mai mare a lucrărilor scrise, ele fiind tot mai încărcate conceptual (sistem tonal lărgit, hiper-cromatizarea, „stratificarea” excesivă a formei etc.), colapsul intervenind în termenii dispersiei romantismului în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
dispersiei romantismului în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Miza pe replicare prin intermediul culturilor mai tinere și, respectiv, mai mici urmărea două obiective: unul implicit, vizat la modul direct - de a supraviețui și datorită re-potențării modelului romantic prin energia mai „proaspătă” a unei culturi mai tinere, dar și prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru deplin al comunității muzicale europene, statut pe care canonul romantic austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia contestatară față de grandilocvența și pretenția transcendentală a muzicii și, implicit, a culturii germane, venită din partea marilor culturi europene concurente. Însă la momentul apariției verismului italian și impresionismului francez, ca forme de contestare explicită, procesul de replicare și diseminare a modelului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
creativă a compozitorului și alegerea unei anumite structuri stilistice dintr-o multitudine tot mai diversificată, drept consecință a unei presiuni sau compresii tot mai mari?; și în final: (e) cine sau ce exercită presiunea și cine sau ce generează o energie tot mai mare a acesteia în procesul deplasării cronologice progresive? Un răspuns (cumulativ și, până la urmă, ipotetic) la ultima întrebare implică imaginea dominantelor valorice specifice fiecărui context istoric și a dinamismului evolutiv al acestora. Însă le implică mai degrabă în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
anterioare. Un alt exemplu îl putem observa în canonul stilului sintetic wagnerian, care îmbină cel puțin două tipologii stilistice - a operisticului și a simfonicului (ca identificative ale unei tehnici specifice de compoziție și, implicit, de scriitură), amândouă ridicate la puterea energiei retorice deținute de concepția dramei muzicale și a sistemului de leitmotive implicit. „Răspunsul” lui Schönberg și Stravinski se rezumă la anularea caracterului sintetic, ceea ce duce la „fracturarea” interioară a stilului personal într-o succesiune de contextualizări stilistice, acestea fiind văzute
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
exact, în urma acestui experiment, îl implică pe }uculescu în forme și în proporții diferite, în cazul în care judecăm implicarea ca pe un act nemijlocit, mecanic, și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. În ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări sînt doar dirijate de către }uculescu prin indicații tematice și prin sfaturi tehnice de ordin general, altele sînt supravegheate în detaliu, prin
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la celălalt capăt al firului, încordarea și pasiunea elaborării și să transforme structurile materiei, ca în cunoscutele imploziile astrale, în enorme emisiuni de energie. Suportul și vectorul acestei energii este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la celălalt capăt al firului, încordarea și pasiunea elaborării și să transforme structurile materiei, ca în cunoscutele imploziile astrale, în enorme emisiuni de energie. Suportul și vectorul acestei energii este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletească, pictorița are
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
Gheorghe Grigurcu La antipodul poeților certitudinii triumfale, ai energiei proclamative, ai manifestului incendiar, Mariana Filimon exprimă nesiguranța, ezitarea, torpoarea. Cîtuși de puțin securizant, lirismul d-sale lasă ființa descoperită în fața vicisitudinilor, vulnerabilă, neînstare a-și articula decît confesiunea, discreta lamentație. Mărturia pe care ne-o oferă e a unei
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
o lumină încolțește/ în naufragiu/ ea naște dorințe/ și prevestiri" (Stampă). Poeta înțelege a înălța în fața stihiei negative prezența sa scriptică, "pulberea fluorescentă" a verbelor care îi îngăduie să înainteze "cu frica bine ascunsă/ în dilatate pupile" (Himere). Lipsei de energie temperamentale și, aparent, de "noroc", pe "o hartă a existenței/ cu ecouri pustiitoare", i se opune chiar figura lirică a condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că nu e totul/ pierdut/ și
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
dar încet... încet și mult...// Și vorba ta să semene tăcerii..." Vagi atingeri cu o Gedankenlyrik, în preferința pentru majuscule, la Ritm, Bufon, Ecou, Vis, devenite personaje ale unei farse fără subiect, din care doar finalul se agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț de cortină: "Fiorii obosiți se frîng,/ Iar pe mormîntul lor feeric/ Oglinzile albastre plîng/ Cu lacrîmi mari de întuneric...". Citindu-l pe-acest Philippide de început, te gîndești că-i totuși
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
lucru. Orice încercare îmi era întreruptă de atenționarea doamnei de lîngă mine. M-am lăsat păgubașă și nu mi-am luat ochii de la femeia cu părul roșu ca focul, frumoasă, care transmitea prin muzica ei, prin interpretarea la pian, o energie fabuloasă. Era un centru pe scenă. Un punct solid, inedit pentru mine. Un personaj implicat pînă în adîncul ființei și al spectacolului. De cîte ori se înfigea în clapele pianului, mă făcea să mă înfior de emoție. Sînt două cîntece
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
magazia de mărfuri, orice idee scoasă pe piața publică. Deși singura lor contribuție la instaurarea democrației în România au fost niște parastase de toată frumusețea, continuă să beneficieze de-un fel de imunitate cu țepi: o agresivitate surdă, hrănită din energia, pe cât de tumultoasă, pe atât de sterilă, a unor ego-uri supertrofiate. Pentru această categorie, orice inițitivă ce nu are ștampila controlului de calitate al "grupului" înseamnă descalificarea instantanee și împingerea subiectului cât mai la marginea discuțiilor publice. În a treia
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
regim politic, pe oricare scară a democrației ori a lipsei acesteia. Moraliști de profesie se scandalizează, încă din antichitate, de reușita scandaloasă a unor nonvalori, a unor vulgari parveniți, a profitorilor de catastrofe. Religiile, mai cu seamă, au dezbătut cu energie această temă, de unde, poate acel dobândit sentiment de culpabilitate ce-l determiă pe norocosul bogătan, incapabil să se despartă de prada lui, să devină odios, până și în proprii ochi. Deși, de la Marx încoace, dar și mai înainte, se știa
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
11/1996). footnote>), esteticile fiecărui filon apropiindu-se sau îndepărtându-se de problema asimilării de către publicul receptor prin gradele mai mult sau mai putin vizibile de narativism pe care le conferă propriilor lucrări. Consistentă fiecărui filon presupune și o anumita energie inerțiala în articularea lui evolutivă, stare care-i asigura persistentă. Altfel spus, înspre limită anului '68 ajung, majoritatea tradițiilor istorice-stilistice ale muzicii occidentale în calitatea lor de tradiții practicabile, chiar dacă și intens mediate prin mutațiile pe care le-au suportat
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
aparținând postmodernismului? Sau, invers, aceasta "dezlegare" virulenta de pan-serialism determina posibilitatea formulării și realizării unui set de principii identificabile drept postmoderne? Sau, mult mai probabil, este vorba, poate, despre dialectica internă prin care modernismul înalt își articulează sensurile și energia evolutivă, nefiind (încă) vorba despre generarea unor calități funciarmente diferite? Intensitatea contestației serialismului realizată în formulări explicite ("manifeste" conceptuale) sub forma unor estetici asumate până la ultimele consecințe îi identifica drept reprezentanți ai modernității. Este vorba despre tensiunile "intestine" între diverse
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Geo Vasile Lecturi imic mai firesc pentru poetul Gheorghe Izbășescu decât să acuze în noua sa carte realul de melodramă, de vreme ce versurile sale consfințesc o suprarealitate străbătută de o energie suprafirească, fie că e vorba de agonie sau un nimb de isterie, totul sub semnul expresivității debordante, a biografismului provocator, chiar și atunci când avem parte de un episod nu tocmai vesel: "Sunt în sala de reanimare a spitalului/municipal,/ după
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
lui Horia Barna, titularul rubricii privind integrarea europeană, care scrie despre "Tranziția energetică în UE". Articolul ne contrariază și totodată ne amuză. E vorba de restricțiile de consum energetic la care țările Uniunii Europene, lipsite fiind de surse proprii de energie convențională, vor fi silite să recurgă în deceniile următoare. Ca oameni cărora amintirea raționalizării consumului energetic din anii comunismului ne este încă proaspătă, articolul lui Horia Barna ne sună nefiresc de comic: "Unul din punctele principale ale planului Comisiei are
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
fără egal", dintre Gigi Becali și Ramon Calderon, hăcuită cu cruzime indescriptibilă de cuplul Cernea-Nicoliță spre sfârșitul meciului Real Madrid - Steaua București. Vai nouă! Sfârșitul e pe-aproape, în cadrul căruia, după ce telejurnalele ne-au adus vestea majorării prețului la gaze, energii și etc., adică la toate cele, s-ar putea să urmeze consecința melodiilor celest-amenințătoare in-terpretate de taragotiștii din Apocalipsă! -Apoi, nu zâsă la televizor, domnu' Tăriceanu, că nu ne crește prețu' la gaz până după Sfântu Vasâli?, îl întreabă Parmenia
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
părerea mea, nostalgicii ceaușismului nu se vor lăsa niciodată convinși că acest semianalfabet care a condus România mai mult de douăzeci de ani e și azi vinovat de monstruozitățile economice staliniste care ne separă de fostele noastre colege de lagăr. Energii secătuite, industrii dezvoltate megalomanic fără o minimă prognoză, dar mai ales poveri bugetare uriașe, cum e simpla întreținere a Casei Poporului, devenită Palatul Parlamentului, care, pe dinăuntru, nici azi n-a fost terminată. Toate aceste postume capete de acuzare nu
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]